Elena Latan

[latan.elena]

"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .





Primavara frumoasa tuturor , cu Soare in suflet ,plina de bucurii , realizari si tot ce va aduce fericire !





Cel mai frumos mărţişor? Nu se poartă prins în piept, ci în inimă. Nu se poartă şi nu se dăruieşte doar la începutul primăverii,
ci în fiecare zi. Cel mai frumos mărţişor? Un zâmbet. O îmbrăţişare. O mângâiere. Un "te iubesc!". Un "mi-e dor de tine!".Un "îţi mulţumesc că exişti!" Un gând bun. O mică bucurie oferită din inimă.

Irina Binder

[latan.elena]

Despre istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucuresti” :
“…La inceput, atunci când va fi fost acest început, mărţisorul nu era mărţisor şi poate ca nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului înca inainte de acest inceput, au băgat de seamă că vântul de primavara le păteaza pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, dupa care au venit cărturarii, făcând “farmece” au învăţat fetele cu pistrui să-şi incingă grumazul cu un fir de mătase rasucit. Firul a fost atât de bun încat toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gat. …Vântul uşurel de martie, care impestriţa pleoapele, nasul şi barbia, se numea mărţisor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de mart. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, întelegem ca el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”



Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. Împreună cu mărțișorul, se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul. Obiceiul de mărțișor a fost inclus în Lista elementelor patrimoniului cultural imaterial al umanității a UNESCO[1] în anul 2017, ca „evenimente culturale asociate cu sărbătorirea zilei de 1 martie”, propus într-un dosar colectiv de către Bulgaria, Macedonia de Nord, Moldova și România.

Cuvântul Mărțișor este diminutivul lui marț, vechiul nume popular pentru martie și înseamnă literal „micul martie”.

https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%8...Bi.C8.99orului

[latan.elena]

Primăvară
Lucian Blaga

A cunoaşte. A iubi
Înc-o dată, iar şi iară
a cunoaşte-nseamnă iarnă
a iubi e primăvară.

A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
A cunoaşte - ce înseamnă?
A iubi - de ce ţi-e teamă?
printre flori şi-n mare iarbă?

Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit,
cu rumoare şi ardoare
de albine re-ncarnate.

Înc-odată, iar şi iară,
a iubi e primavară.

[latan.elena]

Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?
Magda Isanos

Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?
Din nori îți cos o rochie ușoară.
Din ghiocei îți fac o cingătoare.
La gât îți pun șirag de lăcrămioare.

Te-ncalț cu pantofiori de toporași.
Să fii cea mai frumoasă din oraș.
Vrei și brățări? Ba încă și cercei?
Îți fac un set complet din brebenei.

Și gata! Nu mai am, știi bine,
C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!
Mai vrei și pace, bucurii și sănătate?
Din astea n-am. La Dumnezeu sunt toate!
Și-atunci cu dragoste-oi îngenunchea,
Rugându-mă la El să ți le dea!

[latan.elena]

Frumusețea este eternitatea care se privește în oglindă.
Dar tu ești eternitatea și tu ești oglinda.

Khalil Gibran




Florile primăverii sunt visele iernii, povestite dimineața, la micul dejun al îngerilor

Khalil Gibran





“Nu iubi primăvara, ci infăţişarea unei anumite flori în care primăvara s-a închis. Nu iubi dragostea, ci pe cel în care s-a întrupat dragostea”.

Antoine de Saint Exupery

[latan.elena]

Primăvara - Virgil Carianopol

Din somnul orb de noapte-ntunecoasă
De unde-au stat departe de frumos
Se reîntorc livezile acasă
În rochii înflorite până jos

E primăvară, iarăşi primăvară!
Pe fiecare margini de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele-afară,
De ghiocei, de crini, de toporaşi

Se simte iarăşi mirosul câmpiei
Din nou aruncă soarele pojar
La cântecul înalt al ciocârliei
Ies roadele cu capetele-afar"

Aruncă ziua peste tot cu vrăbii
În codri cucii iară-au năvălit
Se bat cu gâtul păsările-n săbii
Şi glasurile-şi dau la ascuţit.

[latan.elena]

S-a îmbrăcat iar ţara
în portul ei de aur
aşa ca-ntotdeauna
în hainele ei vii,
se naşte iar Pământul,
Se nasc iar bucurii...

Şi scoate iar afară
din adâncimi la soare
tezaurul de fote,
ştergare şi de ii
Culori ce râd în soare
în ochi mari de copii...

Deschideţi, oameni,
ferestrele din inimi
Să intre primăvara
până la cei din voi
Purtaţi-i mândri portul
cum l-au purtat străbunii
şi l-au făcut să fie
lumină pentru noi

Grădinile-au marame
ce-n iarnă le-au lucrat
E totul numai floare,
aşa cum ne e portul
Pe care de când lumea
cu schimbul l-am purtat

Deschideţi, oameni,
ferestrele din inimi
Să intre primăvara
până la cei din voi
Purtaţi-i mândri portul
cum l-au purtat străbunii
şi l-au făcut să fie
lumină pentru noi

Deschideţi, oameni,
ferestrele din inimi
Să intre primăvara
până la cei din voi
Purtaţi-i mândri portul
cum l-au purtat străbunii
şi l-au făcut să fie
lumină pentru noi

Deschideţi, oameni,
ferestrele din inimi
Să intre primăvara
până la cei din voi
Purtaţi-i mândri portul
cum l-au purtat străbunii
şi l-au făcut să fie
lumină pentru noi

Virgil Carianopol





















Anca Bulgaru picturi, tablouri pe pânză

[latan.elena]

Focuri de primăvară
Lucian Blaga

Îngînînd prin văi tăria
sună ramul, sună glia.
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.

Prinși de duhul înverzirii
prin grădini ne-nsuflețim.
Pe măsura-naltă-a firii
gîndul ni-l dezmărginim.

Ce-am uitat aprindem iară.
Sub veșminte ne ghicim.
Căutăm în primăvară
un tărîm ce-l bănuim.

Căutăm pămîntul unde
mitic să ne-alcătuim,
ochi ca oameni să deschidem,
dar ca pomii să-nflorim.

[latan.elena]

Cântec de primăvară - Nichita Stanescu

Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.

E-ntâia oară când rămân fără de viață,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în față,
trezindu-mă, le-adulmec și le mângâi.

Și mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
și iar mi se rotește-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.

Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat și reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morții sufletu-mi eliberând.

O, primăvara flăcări roșii-nalță.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în față,
și mă trezesc, și-nving și sunt învins.

[latan.elena]

Rara fericire de primăvară
Adrian Păunescu

Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri şi statui.

Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morţi în iarnă, smulse,
Îşi suie tainic braţele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.

E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aş trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.



NOAPTE BUNA !