"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
"Bucură-te că vezi soarele, că mergi pe picioarele tale, că ești sănătos, că toți ai tăi sunt bine și dă-le încolo de gânduri negre! Uita-te la o floare, la un copac, la firul de iarbă, la păsările cerului și zi:
Doamne iartă-mă că nu știu să mă bucur de toate binefacerile Tale!"
Ileana Vulpescu
În creier există o zonă specială pe care am putea-o numi memorie poetică care
înregistrează tot ceea ce ne fascinează sau ne mișcă, adică care ne face viața frumoasă.
Milan Kundera, Insuportabila uşurătate a fiinţei
„Într-o zi te vei trezi și vei vedea o zi frumoasă.
Va fi soare și totul va fi nou, schimbat, limpede.
Ceea ce înainte ți se părea imposibil, va deveni simplu, normal.
Nu îți vine să crezi? Sunt sigur. E devreme. Și mâine..."
Fedor Dostoievski, Nopți Albe.
Dan Cristian Mihăilescu
”Experiența este singura care te face să te schimbi profund și să îți schimbi un punct de vedere cu altul. Ca să nu mai poți să crezi în ce credeai, trebuie să treci cu toată ființa ta prin altceva mai puternic care să îți răstoarne credința, valorile. Depinde cât curaj ai să nu fii stâncă, blocat în prejudecăți, dogme, reguli, ci să te arunci, să trăiești, să primești, să te lași modificat, să dăruiești, să încerci și apoi să știi unde ești și cine ești.”
Chris Simion-Mercurian, Ce ne spunem când nu ne vorbim
"Dacă păstrezi tăcerea, să fie din iubire; dacă strigi, să fie din iubire; dacă îndrepți, îndreaptă din iubire; dacă ierți, iartă din iubire! Rădăcina interioară să fie cea a iubirii, din această radacină nu poate ieși decât bine!"
Fericitul Augustin
Nichita Stanescu
''Adăugam aer aerului, verde - frunzelor,
dragoste - inimilor, cer - ierbii,
dar mai cu seamă încă o prezență
prezentului.''
https://www.youtube.com/watch?v=NrMINC5xjMs
De ce merg oamenii la cinema? Ce îi duce într-o cameră întunecată unde, timp de două ore, urmăresc jocul de umbre pe un cearșaf?
În căutarea divertismentului? Nevoia unui fel de drog? Cred că ceea ce o persoană merge în mod normal la cinema este timpul:
pentru timpul pierdut sau petrecut sau încă nedispus.
Andrei Tarkovski
''Filmul „Oglinda” reprezintă reflecții, gânduri ale persoanei numite aici ca Autor. Nu apare personal, se aude doar vocea lui obosită. Iar pe ecran, ca într-o oglindă, sunt imagini ale trecutului său. La început, amintirile par împrăștiate: dragoste pentru mamă, pe care Autorul nu știe să o exprime, un sentiment pătrunzător pentru tată, nemulțumire față de sine pentru relația nedezvoltată cu fiul său... Treptat devine clar - aceasta este relatarea unei persoane despre sine, o judecată dificilă a conștiinței, poate chiar o sentință. Filmul ocupă un loc special în opera lui Andrei Tarkovsky. În ea, a capturat-o pe mama sa în vârstă, Maria Ivanovna Vishnyakova-Tarkovsky, în culise vocea tatălui său, poetul Arsenie Tarkovski, recitând sunetele sale minunate. Este un film de confesiune, un film de revelație...''
Nichita Stanescu
Mihai Ursachi - CĂRAREA BUNELOR URĂRI
Zilele tale să fie
ca florile albe de iasomie.
Simple și clare, patru petale,
astfel să fie urările tale.
Gloria’naltă a păcii cu sine,
viață adâncă și moarte senină.
Sufletul tău, mântuit de samsara,
să se unească cu Muma Fecioara.
Privește într’una Urările’aceste
întocmai ca patru petale modeste.
"Ziua abia a început și... este deja șase seara.
Abia a sosit luni și este deja vineri... și luna s-a terminat deja... și anul aproape s-a încheiat.
... și deja 40, 50 sau 60 de ani din viața noastră au trecut.
... și ne dăm seama că ne-am pierdut părinții, prietenii.
... și ne dăm seama că este prea târziu să ne întoarcem.
Deci... să încercăm oricum, pentru a profita la maximum de timpul care ne-a mai rămas.
Să nu încetăm să căutăm să avem activități care ne plac.
Să punem ceva culoare în griul nostru.
Să zâmbim lucrurilor mici din viață care ne-au pus balsamul în inimă.
Și, în ciuda tuturor, trebuie să continuăm să profităm cu seninătate de acest timp care ne rămâne. Să încercăm să eliminăm „după”.
O fac după... voi spune după... mă voi gândi la asta după.
Lăsăm totul pentru mai târziu de parcă „după” ar fi fost al nostru.
Pentru că ceea ce nu înțelegem este că:
după aceea, cafeaua se răcește...
după aceea, prioritățile se schimbă...
după aceea, vraja este spartă...
după, sănătatea trece...
după aceea, copiii cresc...
după aceea, părinții îmbătrânesc...
după aceea, promisiunile sunt uitate...
după aceea, ziua devine noapte...
după aceea, viața se termină...
Și atunci este adesea prea târziu. Deci... să nu lăsăm nimic pentru mai târziu.
Pentru că așteptând mereu până mai târziu, putem pierde:
cele mai bune momente...
cele mai bune experiențe...
cei mai buni prieteni...
cea mai bună familie...
Ziua este astăzi... momentul este acum.
Nu mai suntem la vârsta la care ne putem permite să amânăm ceea ce trebuie făcut imediat până mâine…"
Ce ar mai fi de spus? Oameni buni, bucurati-va de viata! Traiti fiecare zi ca si cum ar fi ultima, pentru ca una din ele chiar va fi, vorba lui Jeremy Schwartz (text preluat)
Laudă Suferinței
Lucian Blaga
Atâţia dintre semeni nu prea ştiu
ce să înceapă-n zori cu suferinţa.
Ei nu-şi dau seama nici spre seară de prilejul
chemat să-nalţe mersul, cunoştinţa.
Suferinţa poate fi întuneric, tăciune în inimă,
pe frunţi albastru ger,
pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier,
în bulgăre de ţărână
o lacrimă sau sâmbure de cer.
Nu mai calcă pe pământ
cine calcă-n suferinţă.
Ea schimbă la faţă argila, o schimbă în duh
ce poate fi pipăit, duios, cu stiinţă.
Tată, carele eşti şi vei fi,
nu ne despoia, nu ne sărăci,
nu alunga de pe tărâmuri orice suferinţă.
Alungă pe aceea doar care destramă,
dar nu pe-aceea care întăreşte
fiinţa-ntru fiinţă.
Fă ca semenii noştri,
de la oameni la albine,
de la-nvingători la biruiţi,
de la-ncoronaţi la răstigniţi, să ia aminte
că există pretutindeni şi această suferinţă,
până astăzi şi de-acum înainte
singura legătură între noi şi tine.
(1959)
Montserrat Gudiol paintings
https://www.youtube.com/watch?v=CDt1P7qkEM4
„Battiato este cel mai mare, este muzicianul pe care îl respect cel mai mult. Suntem diferiți, dar în această diversitate seamănă cu mine mai mult decât orice alt artist italian: este un „crossover” de 360 de grade, străbate cele mai îndepărtate teritorii muzicale cu o mare inteligență și rămânând mereu el însuși. Ca să fii coerent în muzică trebuie să faci exact asta: să te negi mereu, să nu-ți fie frică să te aventurezi acolo unde nu ai fost niciodată, unde te simți instabil, unde certitudinile tale se prăbușesc”. Așa a spus Lucio Dalla referindu-se la prietenul său Franco Battiato.
În imaginea: Lucio Dalla și Franco Battiato în 1992
"Am gustat un strop din strălucitul Sânge,
Mările Luminii s-au vărsat în mine,
Inima le-ncape și nu mai mă strânge.
Simt că sunt un soare ce nu se mai stinge
Dănțuind în cosmos, Doamne, - n drum spre Tine."
Vasile Voiculescu
Momentan sunt 494 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 494 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje