Elena Latan

[latan.elena]

"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .





Doar cei care au nevoie de o atingere blândă, știu să atingă ușor.

Hermann Hesse







”N-o să mă credeți
Când gătit în alb și încălzit de soare,
Pe drum ,o Viorea am întâlnit,
Venea sfioasă către mine,
uimită ca-n sfârșit ne-am întâlnit!
I-am povestit c-am așteptat o vreme,
să pot o rază-n dar să îi ofer,
și cu ținuta albă cea de gală…am reușit rapid s-o cuceresc!
Aș vrea ca primăvara să rămână,
să-i dau iubirea mea de Ghiocel,
Să o privesc în rochie albastră de prințesă
Sa-i dau inelul și s-o cer!
Va fi iubita mea pe vesnicie
În rochia albastră de va vrea,
Iar eu voi fi iubitul ei
Și vom trăi un vis de catifea!”


Mircea Bezergheanu

[latan.elena]

Unul este cel care termină totul. Unul este splendoarea frumuseții în ansamblu. O singură strălucire
se revarsă din multitudinea de specii. Dacă înțelegi acest lucru, interpunând acest mijloc de vedere
între ochii tăi și lucrurile universal vizibile, nu există nimic care să îți scape.

Giordano Bruno, De Umbris idearum

[latan.elena]

Tu eşti ca pasărea aceea
Eugen Jebeleanu

Tu eşti ca pasărea aceea,
care, cândva,-ntr-o zi de vară,
când ploaia se lasă din ceruri
parcă plutind, atât de rară,

zbura de-afară în odaia
în care stam şi, fără veste,
în timp ce, albăstrie, ploaia
se prelingea lin pe ferestre,

mi se opri pe umeri, mică,
şi mă-ntrebă din ochi: - Tu eşti?
şi, nemaiaşteptând răspunsul,
sclipind, pieri pe veci.

Tu eşti...

[latan.elena]

Fiecare dintre noi este alcătuit din trei principii fundamentale: intelectul, inima și voința.
Intelectul are nevoie de lumină (cunoaștere), inima are nevoie de căldură (dragoste),
iar voința vrea să acționeze încercând să manifeste lumina intelectului și căldura inimii.

Omraam Mikhaël Aïvanhov

[latan.elena]

Nu te face mic.
Nu pentru oricine.
Daca iti spune cineva
esti prea mult...
prea tare, prea sensibil,
prea aprigă, prea grijuliu,
prea intelectual, prea optimist,
prea realist, prea logic, prea emoțional...
doar zâmbește și mergi mai departe, prietene.
În mod clar, nu sunt suficiente pentru tine.

L.R. Knost

[latan.elena]

De pe deal - Demostene Botez

Pe dealul negru și sălbatic
ca pe-un grumaz voinic de fiară,
privind apusul singuratic
noi amândoi am stat asară.

De arcul fin al mâinii tale
îmbrățișați am stat sub pom,
Că de departe de pe vale
păream noi doi un singur om.

Pe coasta dinspre Cetățuie
cu fumul alb în nouri suri,
vedeam un negru tren cum suie
ca o omidă prin păduri.

Am așteptat tăcuți pe creastă,
tremurători ca două ramuri,
și, proiectat pe zarea vastă,
voalul tău, ca niște flamuri.

Pe-un vârf gigantic de cetate,
părea, mișcat de boarea serii,
ca niște aripi ridicate
la marginile zării.

[latan.elena]

„În gândire există voinţă, dar nu şi în visare. Visul, care e spontan, păstrează, chiar în ceea ce e uriaş şi ideal,
chipul nostru spiritual: nimic nu-i este mai de-a dreptul şi mai sincer sufletului nostru decât năzuinţele
necugetate şi nemăsurate spre frumuseţile destinului. În aceste năzuinţe, mai mult decât în ideile ticluite,
raţionale şi rânduite, poţi găsi caracterul adevărat al fiecărui om.”

Victor Hugo


















Just Dancing

[latan.elena]

Surpă-n al mării aprig val
Victor Hugo
​
Surpă-n al mării aprig val
un izvoraș, din stânci semețe.
Oceanul - navelor fatal -
îi zise: "Ce vrei, plângărețe?"

Furtună, groază-mi sunt de-un neam
și scapăt unde-ncepe cerul.
Imens sunt, ce nevoie am
de-un d-al-de tine, prichindelul?

Și-a zis izvoru-nspre titan:
"Îți dau - neglorios, tăcut -
doar ce-ți lipsește - vast ocean -
Un pic de apă de băut!"

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=NbKfkAAKThA
https://www.youtube.com/watch?v=I9yHaw0tgVE&t=10s




Floare la rever - Adrian Păunescu

În oraș e noapte,
am o floare la rever,
cu un fel de șoapte
te mai caut, te mai cer.

Totul va fi bine,
ceasurile au bătut,
mă gândesc la tine,
nu știu dacă te-ai născut.

Suspiciuni destule
iarăși împotriva mea,
vor veni patrule
și mă vor legitima.

Ce le pot eu spune,
doar un singur adevăr,
acte n-am, nici nume,
numai floarea la rever.

Dacă ești în viață,
vino totuși să mă vezi,
floarea-n piept îngheață
și mă copleșesc zăpezi.

Haide, haide, fată,
să te-aștept n-am să mai pot,
naște-te odată,
să nu fiu bătrân de tot.

[latan.elena]

Locul adevăratei stime de sine

Este o zonă înlăuntrul nostru, în care ceilalţi oameni nu au acces.
Este locul în care sălăşluieşte Dumnezeu.
Sunt convins că acest spaţiu există în fiecare dintre noi.
Problema este că majoritatea oamenilor nu ştiu că îl au.
Pentru a ajunge în acest loc, este necesară meditaţia şi rugăciunea.
Este un loc al tăcerii.
De neatins.
Invulnerabil.
Misterios.
În acest loc fiecare ştie cum este.
În acest loc nu putem fi influenţaţi nici de ceilalţi, nici de noi înşine.
În acest loc rănile, refuzurile, durerile, criticile nu pot intra.
în acest loc nimeni nu poate intra.
Aici trăieşte Dumnezeu.

Valerio Albisetti. Să râdem cu inima