Elena Latan

[latan.elena]

„Zăpada încă nu a coborât de pe pământ, dar primăvara cere deja suflet. Dacă v-ați recuperat
vreodată de o boală gravă, atunci știți starea fericită când înghețați de presimțirile vagi și
zâmbiți fără motiv. Aparent, natura se confruntă acum cu aceeași stare. Pământul este rece,
noroiul și zăpada se stropesc sub picioare, dar totul în jur este vesel, blând, prietenos!

Cehov A.P-„Primăvara”




„Judecă-ți sănătatea după felul în care te bucuri de dimineața și primăvara.”

Henry David Thoreau

[latan.elena]

Cele două mirosuri cele mai bune și mai sfinte sunt cele de pâine caldă și pământ ud de ploaie.

Ardengo Soffici

[latan.elena]

"Am avut deja câteva copilării. Și voi avea mai multe. Totul depinde de vârsta la care vorbesc despre asta.
Se spune adesea că prezentul există doar în raport cu trecutul... Cu siguranță, dar trecutul există doar în
raport cu prezentul! Explorăm dintr-un punct de vedere. Privirea pe care o aruncăm asupra trecutului rămâne
aspectul momentului, alcătuit din griji, dorințe, obsesii imediate. Toată istoria este contemporană. Chiar și
povestea trecutului nostru...
Dacă copilul este tatăl bărbatului, bărbatul rămâne tatăl copilului pe care îl caută în amintirile lui.”

(Prefață la 13 povești despre copilărie și adolescență - Éric-Emmanuel Schmitt)

[latan.elena]

Răvaș

Al O Teodoreanu

Îţi scriu domniţă
Printr-un flutur,
De la castelul zânelor,
În murmurul fântânelor
Sub frunze ce se scutur.

Ucis-am pe balaur,
De-acum e-n rândul morţilor
Păzitorul porţilor
Rodiei de aur.

Foc vărsa pe nări,
Balaurul zmeilor,
Asemeni scânteilor
Cădea soarele-n zări.

Dac-oi lua şi rodia,
Minunea minunilor,
Taina-nţelepciunilor,
E c-aşa mi-e zodia.

Şi de-a fi aşa,
Eu din capul meselor
Blând voi săruta
Mâna ce-mi va da
Crăiasa crăieselor
Şi domniţa mea.





LOUI JOVER Artworks

[latan.elena]

Vita con Lloyd

— Un animal ciudat alergă prin grădină, Lloyd. Ce este?
„Este vulgaritatea unei persoane care trece ocazional la noi, domnule”
„Pentru că este o vulgaritate pare foarte mândru și regal, uneori fascinant”
„Vulgaritatea poate fi uneori, domnule”
"Ce ne recomandati sa facem?"
„Înlăturați-l fără să îl răniți spre habitatul său natural, domnule”
„Ecologia lasă animalele în mediul lor, Lloyd”
— Și păstrați anumiți oameni în locul lor, domnule.



„Domnule, vă văd încruntat”
— Cred că nu sunt suficient de deștept pentru lumea asta, Lloyd.
„Dacă îmi permiteți, domnule, viclenia este adesea doar necinstea spusă de vinovați”
— Dar cei deștepți pot primi multe, Lloyd...
„Cu excepția respectului pentru cei cinstiți, domnule”
„Puțină consolare, Lloyd”
„Asta îi ține pe oameni grozavi, domnule”

[latan.elena]

Am nevoie de tăcere
ca tine, care citești cu mintea ta,
nu cu voce tare,
sunetul propriei mele voci
acum ar fi zgomot,
nu cuvinte, ci doar zgomot enervant
care mă distrage de la gândire.
Am nevoie de liniște,
ies și pe stradă oamenii obișnuiți
care îmi cunosc felul de a vorbi,
dezorientați de buna dimineața mea rapidă,
cine știe, poate cred că mă grăbesc.
În schimb, am nevoie doar de tăcere,
am vorbit atât de mult,
a venit timpul să tac,
să adun
gândurile fericite, triste, dulci, amare,
sunt atât de multe în interiorul fiecăruia dintre noi.
Prieteni adevărați, puțini, unul?
ei știu să asculte chiar și tăcerea,
știu să aștepte, să înțeleagă.
Cei care au primit multe cuvinte de la mine
și nu mai vor mai avea
nevoie, ca și mine, de tăcere.

Alda Merini

[latan.elena]

„De câte ori văd pe cineva cu o abundență de empatie, vreau să întreb
ce durere a îndurat,pentru că compasiunea se naște adesea în valea disperării.”

Zoe Clark-Coates

[latan.elena]

Problema este să ai ochi și să nu știi să vezi, să nu te uiți la lucrurile care se întâmplă,
nici măcar la structura minimă a realității. Ochi inchisi. Ochi care nu mai văd. Care nu
mai sunt curioși. Care nu se așteaptă să se întâmple nimic din nou. Poate pentru că
nu cred că frumusețea există. Dar pe deșertul străzilor noastre trece ea, rupând
limita finită și umplându-ne ochii de dorință infinită.

Pier Paolo Pasolini

[latan.elena]

Ţi-e sufletul - cum se frământ-un vânt.
Te-alungi pe tine singur c-un cuvânt.
Te cauţi mult - şi nu te mai ajungi.

Şi-ţi cade-n suflet umbra vremii lungi.

Dormi...

Fie-ţi viaţa veşnică poveste,
Cu începutul veşnic nenceput;
Să nu mai ştii ce-a fost, nici ce mai este;
Să curgă-ntr-una basmul neştiut.

Să fii mereu la mijloc de poveste!

Alexandru Philippide


CJ Artist (ACS Aesthetic Cozy Studio)

[latan.elena]

"Toată creatura cântă.
Cântă soarele şi luna, cântă stelele şi lumina.
Întreg spaţiul răsună de o armonie sfântă, pe care urechea noastră nu o poate cuprinde.
De o miraculoasă simfonie este plin tot universul.
Pentru că în univers nu domneşte haosul, ci ordinea şi disciplina.
Toate, cerul şi pământul, când ascultă de legile date de Creatorul lor, formează în spaţiu
o desăvârşită simfonie.
Deşi s-ar părea că dincolo de atmosfera Pământului domneşte întunericul şi tăcerea,
nu este aşa.
Aceasta este numai aparent, pentru că organele pe care le avem noi, urechea şi ochiul,
au o putere de percepere
limitată. În afară de ceea ce auzim sau vedem noi, există o infinită bogăţie de sunete şi culori,
care vibrează mereu şi cântă.
Tăcerea şi întunericul absolut domnesc numai în iad, care este numit de Hristos întotdeauna
„întunericul cel din afară,
unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 25, 30).
Acolo niciodată nu se aud cântece armonioase şi frumoase. Acolo sunt sunete haotice care chinuiesc şi
înspăimântă permanent. Nici lumina nu este acolo o lumină care mângâie şi încălzeşte, ci este o lumină
moartă, neîntâlnită în spaţiul creat de Dumnezeu, unde şi lumina şi sunetul sunt create ca să provoace
fericirea şi o linişte desăvârşită tuturor credincioşilor."

Arhiepiscopul Iustinian Chira, "Colo’n sus în vremea aceea"