Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Toate anotimpurile au farmecul lor, dar Primăvara e o excepţie – este anotimpul Învierii.
Mihai Cucereavii
Dacă natura are puterea să renască în fiecare primăvară, în noi de ce să nu încolţească idei optimiste, sentimente nobile şi gânduri de pace?
Elena Stan
… dragostea este un act al inimii, restul sunt păreri hormonale. Nu paria pe viitor, nu te mai întreba ce îți rezervă viitorul. Nu îmi spune că va fi pentru totdeauna, eu nici nu cred în ,,totdeauna”. Spune-mi doar ,,ne vedem mâine”. Dar spune-mi mereu. Nimeni nu îți este dator cu nimic, nici cu iubirea, nici cu atenția, nici cu timpul. Când ai înțeles asta, nu mai ții cu dinții de nimic. Ce este deci iubirea? Un act al inimii și inteligenței. Lasă jos toate orgoliile și vezi cuminte și cu minte de inima ta. Să luăm în dar ce ne aduce ziua, atât. – ,,Așa cum pleci, așa poți să rămâi.”
Giuseppe Ungaretti
Ultima modificare făcută de latan.elena; 27.02.2021 la 13:44.
Viața ne învață că trebuie să zburăm mereu cat mai sus.
Mai sus de invidie, mai sus de durere, de răutate.
Mult mai înalt decât lacrimile, judecățile.
Întotdeauna trebuie să zburăm sus, acolo unde anumite cuvinte nu ne pot jigni,
unde anumite gesturi nu ne pot răni,
unde unii oameni nu pot ajunge niciodată...
Alda Merini
Modigliani, ucenicul vrăjitor al inegalabilului Constantin Brâncuși: „Tu ai în figura ta fațețe atât de felurite încât nu pot desena fizionomia esențială”
Marele pictor italian modernist Amedeo Modigliani a fost unul din ucenicii lui Constantin Brâncuși. Cei doi s-au cunoscut la Paris, „figura stranie a pictorului se intercalează, pe același nivel și înălțime, între Picasso și Brâncuși”, după cum scria Petre Pandrea în ampla monografie dedicată geniului sculpturii modern și intitulate „Brâncuși, amintiri și exegeze”. Amprenta sculptorului Constantin Brâncuși este considerabilă asupra lucrărilor lui Modigliani realizate între 1910 şi 1914, artitul Italian împlinindu-și, astfel, un vis: acela de a sculpta. Amedeo Modigliani a trăit între 1884 și 1920, fiind un pictor și sculptor italian stabilit în Franța, reprezentant al „Școlii Pariziene”.
Marele pictor italian modernist Amedeo Modigliani a fost unul din ucenicii lui Constantin Brâncuși. Cei doi s-au cunoscut la Paris, „figura stranie a pictorului se intercalează, pe același nivel și înălțime, între Picasso și Brâncuși”, după cum scria Petre Pandrea în ampla monografie dedicată geniului sculpturii modern și intitulate „Brâncuși, amintiri și exegeze”. Amprenta sculptorului Constantin Brâncuși este considerabilă asupra lucrărilor lui Modigliani realizate între 1910 şi 1914, artitul Italian împlinindu-și, astfel, un vis: acela de a sculpta. Amedeo Modigliani a trăit între 1884 și 1920, fiind un pictor și sculptor italian stabilit în Franța, reprezentant al „Școlii Pariziene”.
„Nu pot să termin portretul tău. Nu pot să te fixez și să te definesc. Ești viclean ca o vulpe. Dar nu te pot picta ca pe o vulpe, fiindcă ai o inimă bună de țăran. Nu te pot picta ca pe un om de știință, deși ești detașat ca orice savant. Ești un bucătar excelent. N-am mâncat nicăieri o friptură de berbec mai bună decât la tine. Cum o să te pictez ca bucătar? Te văd că postești zile întregi până la înfometare pentru a atinge stadiul iluminării. Dar cum să te pictez ca sfânt? Când îți licăre ochii de fiecare dată când aduc târfe pe aici? Tu ai în figura ta fațețe atât de felurite încât nu pot desena fizionomia esențială. Spune-mi ce fațetă preferi? În jurul tău este mai mult mister decât în jurul lui Rousseau-Vameșul". După câteva zile, pictorul a parasite atelierul lui Brâncuși. După plecarea „ucenicului vrăjitor”, Brâncuși a început să lucreze la „Măiastra”.
Continuare:
Modigliani, ucenicul vrăjitor al inegalabilului Constantin .
Maria Tănase și Constantin Brâncuși
“"Ce condiţie credeţi că mi-a pus gorjanul meu?", ne-a întrebat doamna Maria în seara aceea.
"Să-i cânţi o melodie din plaiul Olteniei", a zis neica Oracescu râzând. "Exact. Şi m-am simţit uşurată să ne cunoaştem astfel. Doar că nu puteam să dau buzna în casa maestrului şi să-i zic: «Ia spune mătăluţă Măriei lui Ion Coandă Tănase din Mierea Birnicii care-ţi este viaţa şi să-mi arăţi acuşica toate sculpturile despre care vorbeşte o lume-ntreagă că ai ajuns celebru». L-am luat cu binişorul la început şi i-am spus că sunt mesagera gorjenilor şi-i aduc un salut din partea lor. Nu minţeam. Pe vară, avusesem un spectacol la Târgu Jiu, iar mulţi cunoscuţi mă rugaseră să-i spun neichii Costache că-l aşteaptă cu sarmale şi ţuică fiartă, de sărbătorile Crăciunului. Atunci mi-a cerut să-i îndeplinesc o singură condiţie, nu trei, cum făceau hapsânii de zmei şi împăraţi, mi-a zis să-i cânt o melodie din ţinuturile Pestişanilor, ca să-i treacă dorul de acasă. Am început să-i cânt şi, când i-am întâlnit privirea, arăta ca un copil fericit, întors în pragul casei lui părinteşti. Gândul şi sufletul lui erau deja în ţinutul Pestişanilor, unde a văzut pentru prima dată lumina zilei. I-am luat mâna şi i-am sărutat-o. Am înţeles că-l năpădiseră aducerile aminte, iar un gând fugar mi-a trecut prin minte ca un fulger: «Bat-o Dumnezeu s-o bată, soarta, soarta blestemată! Să trăieşti printre străini şi întruna să suspini, după casă şi părinţi, după anii irosiţi»".
Ce-a urmat nu putea să fie decât o poveste de dragoste. Doi oameni aşa de frumoşi şi puternici, şi pe deasupra şi olteni, faţă în faţă. Trei zile şi trei nopţi, Maria a fost dată dispărută din delegaţia română de la Paris. La început, Dimitrie Gusti, care conducea delegaţia, s-a supărat, dar cum era moldovean bun la inimă şi înţelept, a înţeles sentimentele ţesute între Brâncuşi şi Maria. Apoi ea a trebuit să se întoarcă în ţară, pentru că avea concerte programate.
- La inaugurarea Complexului de la Tg. Jiu, Constantin Brâncuşi a petrecut mai multe luni în ţară. S-a întâlnit şi atunci cu Maria Tănase?
- Doamna Maria ne-a povestit că l-a aşteptat nerăbdătoare în gara din Târgu Jiu. Venise de la ora cinci de dimineaţă şi-a stat nemişcată până la şapte, când trenul şi-a dat ultima suflare pe peronul gării. Încerc să-mi amintesc vorbele ei: "Ceasul de pe peron arăta ora şapte, când din primul vagon a coborât neicuţa Costache, ţinând în mâna stângă un buchet de trandafiri albi, pe care mi i-a dăruit şi mi-a spus dintr-o răsuflare: «Măriucă, ce frumoasă eşti!» apoi m-a sărutat că nu se mai oprea, ha-ha-ha!... ce mai, ca la cinema, că se uitau miraţi călătorii şi-şi făceau semne, că prea ne înfierbântasem, iar un bătrânel destul de simpatic îi spunea unei doamne: «Aşa e pe la noi, dragoste cu năbădăi!»".”
Poveste relatată de MARIN VOICAN-GHIOROIU. Continuarea aici:
http://www.formula-as.ro/.../o-romanta-uitata-maria...
Foto Maria Tănase - Willy Pragher
, colorizare Klimbim. Foto Constantin Brâncuși
- colorizareJecinci
.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 27.02.2021 la 15:56.
Bărbații care doresc să înfrumusețeze sufletul ... credeau că trebuie să-l împodobească cu credințe și principii ... așa cum sfinții diferitelor sanctuare împodobesc cu pietre prețioase și aur ... dar sufletul nu este frumos decât atunci când este gol .
Marguerite Yourcenar
Fericire - Nina Cassian
Ei, da, ce să-i faci! Mi-e foame, mi-e sete,
ca sunetul umblu prin lumea cea vie.
Nu cunosc mersul pe-ndelete,
nici sărutul pe datorie.
Lacomă sunt. Și sorb și-nghit și zbor
și-s mândră că la reveru-mi subțire,
sclipind, mă decorează uneori
rozeta ta de aur, fericire!
Sřlve Sundsbř Art
Îmi place să ascult.
Am învățat un număr mare de
lucruri ascultând cu atenție.
Mulți oameni nu ascultă niciodată.
Ernest Hemingway
"Din ce în ce mai puţin soare şi din ce în ce mai multă amintire a soarelui…"
OctavianPaler
https://world-technews.com/2021/02/2...r-of-the-year/
Nu te îngrijora dacă faci valuri fiind tu însuți.
Luna face asta tot timpul.
Scott Stabile
Îmi place noaptea pentru că reduce lucrurile.
Privește spre cer,
Nesfârșit imens ce ne conține,
și crezi că în adâncul tău ai deja totul,
dacă ai respirație și stele.
Gabriela Pannia
Momentan sunt 99 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 99 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje