Caisul - Magda Isanos
Azi-dimineaţă m-am trezit,
căci mi-a bătut nerăbdător în geam,
cu degetele sale fragede de ram,
caisul, care peste noapte-a înflorit.
Şi nu-l recunoscui de la-nceput...
atâta alb şi roz îşi răsfăţa risipa,
că m-am gândit un înger c-a trecut
şi-n ramura lui şi-a frânt aripa.
Dar poate nu-i caisul, m-am gândit,
şi-atuncea, supărat că tac astfel,
obrazul mi-a lovit cu ramul înflorit
şi-ndată l-am recunoscut că este el,
prietenul copilăriei, mult iubit.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.04.2024 la 15:25.
Focuri de primăvară
Lucian Blaga
Îngînînd prin văi tăria
sună ramul, sună glia.
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.
Prinși de duhul înverzirii
prin grădini ne-nsuflețim.
Pe măsura-naltă-a firii
gîndul ni-l dezmărginim.
Ce-am uitat aprindem iară.
Sub veșminte ne ghicim.
Căutăm în primăvară
un tărîm ce-l bănuim.
Căutăm pămîntul unde
mitic să ne-alcătuim,
ochi ca oameni să deschidem,
dar ca pomii să-nflorim.
Gradina Hestiei
Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.04.2024 la 16:46.
Florile de caise sălbatice intră în plină înflorire în avans datorită vremii mai calde recent
în Prefectura Autonomă Ili Kazah, Regiunea Autonomă Xinjiang Uygur din nord-vestul Chinei.
Pășunile idilice iau în prim plan dealurile ondulate. Cel mai bun sezon pentru turism în Xinjiang
este la îndemână și va dura până la vară, când caisele dulci vor fi gata pentru papilele gustative.
Apricot Flowers Paint the Valley Pink in SW ..
Era aprilie: aerul era dulce și cald,
iarba verde că soarele și ploaia o pot face,
iar cei doi meri de lângă zid în jurul prânzului în plină floare.
Emily Bronte
April a venit dulce, ca o binecuvântare,
iar când vremea era prielnică, era atât de frumos
că a devenit imposibil să nu te simți diferit,
nefiind emoționat și mișcat.
Elizabeth von Arnim
O, eu! O Viață!
Walt Whitman
Oh, eu! O viață! dintre întrebările acestor recurente,
Dintr-urile nesfârșite ale celor necredincioși, ale orașelor pline de nebuni,
De mine care mă reproșează mereu, (căci cine mai prost decât mine și cine mai necredincios?)
A ochilor care tânjesc în zadar la lumină, a obiectelor medii, a luptei mereu reînnoite,
Din rezultatele slabe ale tuturor, ale mulțimilor pline de greutăți și sordide pe care le văd în jurul meu,
Din anii goli și inutili ai restului, cu restul eu împletit,
Întrebarea, o, eu! atât de trist, recurent — La ce bun în mijlocul acestora, o, eu, o, viață?
Răspuns.
Că ești aici - că viața există și identitate,
Că piesa puternică continuă și tu poți contribui cu un vers.
Și deci trebuie să accepți că nu poți stinge singur răul din lume.
Dar în fiecare zi poți avea grijă de bucata de creație care te găzduiește, de prezentul în care trăiești, de spațiul în care mergi și de cei care locuiesc acolo alături de tine. Nu poți opri un război, dar poți să construiești un mic adăpost pentru o floare, pentru o pisică fără stăpân, pentru o creangă ruptă care încă mai are sevă, poți oricând să faci asta, dacă înveți să vezi și să auzi din nou.
Și este cea mai mare sarcină pe care o avem: să iubim ceea ce este alături, să simțim că viața este una, în toate.
Giulia Calligaro
Pentru a-ți aminti binele primit nu ai nevoie de o memorie mare, ci de o inimă bună.
Massimo Lo Pilato
Răscruce - Tudor Arghezi
Deșteaptă-te în sufletul meu, soare,
ca-ntre făcliile pădurii.
Străbate-mă cu sărbătoare
și dă-mă-n leagăn cu vulturii.
Rouă, stropește colțul ierbii mele
și unge-mi-l cu mir.
Duios și fraged să mi-l spele
mirosul lui curat de trandafir.
Ploaie, din bobul de pământ
pământul meu în două mi l-am frânt.
Brad, îți întinde rădăcina
ca să mă caute și prindă.
Ia-ți din căldura mea rășina,
fă-ți din belșugul meu merindă.
Dați-i năvală uriașă
robului vostru, cel de voie bună!
Fluture, țese-mi o cămașă.
Țarină, ascunde-mă de lună.
Sunt, poate, desfăcut, sunt, poate, ostenit
călcând pe aripi și pe punți de iască?
Nu! Insul meu se cere însutit.
Dați-i răgazul să renască.
https://www.youtube.com/watch?v=t2ytYu2giEE
https://www.facebook.com/reel/1488777772056790
Tu ești spiritul necondiționat prins în condiții, ca Soarele în eclipsă .
Rumi
Marin Sorescu - M-am obișnuit
M-am obișnuit să dorm cu ochii deschiși,
De spaimă să nu fiu luat prin surprindere,
Să am controlul meu asupra lumii
Până în ultimul moment.
Ca un far care nu vrea să se stingă ziua
Ține orizontul mării mereu
În magia unei priviri disperate.
Te rog să-mi închizi ușor
Pleoapele atunci,
Ce-a fost de văzut am văzut!
Să tragi cu grijă aceste obloane fine
Peste ochii mei obosiți.
Sper să fie cât mai târziu
Cândva, într-o noapte cu multe stele
Și cu salcâmi înfloriți.
@thebeautifulshub
"Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realităţii în irealitate."
Emil Cioran
O absență mare nu se ofilește, dar încetează să sângereze, vindecă. Ea devine
o prezență adormită foarte fidelă, pe care înveți să o iei cu tine prin viață,
prin celelalte tristeți și chiar prin bucuriile tale.
Fanny Deschamp
aronvisuals
Momentan sunt 45 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 45 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje