Elena Latan

[latan.elena]

Îmi place primăvara oridunde, dar dacă ar fi aleg aș saluta-o întotdeauna dintr-o grădină.

Ruth Stout



Fericirea este ca un fluture: dacă îl gonești nu îl poți prinde niciodată,
dar dacă ții calmul... poate chiar să aterizeze asupra ta.

Nathaniel Hawthome

[latan.elena]

CELE MAI FRUMOASE POEZII DESPRE DOR

Scrisul e locul în care existența capătă sensul tainic și adevărat pe care în viața reală nu îl putem percepe, din cauza distanței față de noi înșine și de convențiile relațiilor în care ne aflăm. Dincolo de contrastele realității obiective din care facem parte, literatura ne aduce într-un loc în care toate asperitățile se netezesc, forțate de sinceritatea și intensitatea trăirii, pe care numai anumite cuvinte o suportă. De ce citim? Pentru că ne e dor. De ce scriem? Pentru că ne pasă.

ÎMI PASĂ (ADRIAN PĂUNESCU)

Mi-e dor de tine
Şi nu-mi ajung celelalte
Uite ca un surogat
Pentru puritate
Nu s-a găsit.

Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine
Mi-e nu ştiu cum,
Mi-e nu ştiu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasă.

Îmi pasă!

Cred că fiecare din noi tânjim, în forul interior, poate nemărturisit, după câteva momente în care să ne retragem în sine, acolo unde legile nescrise reconfigurează întreaga hartă sufletească, și, totodată, să putem avea confortul de a realiza că nu suntem singurii care trăim viața cu o dramatică intensitate, aceeași în clipele de extaz sau de agonie. Caracterul universal al emoțiilor noastre nu poate fi cunoscut decât prin contactul viu cu celălalt, prin intermediul unor mediatori care fac posibilă trezirea afectivă și vibrația la unison, iar unul dintre aceștia este Poezia. Născută din starea de grație, ea sublimează prin limbaj inefabilul, reverberează în conștiința lectorului, de unde se întoarce către autor sub forma gândului îmbibat cu emoție, ca o monedă de schimb pentru un fel de sacrificiu ritualic.

Mi-e dor de tine ca de-o poezie (Leonida Lari)

Mi-e dor de tine ca de-o poezie
Nescrisa încă, fără vers și nume,
Dar dacă vrei să ningă, n-o voi scrie,
Căci voi chema zăpada peste lume.

Mi-e dor de tine ca de o cântare,
Neauzită încă niciodată,
Dar dacă vrei sa plouă, ai răbdare,
Eu voi chema și ploaia așteptată.

Ci va veni o clipă, da, o clipă,
Când tot ce sunt va semăna cu-o strună,
De care s-a atinge cu-o aripă
Un cântăreț ciudat, orbit de lună.

În acest pact între cele două instanțe, schimbul e reciproc avantajos, pentru că demonstrează puterea de neîntrecut a spiritului care poate schimba lumea sau, de ce nu, poate instaura o alta mai luminoasă. Versul nu e aspru, el nu blestemă, nu rănește, ci descântă și vindecă. E parte dintr-un om care se oferă celorlalți fără inhibiții, iar gestul lui de iubire necondiționată îi dă dreptul de a trăi printre oamenii care știu să prețuiască această dăruire, înțelegând că acolo unde două conștiințe se ating, sau două suflete, se produce revelația unor adevăruri absolute.

Mi-e dor de tine! (Marius Tucă)

Mi-e dor de tine!
Dintr-o întâmplare
Dintr-o amintire
Care parcă a fost
Parcă n-a fost

Mi-e dor de tine!
Ca unui prost
Cu rost, fără rost
Ca de o cunoscută
De o necunoscută

Mi-e dor de tine!
Ca de un timp
Întors în timp
Ca de o iubire abstractă
Ca de o mantră

Mi-e dor de tine!
Ca de copilărie
Ca de prima poezie
Ca de o Ană
Ca de o mamă

Mi-e dor de tine!
Ca de cel ce sunt
Ca de o rană-n gând
Ca de o iubire pierdută
Ca de o iubire neștiută

Mi-e dor de tine!
Ca de un poem nescris
Ca de un vis
Ca prafului de stele
Ca de dragostea vieții mele
Mi-e dor de tine!

Ceea ce căutăm o viață întreagă, petrecută într-o lume a falselor valori și simțiri, putem regăsi în câteva cuvinte care au cristalizat aceeași stare. Toate incertitudinile, confuziile, angoasele și întrebările rămase până atunci fără vreun răspuns se limpezesc în gândurile poetului care le-a anticipat sau le-a trăit aievea și el, transformându-le într-o țesătură de semne recognoscibile nu doar grafic, cât, mai ales, ca semnificație ascunsă, profundă.

Fără tine (Ana Blandiana)Fără tine mi-e frig

N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni.

Mâna care scrie e mâna care vindecă și alungă tristețea, e mâna care inițiază în marile taine ale existenței umane, pe cât de frumoasă, pe atât de dificilă. E mâna care te înalță, mâna care hrănește (în toate sensurile) și aceea care te conduce prin labirint, când te-ai pierdut și ai ratat ieșirea.
E un fel de semn al naturii noastre divine, care ne apropie între noi, cei muritori. Poezia, da, ne ia câteodată cuvintele și le rostuiește după cum au venit sub mâna pricepută a celui menit să le aștearnă pe hârtie. Uite așa.

by Andra Tischer
https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumo...ii-despre-dor/

[latan.elena]

Andra: „Nu mă pot abține din plâns, asta mi-a dat interpretarea ta”

Ana Nuță, o tânără în vârstă de 20 de ani, a impresionat și a obținut Golden Buzz-ul de la Andra. Ea are o poveste de viață fascinantă, începând să cânte în corul bisericii încă din copilărie.
Viața ei a fost marcată de greutăți, deoarece tatăl ei a murit când ea era doar un bebeluș. Această pierdere dureroasă a fost o încercare dificilă pentru ea, care a condus-o să se apropie mai mult de Dumnezeu și de muzica spirituală.
Inițial, mama ei nu a fost de acord cu aspirațiile ei muzicale. Mama dorea ca Ana să devină învățătoare și să urmeze aceeași cale ca și ea. Ana a încercat să îi asculte dorințele și s-a înscris la un liceu pedagogic pentru doi ani, însă experiența nu i-a fost pe plac deloc. Cu toate acestea, atunci când a reușit să o convingă pe mama ei să o lase să-și urmeze pasiunea, a izbucnit pandemia.

Ea a participat la Românii au talent cu scopul de a demonstra talentul său muzical, considerându-l o binecuvântare primită de la Dumnezeu. Interpretarea sa emoționantă a impresionat-o profund pe Andra, aducând-o în lacrimi și determinând-o să apese butonul Golden Buzz.

„Este un moment unic la Românii au talent. Atât de multă emoție într-un moment n-am mai simțit. Mi-a plăcut enorm! Ești foarte talentată, iar dacă astăzi ai vrut să pui o cărămidă la ceea ce vrei să faci, ai pus mai mult decât o cărămidă! Ai ridicat un adevărat etaj. Ne-a plăcut foarte mult și îți doresc mult succes”, a spus Bobonete, vizibil emoționat.

„Ce mi-ai făcut tu mie, Ană! M-ai făcut foarte fericită pentru că mi-ai demonstrat încă o dată că întâlnesc oameni talentați și înzestrați cu har de la Dumnezeu. Nu mă pot abține din plâns, asta mi-a dat interpretarea ta. Este un dar de la Dumnezeu ce ai primit și ai mare, mare grijă de el. Atunci când muzica pentru mine e dincolo de orice cuvânt, următorul meu pas e să mă ridic, să mă înclin și să apăs acest buton”, a spus Andra înainte de a apăsa pe Golden Buzz.

Foto: protv.ro
sursa:https://www.jurnalulolteniei.ro/2024...e-golden-buzz/

[latan.elena]

Ceilalți sunt prea mulți pentru mine.
Am o inimă de pustnic.
Sunt amestecat cu liniște și vânt.
sunt vechi...

Mariangela Gualtieri




Nu ai vârsta ta, nici dimensiunea hainelor pe care le porți,
nu ești o greutate sau culoarea părului tău.
Nu ești numele tău și nici gropițele din obrajii tăi.
Sunteți toate cărțile pe care le citiți și toate cuvintele pe care le rostiți.
Ești vocea ta de dimineață și zâmbetele pe care încerci să le ascunzi.
Tu ești dulceața din râsul tău și fiecare lacrimă pe care ai plâns.
Sunteți melodiile pe care le cânți atât de tare când știi că ești singur.
Sunteți locurile în care ați fost și cel pe care îl numiți acasă.
Sunteți lucrurile în care credeți și oamenii pe care îi iubiți.
Voi sunteți fotografiile din dormitorul dvs. și viitorul la care visați.
Ești făcut din atâta frumusețe, dar se pare că ai uitat
Când ai decis că ești definit de toate lucrurile pe care nu ești.

Nu de Erin Hanson

[latan.elena]

''Iubirea nu este doar o relație cu o anumită persoană: este o atitudine, o orientare a caracterului care determină relația unei persoane cu lumea, nu spre un «obiect» al iubirii. Dacă o persoană iubește doar o altă persoană și este indiferentă față de semenii săi, asta nu este iubire, ci atașamentul simbiotic sau egoism care duce la exces. Cu toate acestea, cei mai mulți oameni cred că dragostea ține de obiecte, nu de capacitatea de a iubi. De fapt, ei chiar cred ca este dovada intensitatii iubirii lor ca nu iubesc pe nimeni decat persoana "iubita". Aceasta este o greșeală. Pentru ca nu se vede ca iubirea este o activitate, o putere a sufletului, se crede ca tot ce trebuie sa faci este sa gasesti obiectul necesar si apoi totul merge de la sine. Această teorie poate fi comparată cu cea a omului care vrea să picteze dar care, în loc să învețe arta, susține că nu trebuie decât să aștepte obiectul potrivit, și că va picta minunat imediat ce îl va găsi. Dacă aș iubi cu adevărat o persoană, aș iubi lumea, aș iubi viața. Dacă pot spune altuia «te iubesc», ar trebui să pot spune «iubesc pe toți cei din tine, iubesc lumea prin tine, mă iubesc și pe mine în tine''.

Erich Fromm - L'arte di amare

[latan.elena]

Mai cred - Adrian Păunescu

Mai cred în primăvară, mai cred în amăgire,
mai cred în mine însumi, mai vreau să cred în voi,
prin mugurii aceştia ce crapă de iubire,
prin trunchiul care urlă de foame de altoi.

E lumea încă-ntreagă, nu sunt pierdute toate,
mai cred în izbăvire, mai cred în adevăr,
mai cred în nebunie şi în virginitate,
mai cred în înviere şi-n florile de măr.

Mai cred că-n orice ziduri va fi şi o fereastră,
mai cred că-n orice noapte va fi şi-un pic de zi,
că, de atâta ură, curând ne vom iubi.

Mai cred în forţa noastră şi-n slăbiciunea noastră,
mai cred în alb şi negru şi tot nu cred în gri,
cum cred că o grădină nu-ncape într-o glastră.

[latan.elena]

Blândețea, o experiență umană atât de importantă și atât de uitată în viața personală și socială,
este cea mai radical îndepărtată de agresiune și angoasă, de nerăbdare și grabă, de mândrie și
aroganță, de indolență și indiferență, de distragere și încredere în sine.Blândețea se învecinează
cu bunătatea și tandrețea, timiditatea și bunătatea, nostalgia și prietenia.

Eugenio Borgna




Minunea ar trebui predată la școală.
Pentru că am îngropat-o sub dărâmăturile distracțiilor,
al fricilor, al gândurilor. Și nu mai știm să-l vedem.
Nicăieri.
Când în schimb e peste tot.
Ar putea fi un subiect nou.
Unul dintre cele mai importante.
Pentru că tocmai minunea este cea care ne lasă fără cuvinte.
Și prin deschiderea gurii, inima se deschide automat.
Și totul vine de acolo.
Fără efort, oboseală sau oboseală.
Este timpul să ne hrănim inimile.
Nu doar în mintea noastră.

Elena Bernabè
​

[latan.elena]

Fiecare dintre noi suntem chemate să ne manifestăm feminitatea din plin și să nu ne mai temem de ea considerându-i atributele drept slăbiciuni. În noi, femeile, dincolo de toate durerile prin care am trecut, dincolo de toate provocările pe care ni le-am oferit, dincolo de suferința în care ne-am pierdut atâția ani, iubirea necondiționată există ca un datum. Este natura noastră intrinsecă, profundă, chiar dacă a fost acoperită cu straturile iluziei. În inimile noastre, există compasiune și daruri unice care așteaptă a fi manifestate. Lumea în care trăim are nevoie de forța noastră vitală, de creativitatea noastră, de puterea de a ne rosti adevărul, și, mai presus de orice, de capacitatea noastră de a asculta cu atenție, de a conține Existența. Să ascultăm, deci, fără judecată, fără critică, fără să pretindem că știm noi mai bine decât ceilalți. Lumea are nevoie de tăcerea și așezarea pe care doar o adevărată femeie o poate oferi.

Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)

Video și Podcast » Călătoria Inimii

[latan.elena]

“Exista doar trei lucruri pe care poti sa le faci pentru o femeie: poti sa o iubesti,
sa suferi pentru ea sau sa o transformi in literatura.”




„Ceea ce nu primim întotdeauna deajuns este dragoste.
Şi ceea ce nu dăm întotdeauna deajuns este dragoste.”

Henry Miller

[latan.elena]

Cu drag si recunostinta,pagina de astazi este daruita tuturor Femeilor care viziteaza acest Forum !
Multumesc !

Elena



„Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihneşte, amintindu-şi toate florile primăverii,
toate privighetorile verii, toţi strugurii toamnei şi toate ninsorile iernii.”

Grigore Vieru





Femeia este un firmament dar dacă un bărbat nu știe să citească în ea, vede doar noaptea.

Alda Merini