Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
https://www.youtube.com/watch?v=evirv933e9Q
Tuberoza de Hoghilag va fi prima floare din România şi a treia din Europa protejată la nivel european.
Este primul sat din România unde se cultivă tuberoze, de peste 70 de ani. Florile, originare din Mexic, au fost aduse pe meleagurile noastre de către sașii care le păstrau secretă creșterea. Abia după plecarea lor, tradiția a fost continuată de români.
Delicate și răsfățate ca niște copii, “tuberozelor le place să stea cu picioarele în apă și cu capul la soare”.
Mireasma lor puternică și-amețitoare e apreciată în toată lumea. Ba chiar, renumite case de modă, cum ar fi Dior, Givenchy, Guerlain ori Lagerfeld, s-au întrecut în a-i păstra notele sublime în parfumuri ajunse celebre.
Sursa:Sarbatoarea tuberozelor din Hoghilag
Frumoasa-i
In lacul cel verde si lin
Resfrange-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfasiind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglinda in umedul val,
O stanca starpita de ger
Inalt-a ei frunte spre cer.
Pe stanca sfarmata ma sui,
Gandirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colň-n rasarit
Si caut cu sufletul dus
La cerul pierdut in apus.
Cobor apoi stanca in jos,
Ma culc intre flori cu miros,
Ascult la a valului cant,
La gematul dulce din vant.
Natura de jur, imprejur,
Pe sus e o bolta de-azur,
Pe jos e un verde covor,
Tesut cu mii tinere flori.
Vad apa ce tremura lin
Cum vantul o-ncrunta-n suspin,
Simt zčfiri cu-aripi de fiori
Muiate in miros de flori,
Vad lebede, barca de vant,
Prin unde din aripe dand,
Vad fluturi albastri, usori,
Roind si band miere din flori.
De ce nu am aripi sa zbor !
M-as face un flutur usor,
Un flutur usor si gentil
Cu suflet voios de copil,
M-as pune pe-o floare de crin,
Sa-i beau sufletelul din san,
Caci am eu pe-o floare necaz:
Frumoasa-i ca ziua de azi!
Mihai Eminescu
Bucovina, te iubesc
Etnocultura
Ciocănești, satul de basm din Bucovina, în care tradiția este obligatorie prin lege
Este considerat unul dintre cele mai frumoase sate din România, și de bună dreptate, căci cei care ajung acolo au parte de o priveliște de-a dreptul deosebită.
Aflat în inima Bucovinei, satul Ciocănești este un loc unde, dacă ești în pelerinaj pe la mănăstirile bucovinene, nu trebuie să îl ratezi. Situat într-o zonă pitorească pe Valea Bistriței, în județul Suceava, satul se află pe DN18, între Vatra Dornei și Botoș, la 26 de kilometri de Vatra Dornei și la 35 de kilometri de Câmpulung Moldovenesc. Poți parcurge acest traseu fie cu mașina, fie cu un autobuz, în cazul în care este vorba despre un grup organizat.
Localitatea datează din anii 1499, când domnitorii Moldovei veneau pentru a le cere meșterilor populari să realizeze cele mai bune arme pe care să le folosească în războaie.
Frumusețea locului este întrecută numai de către frumusețea caselor, care atrag de la prima privire. Frumos decorate, la fel ca celebrele ouă încondeiate, casele sunt din moși strămoși adevărate bijuterii de artă.
Sculptate cu motive tradiționale specifice Bucovinei, fiecare locuință este mai frumoasă ca cealaltă.
Tradiția decorării caselor a început cu o femeie din sat care a decis să își decoreze casa cu motivele pe care le avea și pe portul popular și nu a durat mult până când vecinii, care au văzut cât de frumoasă este casa, au decis să îi urmeze exemplul. Astfel, satul s-a transformat într-un muzeu viu, unic în ţară, cu peste 600 de gospodării una mai frumoasă ca alta. Locuitorii sunt obligați prin lege să păstreze tradiția decorării casei.
Nu doar casele sunt decorate, ci și porțile, și Secția de Poliție, dar și Școala. Comuna are și un muzeu etnografic, unde turiștii pot vedea o mulțime straie populare, războaie de țesut și țesături vechi de sute de ani.
De asemenea, în comună mai există și un muzeu al ouălor încondeiate, care reunește peste 1800 de exponate extrem de valoroase și de frumoase.
Un scurt film pe care ar trebui să-l vedeți dimineața. Dimineață de dimineață.
Sir David Attenborough recitând versurile din What a Wonderful World.
Sir David Attenborough este cel mai cunoscut regizor britanic de filme istorie naturala. Personalitatea care, în cadrul unei cariere întinse pe 25 de a ani, a stabilit standardele de profesionalism în domeniu. Filmul acesta a fost conceput pentru ca un omagiu. Un omagiu pentru David Attenborough și, în același timp, un omagiu adus frumuseții care ne înconjoară. Pe toți și pe fiecare dintre noi. În fiecare clipă. Iar în cazul în care vi s-a făcut dor de What a Wonderful World…
Sursa:
What a Wonderful World – WebCultura
SlideShareWhat A Wonderful World
Wailua Falls, Hawaii
Ultima modificare făcută de latan.elena; 03.08.2021 la 15:20.
Câte nu se întâmplă în noi, și le lăsăm acolo ca într-un ghiozdan, și fiecare crede că numai el știe lucrul acela pe care îl știu foarte bine și alții. Sau invers.
Gellu Naum
Dacă sufletul e cinstit, cinstite vor fi şi faptele.
proverbe japoneze
În spatele a tot, în spatele a felului în care ni se prezintă civilizația, stă prezentul, mereu pregătit să întunece viitorul.
Clifford D. Simak
E bine sa ne lasam ametiti de lucrurile simple.
Noam Chomsky
Ceea ce reușim să vedem cu adevărat reușim doar prin noi înșine.
Carl Gustav Jung
”Ce te aștepți să găsești, aceea vei găsi.”
Aristotel
https://www.youtube.com/watch?v=i6et4dg2gX8
Tăcerea de acolo era atât de dulce, încât părea să-i aud cântecul;
undeva citisem că totul este armonie doar dacă o putem auzi, așa că am ascultat și am avut grijă să mă mișc, fără să o mișc. Tăcere.
A.Marchesini
https://www.youtube.com/watch?v=KTB_vkRLOCA
https://www.youtube.com/watch?v=aNiDR4reA34
PREFERA SĂ FIE METRESA LUI EMINESCU, DECÂT NEVASTA UNUI PRINȚ
Veronica Micle, n. Câmpeanu, (n. 22 aprilie 1850, Năsăud; d. 3 august 1889, Văratec) a fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită relației cu Mihai Eminescu, aflăm de pe wikipedia. Date seci, lipsite de inimă și de vreo bătaie a ei, măcar cât un fâlfâit de aripi. Ce nu ne spune enumerarea seacă a unei vieți atât de scurte și de triste aflăm din poemele ei, dedicate iubitului pentru care și-a pus capăt vieții, la 50 de zile distanță de moartea lui.
„Te vei convinge că din mii de fiinţe, abia una poate iubi cum te iubesc eu pe tine; şi dacă m-ai ucide, te-aş iubi şi în minutele agoniei”, îi scria Veronica lui Eminescu, ca o sentință definitivă la suferință nesfârșită, pe care și-o asumase în clipele grele ale distanței dintre ei, adâncită și mai mult de sora poetului care îl îngrijea, de stările depresive ale poetului și de câțiva prieteni, printre care și Maiorescu, care nu vedeau cu ochi buni relația lor. Ingerând o doză mare de arsenic, în singurătatea de la mânăstirea Văratec, Veronica împlinea profeticele vorbe ale lui Eminescu, neintenționat fatidice: “Aşa te iubesc şi eu – mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde.” În detalii cuprinzătoare, citiți povestea lor aici.
SĂ POT ÎNTINDE MÂNA
Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea taCÂND NOAPTEA E ADÂNCĂ
Încetul la o parte şuviţele le-aş da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.
Dar tu ca un luceafăr departe străluceşti,
Abia câte o clipă în cale-mi te iveşti,
Apoi dispari; şi-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.
Când noaptea e adâncă și-i liniște, tăcere,
Când și zefirul dulce pe frunze doarme lin,
Iar luna călătoare pe cerul cel senin
A firii adormite e singura veghere,
Atuncea al meu suflet, răpus de doruri multe,
Deștept, făr-de repaos veghează ne-ncetat,
Cu-al zilei zgomot mare în veci neîmpacat
Tăcerea mută-a nopții îi place să asculte.
Ce-aude el atuncea când eu n-aud nimica,
Nu știu, însa în pieptu-mi un farmec dulce simt,
Și orizontu-mi pare că e îngust și strâmt,
Iar lumea uriașă neînsemnat de mică.
Cum îi răspundea Eminul nu putem decât să simțim emoția ce răzbate, peste vremuri, din cuvintele lui.
„Din luna lui Iunie 1882.
A plâns scriind-o.
Îngerul meu blond,
Te-aș acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă ai fi de față; aș face-o în gând, dacă n-aș fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci imputarea că nu-ți vorbesc de loc de amor – dar tu nu știi că amorul meu e un păhar în adevăr dulce, dar în fundul lui e plin de amărăciune. Și acea amărăciune, care-mi turbură pururea amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face distras, care mă amărăște și când ești de față, și când nu ești. Veronicuța mea, dacă acest sentiment care tâmpește mintea și stinge-n om orice curaj de viață, n-ar învenina pururea zilele și nopțile mele, dacă n-ar fi ingrediența fatală a oricărei gândiri la tine, aș fi poate în scrisorile mele mai expresiv și mai vorbăreț. Tu trebuie să știi, Veronică, că pe cât te iubesc, tot așa – uneori – te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Și această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aș fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viața mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins și înțeles, e drept că nu te-aș fi strâns în brațe, dulce și albă amică, dar nici n-aș fi suferit atât, nici n-aș fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari. Oare acel om, pururea în pericol de a-și arunca viața pentru acel tezaur și pururea în pericol de a-l pierde, nu-și zice în sine uneori că, cu toate că iubește tezaurul, ar fi fost – nu mai fericit, dar mai puțin nefericit să nu-l fi avut? Așa zice poate, dar cu toate acestea nu-l lasă în pădure, cu toate acestea-l iubește mai mult decât viața. Așa te iubesc și eu – mai mult decât viața, mai mult decât orice în lume și pururea cu frica-n sân, aș vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde. Ți-am spus, Nicuță, că pentru mine viața s-a încheiat. Ce-mi mai spui tu, că sper să aflu alt amor cu ușurință și că nu apreciez îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare și nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară de tine.
Dac-ai cunoaște această mizerie sufletească care mă roade, dacă ai ști cu câtă amărăciune, cu câtă neagră și urâtă gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea că nu-ți scriu uneori o vorbă de amor. În acel moment te-aș săruta, te-aș desmierda, dar te-aș ucide totodată.
Momoțelule, îți sărut mânile tale mici și genunchii tăi cu gropițe și gura ta cea dulce și părul și ochii și coatele și toată, toată te sărut și te rog, te rog mult să nu mă uiți deloc, deși poate tocmai când vei ști că te iubesc ***, nu vei mai pune nici un preț pe iubirea
lui Emin”
Din toată această sfâșietoare poveste de dragoste, rămân în eter vorbele fiicei Veronicăi, care a știut, în cuvinte simple, să închidă atât gura lumii, cât și ecuația existențială a poetei: „Prefera să fie metresa lui Eminescu, decât nevasta unui prinț„. (Virginia Micle)
Sursa:Prefera să fie metresa lui Eminescu, decât nevasta unui prinț
Veronica Micle - Wikipedia
veronica micle poezii
Veronica Micle - Poezii
Un destin tragic: VERONICA MICLE - Asul de inima - Numarul .
Ultima modificare făcută de latan.elena; 03.08.2021 la 17:51.
Nu mă-nspăimântă cerul, nici pământul;
Pe unul calc, pe celălalt îl străpung;
Sunt slab, sămânţa care-o suflă vântul
Pe stepele vieţii îndelung,
Dar el mă suflă unde vreau s-ajung!
Chiar dacă eşti la infinit de mine,
Dar ştiu că eşti şi-Ţi cat Împărăţia,
Nu-mi mai trăiesc în van nimicnicia.
O, Doamne, sunt contemporan cu Tine
Şi sunt contemporan cu Veşnicia.
Vasile Voiculescu- Contemporan
Momentan sunt 123 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 123 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje