Elena Latan

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=P28mCt4gIIw



"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."




"Copilul este un mare dar al vieţii noastre aici: aduce cu el inocenţa, drăgălăşenia şi bunătatea. Copilul îndulceşte viaţa noastră atât de amară; făptura sa mică cu aripi la suflet ne dă multe învăţăminte. Un scriitor a spus: «Zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu». În preajma copilului stăruie mereu o atmosferă de lumină şi frumuseţe."

Ernest Bernea







„În viaţă trebuie să-ţi câştigi pâinea şi să ai nişte fiinţe pentru care să merite să trăieşti.”

Ileana Vulpescu

[latan.elena]

''Fără îndoială, un suflet care cunoaște tot răul, luptă cu el și-l învinge are calități de erou. Lupta și victoria dau sens moralei.''

„o inimă care se păstrează până mai târziu naivă, un suflet lucios, pe suprafața căruia alunecă fără nici o aderență peisajele abjecte ale vieții, au o grație, o delicatețe tulburătoare ca tinerețea însăși”

Mihai Ralea- Farmecul virginitatii morale

[latan.elena]

''Spiritul tău sa fie usor ca vantul,
gândurile tale înalte ca vârfurile munților,
actiunile tale smerite ca iarba câmpului
și inima ta curata ca zăpada”.

(din carte... Satul călugărilor atemporali)








Tibet F.I.T

[latan.elena]

Noi oamenii arătăm destul de diferit faţă de un copac. Fără îndoială noi percepem lumea diferit faţă de un copac. Dar în profunzime, în "inima" moleculară a vieţii, copacii şi noi suntem în esenţă, identici.

Carl Sagan



"Uneori şchiopătând, alteori târându-se pe brânci, viaţa merge înainte."

Zaharia Stancu.


''A căzut cu mulți ani în urmă dar nu a renunțat niciodată!''

[latan.elena]

Gânduri - Nichita Stănescu

Gând 1
Părerea mea este că poetul nu are o epocă a lui; epoca îşi are poeţii ei şi, în genere, epoca îşi vede singură poeţii.

Gând 2
Vreau să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta: eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie.

Gând 3
Dacă n-aş crede în mesajul meu literar, nu aş scrie. Pur şi simplu, n-aş crede şi… e o falsă modestie să spui “domnule, eu scriu pentru că iubesc poezia… da’ nu prea cred dacă am talent, dacă n-am talent”. Eu cred foarte mult în talentul şi în vocaţia mea, pentru asta mi-am jertfit întreaga mea existenţă, ca să adaug, cu o picătură în plus, sensibilităţii contemporane o formulare mai nouă, mai adecvată etcaetera.

Gând 4
Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă.
Acum doua-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav,care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog… Şi-mi spune un lucru care m-a lăsat aşa… nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Şi, de
altfel…

Gând 5
De aceea, pentru mine muntele – munte se zice.
De aceea, pentru mine iarba – iarbă se spune
De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte
De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte.

Gând 6
Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi dar… de dragoste mai ales.

Gând 7
Dac-ar fi să scriu un catren - catren însemnând o poezie de numai patru versuri - în ce sens de numai patru versuri, diferite popoare au poezii scurte, noi… cea mai scurtă poezie a românilor este tăpuritura din Maramureş, care se începe cu un chiot şi se sfârşeşte cu o beşteleală, dar e foarte frumos că e aşa.

Gând 8
Poeziile foarte bune care sunt compuse pe o linie melodică proastă se uită iute odată cu linia melodică. Pe când o poezie proastă pe o linie melodică bună rămâne în memorie.

Gând 9
Să smulgem fildeşii din Alifantis
Şi din Mediterană tot ce a fost Atlantis
Să-l auzim cum cade cum şoimul cel vânat
Leneş şi în cascade, într-un alt fel păcat
Când cântă parcă moare o taină dintr- un grec
Şi tot ce e în mine zare arată a înec
Dar nu-n sărata mare ci în ceva cu mult mai mare.

Gând 10
Inspiraţia este fundamentul artelor în genere, ea este exact ca impulsul electric care stârneşte fulgerul între doi poli. În momentul în care tensiunea între doi poli se creează, fulgerul apare. Fără fulger nu poate să existe fulger.

Gând 11
Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au umori diferite. De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi.

Gând 12
Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuşi sau mai slab decât sine însuşi.

Gând 13
De poeţi numai de bine, ca să zicem aşa.








https://www.facebook.com/media/set/?set=a.778110715672473&type=3&comment_id=799449680 205243&reply_comment_id=799452630204948

[latan.elena]

Oriah Mountain Dreamer

INVITATIE

“Nu ma intereseaza ce faci tu pentru a-ti castiga existenta.
Vreau sa stiu ce foc arde in tine
Si daca ai cutezanta sa visezi la realizarea a ceea ce porti in inima ta.
Nu ma intereseaza cati ani ai,
Vreau sa stiu daca iti asumi riscul sa pari nebun
In numele iubirii tale, viselor tale si aventurii care este viata ta.
Nu ma intereseaza care planeta este in careu cu luna ta,
Vreau sa stiu daca ai atins cerul propriei tale tristeti,
Daca te-ai deschis datorita tradarilor vietii,
Sau daca te-ai asprit si daca te-ai inchis de teama unui necaz viitor.
Vreau sa stiu daca poti sa te asezi cu durerea – a mea sau a ta,
Fara sa incerci sa o ascunzi, sa o micsorezi sau sa o opresti.
Vreau sa stiu daca poti sa simti fericirea – a mea sau a ta,
Daca poti dansa cu fervoare si te poti lasa complet cuprins de extaz pana in varful degetelor de la maini si de la picioare,
Fara sa spui ca trebuie sa fim atenti si realisti ca sa nu cumva sa uitam care sunt limitele fiintelor umane.
Nu ma intereseaza daca ceea ce-mi spui este adevarat,
Vreau sa stiu daca esti gata sa-i deceptionezi pe ceilalti ca sa ramai sincer cu tine insuti
Si daca poti suporta sa fii acuzat de tradare, dar sa nu-ti tradezi propriul suflet.
Vreau sa stiu daca poti sa fii fidel si deci demn de incredere.
Vreau sa stiu daca poti vedea frumosul chiar daca nu-i tocmai dragut in fiecare zi
Si daca tu poti simti ca sursa vietii tale rezida in prezenta Sa.
Vreau sa stiu daca poti trai esecurile – ale mele sau ale tale,
Si totusi sa continui sa stai drept pe marginea lacului si sa strigi catre argintata luna plina: “DA!”
Nu ma intereseaza unde locuiesti si cat castigi,
Vreau sa stiu daca te poti trezi dupa o noapte de tristete si de disperare, de indoiala sau durere
Si sa faci ceea ce trebuie facut pentru copii.
Nu ma intereseaza cine esti si cum ai ajuns pana aici,
Vreau sa stiu daca poti sa stai in mijlocul focului alaturi de mine si sa nu renunti.
Nu ma intereseaza ce ai invatat sau unde ai invatat si cine te-a invatat ceea ce stii,
Vreau sa stiu ce te hraneste din interior cand totul se prabuseste in jurul tau.
Vreau sa stiu daca poti sa ramai singur cu tine insuti
Si daca esti fericit intradevar in propria ta companie in aceste momente de vid.”

[latan.elena]

„Ceea ce este admirabil este că omul continuă să se zbată și să creeze frumusețe în mijlocul unei lumi barbare și ostile. "

Ernesto Sabato



Cred că sentimentele sunt singurul lucru din viața asta care nu este supus niciunui tip de manipulare.
Tu vrei sau nu vrei și nu alegi niciodată, mai mult, de multe ori îi iubim pe cei care ne sunt cel mai puțin convenabil
și cine ne poate răni cel mai mult, dar, așa cum ar spune domnul Tatin, trebuie să trăiești fără teamă.

Use Lahoz




Viața rupe legăturile și o face
fara a cere voie..
Într-o zi, ea decide că mama sau tatăl tău, sau cineva pe care-l iubești, a rămas fără timp.
Și iată-te, întrebându-te cum vei suporta această durere.
Înveți să trăiești cu ea, te resemnezi...
Cumva știi asta
trebuie să mergi înainte.
Și înveți un lucru grozav:
Viața ia prezența, vocea, dar nu și amintirile.
Tot ceea ce nu mai poți atinge cu degetul, îl vei purta în inimă.
Un loc prea secret pentru a fi descoperit și dezbrăcat de ceea ce va fi al tău pentru totdeauna.

Sabrina La Rosa




Dar durerea nu are niciun scop, copila mea.
Pur și simplu se întâmplă, și nu poți face nimic în legătură cu asta.
Puteți decide cum să-l folosiți totuși, asta da. Trebuie să-l lași să vorbească, fără să-ți fie frică să asculți ce spune. De obicei ţipă, ştii asta.
Și apoi, după ce a țipat, și ars, și rupt, când tot ce a mai rămas din el este o cicatrice urâtă care doare cu vântul, din care ies fantomele noaptea - folosește-o.
Este o pârghie.
Poate fi folosită pentru a speria cuștile, a sări șanțurile - sau chiar pentru a-ți da praful de pe aripi ca pe un covor.
Ți-a mâncat o bucățică din suflet - poți auzi spifrele reci de gheață care intră? Ai nevoie de unul nou, trebuie să crească la loc.
Și nu poți regenera o bucată de suflet nou dacă îl tot hrănești cu lucruri vechi.
Durerea este ca gheața iernii, iar tu ești o sămânță cuibărită în pământ: poți muri în acea mușcătură rece, sau poți deveni mai puternic și înflori primăvara.
Alege.

Catherine Black

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=7itEXqgFD0w
https://www.youtube.com/results?sear...8%9A%C4%83rnea




Bel-Esprit

George Țărnea, (n. 10 noiembrie 1945, Șirineasa, județul Vâlcea – d. 2 mai 2003, București) supranumit și poetul iubirii, a scris minunate poezii de dragoste, unele cu substrat filosofic. Iată câteva…


POETUL IUBIRII: „IUBITO, CÂTĂ LUME ÎNTRE NOI.”

(Reflex 108)

Prea repede uitam ce-aveam în gând,
Sub apăsarea vorbelor de rând!
Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă lași…
E-atâta ezitare între pași.
Prea repede uitam ce-aveam de spus –
Un zbor în minus, o cădere în plus…
La tine-i vară și la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig.

*Balada ultimei iubiri

Strânge-mă-n braţe, iubito, strâge-mă tare,
Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat,
Pregătit de la prag pentru altă plecare
Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat.

Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire –
Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti,
Dar tânjesc, în sfărşit, după prima iubire,
Aşteptând-o să crească din cea care eşti.

sursă foto: unsplash.com

Scrisoare de bun rămas

Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut…
Ascultă-mă și lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric și de frig
Și nu mai vreau să știu până la sfârșit
Cine-a iubit frumos, cine-a greșit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine și-a smuls pereții rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut și cine a câstigat
De toate înlanțuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin și prea înalt
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Și cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi.



*Balada blondelor iubiri

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtășim, împărtășim aceeasi taină
Dar nu se știe, nu se știe până când.

Prea multe păsări cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pamântesc.

Îmbatrânim de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsând păpuși fără adresă
Pentru serbările din zori.

Visăm frumos aceeași moară
Ascunsă-n tragicul decor
Si măcinăm aceleași lacrimi
Când dau parinții telefon.

Suntem lucizi până la sânge
Nedespărțiți până la cer
Și nici nu știu după iubire
Ce se cuvine sa-ți mai cer.

Cuvintele își pierd căldura
Într-un sărut de protocol
Și tot mai vinovate paăsări
Dau eșafoadelor ocol.

Sub fruntea mea se face noapte
În ochii tăi se face zi
Și renunțăm să mai cunoaștem
Ce stele ne-ar putea păzi.

Cu mine se intampla un lucru dureros: poetizez absolut totul.

George Ţărnea

[latan.elena]

''Ii spun liniste, dar este un giuvaer cu multe fete: aceasta liniste este si bucurie, dar si iubire.''

Eckhart Tolle
























lena sotskova paintings

[latan.elena]

Cuprinsi de-n dor nebun, copacii albi coboara
Si-n urma lor alearga salbatec tot pamantul,
Se-ntind stufarii negrii, i-un rasarit de seara !
Cum a mai fost
Spun unii - ce banal,
Cum n-a mai fost
Spun altii,
Si-aceiasi eticheta de normal
Si-n lunga lor chemare neprivita
Adulmeca-nserarea albului de nea,
Pe unde bate vantul cu mersul sau de vita
Si cine-si cuibareste-n suflet o resemnare grea ?
Nu stiu
Dar ma gandesc ca poate,
Nici alti n-or sa stie !
Priveam spre rasarit apusul
Si de-am apus ma-ntreb asa-ntr-o doara,
Ce orb imi poate spune cursul
Sau poate-l stiu dar nu-l accept sa doara.

Nichita Stanescu