“Ţine-mă, Doamne, în palmă, nu sunt o floare, doar o petală de gând alb.”
Traian Calistru
Cosmic Energy by GeneRazART on Devi
“Ţine-mă, Doamne, în palmă, nu sunt o floare, doar o petală de gând alb.”
Traian Calistru
Cosmic Energy by GeneRazART on Devi
"Trăim dintr-un fior de aer, dintr-un fir de lumină, din mișcări vagi și trecătoare de timp, din răsărituri furișate, din iubiri iniţiale, din priviri neaşteptate..."
Vicenzo Cardarelli
"Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg și să accept...
că nu toţi cei care îţi zâmbesc te şi agreează; că nu toţi cei care te complimentează te şi plac; că nu toţi cei care te aprobă şi sunt de acord cu tine.
că nu toţi cei care te ascultă te şi înţeleg sau sunt interesaţi cu adevărat de soarta ta – cei mulţi sunt doar curioşi să afle detalii despre tine.
că prea puţini oameni se bucură sincer de reuşitele tale şi că, de multe ori, în spatele bucuriei afişate a unora se ascund frustrări şi invidie.
că multe dintre chipurile binevoitoare pe care le afişează oamenii în public sunt, de fapt, măști şi că multe dintre sentimentele lor pozitive sunt doar trăiri abil jucate.
că eşti bârfit tocmai de aceia care te cunosc cel mai puţin și ești judecat tocmai de aceia care sunt mai imorali ca tine.
că nimic nu e gratis în lume şi că prea puţini oameni îţi oferă ceva fără a aştepta altceva în schimb şi fără avea interese ascunse.
că prea puţini oameni îţi întind voluntar o mână de ajutor, fără ca tu să fii nevoit să li-l ceri.
că mulţi arată compasiune şi bunătate doar de ochii lumii, când în realitate sunt indiferenţi şi interesaţi să îşi facă o imagine publică de persoană generoasă.
că nu toţi cei care spun că iartă o şi fac cu adevărat şi că unii nu iartă niciodată, ba chiar îşi ascund ura în spatele zâmbetelor.
că unii oameni uită de îndată binele pe care li l-ai făcut, dar îți vor reproșa la nesfârșit chiar și cea mai neînsemnată greșeală.
că nu toţi cei care susţin că sunt credincioşi sunt şi buni, că pentru unii credinţa este, de fapt, frică de Dumnezeu şi nicidecum iubire pentru Dumnezeu şi semeni.
că azi poţi însemna totul pentru cineva, iar într-o clipă poţi deveni nimeni deşi nu ai greşit cu nimic.
că, atunci când oamenii au nevoie de tine, îți arată făţiş iubirea, iar când nu le mai serveşti scopurilor lor îți arată disprețul și indiferența.
că pe aceeaşi uşă pe care îţi intră în viaţă nefericirea, pleacă şi mulţi oameni care ţi-au fost alături doar în momentele de bucurie, știind că acum nu mai ai nimic de oferit.
că, atunci când nu sunt folosiţi pentru înălţarea semenilor sau a celor neajutoraţi (copii, bătrâni, animale) banii dezumanizează.
că, dacă nu ai pe nimeni în viaţa ta, banii şi celebritatea nu îţi ţin de cald.
că, atunci când îndrăzneşti să fii diferit, eşti catalogat ca fiind ciudat şi eşti respins.
că, atunci când adevărul pe care îl rosteşti îi incomodează pe cei falşi şi ipocriţi, aceştia nu se dau în lături de la a-ţi compromite imaginea ca să discrediteze şi să se apere pe ei în acest fel ruşinos.
că, deşi există o lege a compensaţiei, este posibil ca aceia care ţi-au făcut rău să nu fie pedepsiţi niciodată – sau cel puţin nu în timpul vieţii tale.
Mi-a trebuit ceva timp ca să înţeleg și să accept aceste adevăruri care dor, însă din momentul în care le-am acceptat viaţa mea a devenit mult mai uşoară."
Irina Binder
''Am pus pasiune şi în prejudecăţi, şi în iluzii. Poate, de aceea decepţiile m-au costat pe mine mai mult decât pe alţii, ceea ce m-a împins să reacţionez la dezamăgiri impulsiv. Am spus, însă, ceea ce am crezut, chiar dacă sinceritatea mi-a adus unele necazuri.''
Octavian Paler
Nichita Stanescu
Joc
Începeam să mă topesc
în tot ce este firesc
şi sfârşeam de tot să mor,
în al razelor decor.
Orb fiind fără lumină,
destinu-şi găsi destină,
norocu-şi găsi noroacă,
iar tristeţea mea o joacă,
un şotron cu cretă albă,
insulară, lungă, slabă,
prin care săltând treceam,
pe când tu eram.
"Cu cât mai frumoasă şi mai întreagă amintirea, cu atât este mai grea despărţirea. Recunoştinţa însă transformă amintirea într-o plăcere tăcută."
Dietrich Bonhoeffer
„Timpul liniștește și lămurește. Nici o stare sufletească nu poate rămâne neschimbată de-a lungul timpului.”
Thomas Mann
Figurative ‹ Todd Williams Fine Art
Le mage
Inima mea e surdă
"S-a aşezat chiar aici lângă mine
un om care îşi sapă cu pickhammer-ul
şanţuri adânci înăuntru
ca să scoată pe cineva
din el afară
ca pe o blestemată comoară.
În faţa mea stă o femeie bătrână
care priveşte în gol
cu un tip special de dor
de ea însăşi în vremuri mai vii
şi ţipă atât de tare
după ce a fost,
după ce ar fi putut fi,
încât nimeni nu o poate auzi.
Afară se aud strident combinaţii de el şi ea
înţepându-se cu bormaşina
ca să-şi fixeze mai bine
unul în celălalt
neputinţele şi pasiunile
spunându-şi mereu
că va fi mai linişte mâine.
Şi repetă procesul asta turbulent
la infinit
încercând să mai peticească pe ici, pe colo
ce nu poate fi niciodată peticit.
E atât de mult zgomot aici
Atâţia oameni care ţipă că-şi vând
bucăţele din inimă
angro;
ce noroc am eu
că inima mea e surdă
şi nu îi aude
şi că tu eşti pentru ea
Marcel Marceau."
41 best Spectacle: Marcel Marceau -
Dintre cutele perdelei,
ochii-ţi verzi nu-mi mai răsar,
Strunele chitarei-s rupte
Şi... romanţa s-a sfârşit!
(Ion Minulescu)
Ultima modificare făcută de latan.elena; 15.10.2017 la 20:08.
Furtuna
În fum de nori furtuna urlă
Pe noaptea apelor adânci,
Se-nalţă marea ca o turlă
Şi se prăvale peste stânci;
Lung fulger – şarpe de jăratic –
Le-ncinge fruntea de granit,
Se luptă val cu val sălbatic
Şi singur eu stau neclintit.
Stau neclintit… ce poate oare
Înfricoşa pe cel ce-a fost
Prădat de viaţa-nşelătoare
Şi s-a jertfit fără de rost?
Pe cel ce-a îndurat ocara –
Năpârcă-n jurul frunţii lui,
Încolăcindu-se ca para
De foc pe stâncile silhui?
Detună! Fulgeră! Te-ntrece,
Furtună! Sparge-te, senin!
Eu stau netulburat şi rece
Şi zbuciumul îmi e străin
Mi-e urât și sunt trist
Mi-e urât şi sunt trist şi n-am cui să vin ‘n-ajutor,
În ceasul când inima geme…
Dorinţe!… Ce rost ca zadarnic şi veşnic s-adori?…
Iar anii să treacă şi să te tot cheme!
Să iubeşti doar vremelnic îţi pare a fi mai uşor,
Mereu să iubeşti nu se poate.
Dacă-n tine priveşti, trecutul îţi pare un nor
În care plăcerea şi chinul sunt moarte.
La ce bun iubirea? Oricând suferinţa sa dulce
La glasul raţiunii dispare;
Iar viaţa, de-o priveşti cu-atenţie mută şi rece,
E-o glumă prostească şi fără culoare…
Mie
Că n-o iubesc si n-o ador,
Așa mi-a spus cu nepăsare,
Vrând nesfârșitul să-l măsor
Și dragostei să-i pun hotare.
Disprețuindu-i măreția
O clipă doar, ea-mi dovedi
Că nu pot alunga robia
Ce sufletul mi-l copleși,
Că nimeni lanțul nu-mi doboară,
Că liniștea mi-e doar atât:
Un glas de heruvim ce zboară
Peste-un infern posomorât.
Mihail Lermontov
(traducerea: Al. Philippide)
Sursa: https://www.literaturadeazi.ro/rubri...nt-trist-22156
Momentan sunt 47 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 47 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje