"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
„Fiecare primavara este unica primavara – o uluire perpetua.”
Ellis Peters
Indiferent unde te afli în viață
și care poate fi starea ta de spirit,
indrazneste sa te indragostesti
si lasa-te iubit!
Când Iubirea devine tărâmul tău de ființă,
ești la fel de Iubit în viață ca și în moarte.
Rumi
Dan Cristian Mihăilescu
Mărţişoare, mărţişoare!
Marius Tucă
Mi-e dor
de mărţişoarele
de altădată.
De mărţişoarele de copil,
ţinute ascunse cu atâta sfinţenie
ca să nu le vadă nimeni. Niciodată.
Niciodată, până când vor fi fost dăruite,
iar tu n-ai mai fi vrut să le dai,
pentru că deveniseră doar ale tale.
Mi-e dor de toate inimile
prinse tainic în catifea,
toate inimile cucerite
şi date mai departe,
mi-e dor de toate inimile
necucerite şi rămase împietrite
în piepturile necunoscute
ale atâtor femei.
Mi-e dor de toate gărgăriţele
şi gândacii cu zborurile prinse în şnur,
mi-e dor de toate mărţişoarele
îndrăgostite
de inimile colegelor de şcoală,
purtate ca nişte fluturi,
de parcă s-ar fi născut
cu ele pe piept.
Mi-e dor de toate mărţişoarele
dăruite mamei cu atâta dragoste,
teamă şi emoţie până la lacrimi.
Mi-e dor de lacrimile mamei,
curgând din mărţişoarele mele,
mi-e dor de mărţişoarele ei,
mereu aceleaşi, an de an,
din ce în ce mai frumoase,
din ce în ce mai albe,
la fel ca părul ei.
Mi-e dor de toate mărţişoarele
neoferite, nedate, nedatate,
neaşteptate, neînduplecate
şi necercetate vreodată.
Mi-e dor de toate mărţişoarele de lumină,
despre care ştim că sunt acolo
şi că acolo au rămas,
fără să le pese de nimeni şi de nimic.
Mi-e dor de mărţişoarele Dariei,
frumoase, atât de frumoase,
ca nişte suflete de copil,
frumoase ca ea. Frumoase
ca toate mărţişoarele de aer,
purtate în piept de oameni
fără să ştie de ele,
fără să ştie de ei...
https://www.facebook.com/COPILARIA80/photos_by
Ultima modificare făcută de latan.elena; 02.03.2024 la 16:40.
Viața este făcută din fericire mică, nesemnificativă, asemănătoare florilor mici. Nu este vorba doar despre lucruri mari,
cum ar fi studiu, dragoste, căsătorii, înmormântări. Lucruri mărunte se întâmplă în fiecare zi, atât de multe pe care
nu le mai țin minte sau nu le mai număr, iar printre ele sunt frânturi de fericire abia perceptibile, pe care sufletul
le respiră și datorită cărora trăiește.
Banana Yoshimoto - O călătorie numită viață
https://www.youtube.com/watch?v=EQbTAuD9Rio
Radu Gyr a fost un poet, dramaturg, eseist, ziarist român și politician de extremă dreaptă, legionar-fascist.
O perioadă a fost asistent universitar la catedra de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu apoi,
conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Wikipedia
Rondelul tău - Radu Gyr
Și arzi și te-ndoiești și crezi,
te frângi și iarăși dai semințe,
între miresme și căințe,
între ispite și zăpezi.
Și urci din bezne în credințe
și cazi în noapte din amiezi.
Și arzi și te-ndoiești și crezi,
te frângi și iarăși dai semințe,
Și-ți faci din patimă velințe,
te surpi, te-ntuneci, sângerezi,
și fulgeri iar de năzuințe...
Te frângi și iarăși dai semințe,
și arzi și te-ndoiești și crezi.
Cântec de primăvară - Radu Gyr
Prin somn auzi cum ramuri mari se scoală
Și-ți cresc pe umeri ca pe crengi de foc.
E ceasul când, zvâcnind în noaptea goală,
mai sus de ramuri, tainele se coc.
Se-ntind pe lume drumuri de miresme,
nu pentru pași, ci poate pentru sfinți.
E ceasul când răsar catapetesme
la capătul potecilor fierbinți.
Hai! Rupe-ți lanțul! Calcă-n lut parâmii
Și inima, să mergem amândoi . . .
E ceasul când foșnesc în cer salcâmii
Și când miroase luna a trifoi.
Radu Gyr (1905 - 1975)
Radu Gyr - Poezii
Radu Gyr - Dragoste (IV)
Radu Gyr a fost un Apostol. Prin poezia lui a salvat mii de oameni de la moarte!" - un coleg
Radu GYR - opera, viata, biografie : comentarii si analize
Poezii De Radu Gyr, interpreteaza actorul Cristian Alexandrescu
https://www.youtube.com/results?search_query=Radu+Gyr
https://www.youtube.com/results?sear...adu+gyr+poezii
Ultima modificare făcută de latan.elena; 02.03.2024 la 22:48.
Pământul mă învața să uit de mine precum zăpada topită își uită viața. Pământul mă învața renunțarea precum
frunzele care mor toamna. Pământul mă învața curajul precum arborii care stau verticali și singuri. Pământul
mă învața regenerarea precum sămânța ce crește primăvara.
William Alexander
" Apa nu se opune. Apa curge. Când îţi înfigi mâna în ea, tot ce simţi este o mângâiere. Apa
nu este un zid solid, nu te va opri. Dar apa merge întotdeauna unde vrea să meargă, şi nimic
în final nu se poate opune. Apa e răbdătoare. Apa care picură poartă o piatră. Aminteşte-ţi asta,
copila mea. Aminteşte-ţi că eşti pe jumătate apă. Dacă nu poţi trece printr-un obstacol,
du-te în jurul lui. Apa face."
Margaret Atwood
De dragoste, de primăvară
Adrian Păunescu
Vine primăvara iarăşi peste noi,
Vine de departe, vine de aproape,
Oameni de zăpadă pleacă înapoi,
Înapoi în lacrimi, înapoi în ape.
Trec peste câmpie carele de flori,
Urcă înspre munte verguri de lumină,
Ne simţim deodată iar nemuritori,
Poate orice boală peste noi să vină.
Se aude plânsul mamelor din veac,
Se aude brațul bărbătesc de tată
Care dă cu barda iarăşi pe arac
Ca să fie vița lumii luminată.
Primăvara cade peste noi adânc,
N-o vom duce-n braţe, o vom duce-n sânge,
Mugurii pe ramuri au născut şi plâng,
Un cocor deasupra revenirii plânge.
Iarăși florăreasa, fac un cer curat
Ghioceii, pomii tăi dă-i de vânzare,
Ceasurile-n turnuri s-au iluminat,
Bate câte-un clopot, un bătrân mai moare.
Iar eu de mine însumi ce mai pot să spun,
Te iubesc ca-n clipa întâlnirii noastre
Cu banalitatea lucrului cel bun
Care mișcă inimi și îngheață astre.
Stau decantă lumii, creierului ei,
Lampă se vede dreptul să-l las să moară
Chiar iubindu-ți unchii, sfântu-ntre femei,
Restul e tăcere, restu-i primăvară.
Lemnul iubirii - Nichita Stănescu
E o vorbă din bătrâni ce ne spune că
Nevasta se sărută în fiecare zi
O dată și după-amiaza
Dar de ești căzut sub lemnul iubirii
Muierea se sărută o dată în după-amiaza
Fiecărui minut.
Aerul ăsta plin de stele
E plin de lemnul iubirii ochilor
Se sărută ziua pe soare
Cu vederea lumii celei încântătoare
Și se sărută noaptea pe stele
Cu lumina fulgilor de lună
Da’ și munții ăștia ai noștri
Tot din lemn sunt
Codrii deși sunt lemnul iubirii lor
Prin care mișună câte-un sentiment de căprioară
Câte-un sentiment de capră neagră
Câte-un sentiment de oaie
Câte-un sentiment de dulău
Și dacă stau bine și mă gândesc bine
Până când și timpul
E lemnul dragostei de om
El trece tot timpul
Și fiecare secundă a lui are o după-amiază
Numită și după-amiaza secundei
Pe care o batem cu lemnul inimii
Prin care curge lemnul sângelui.
Vita con Lloyd
„Domnule, sunteți bine?”
„Da, Lloyd. Doar puțin melancolie, nimic grav"
— Pentru că vă uitați la nori, domnule...
— Tu spui, Lloyd?
"Desigur domnule. Norii sunt creați de suflarea mării și de suspinele oamenilor. Și atât unul cât și ceilalți sunt plini de povești.”
— Și ce legătură are asta cu melancolia, Lloyd?
„Se poate întâmpla, domnule, ca din când în când să recunoașteți într-un nor ceva ce credeați că l-ați încredințat vântului”
— Și asta doar se întâmplă, Lloyd?
„Cine se uită la cer caută mereu ceva, domnule. Deci să găsești ceva acolo nu este niciodată o coincidență, ci întotdeauna noroc"
„Mulțumesc, Lloyd”
"Cu placere domnule"
„Adevărata viaţă e ca o navigare în furtuni. Suntem ca marinarii,
care se opresc prin porturi doar pentru a se odihni, şi apoi pleacă din nou.
Aşa suntem şi noi, ne întoarcem într-un vis, din care plecăm iar,
în urmărirea altui vis.”
Lucio D'Ambra
Momentan sunt 21 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 21 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
.jpg)
Marcaje