"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
"Și câtă frumusețe se ascunde în sfânta rugă cea de dimineață, câtă splendoare în răsăritul soarelui la ivirea zorilor!
Și cât e de frumos sa fii tu primul care îți respecți Stăpânul, arătând că Îi cunoști dragostea și Îi recunoști lucrarea:
Bună dimineața, Dumnezeul meu! Îți mulțumesc ca m-ai făcut, că mă hrănești, că mă ocrotești, și că îmi dai aceasta
șansă de a fi cu Tine, lângă Tine și prin Tine!"
Parintele Calistrat
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.02.2024 la 13:35.
Adă, Doamne, primăvara
Și rămâi şi Tu cu noi
C-am avut atâta iarnă
Și îngheț, şi vânt, şi ploi.
Uită-te în sinea noastră
Ce de viscole am avut!
Dă din nou un rost la toate,
Rostul care s-a pierdut.
Iarna sufletelor noastre
Ne-a asprit, ne-a însingurat,
Am iernat până şi vara
Sub un zâmbet înghețat.
Doar Tu, Doamne, eşti mai tare
Decât colții asprei ierni,
Sub cereasca vindecare,
Fă un semn ca să ne chemi.
Fă-ne, Doamne, să-nflorim
Cu copacii, înc-o dată
Și miros sa răspândim
De credință adevarată.
Adă, Doamne, primăvara
După care tot tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte
Și putere să iubim.
Mina Ianovici
Totuși, dacă din cer o singură rază
luminează pământul,
o rază de aur,
pitigoiul poate uita de foame,
asteptand primavara.
Ljubka Šorli
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.02.2024 la 13:55.
Vreau să fiu un detaliu, acel detaliu care se îmbunătățește.
Zahărul pudră de pe croissant, crema de pe cafea,
partea preferată a unui cântec, pandantivul de pe o brățară.
Nu vreau sa fiu esential, pentru ca nu exista nimic de care in
realitate nu se poate face fara sau nu poate fi inlocuit.
Vreau sa fiu un detaliu.
Valentina Palma
Laudă omului - Nichita Stănescu
Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dungă de căldură,
oamenii – o emoție copleșitoare…
Ei sunt niște fructe plimbătoare
ale unui pom cu mult mai mare!
Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatră căzătoare,
oamenii-s o lină apăsare…
Sunt mișcare-adăugată la mișcare
și lumina ce-o zărești, din soare!
Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul!
„Poezia nu este neapărat vers, rime. O poezie este o încercare de a ne deschide
ochii pentru a vedea ceea ce nu mai privim.”
Jean Cocteau
„Ochiul este punctul în care sufletul și trupul se amestecă”
Christian Friedrich Hebbel
„Se spune adesea că ochii sunt ferestrele sufletului. Oamenii mângâie, ating, dar este nevoie
de multă încredere ca cineva să te lase să-i privești în ochi cât vrei tu. În acel moment, tu nu
numai auzi ce vrea să-ți spună, vezi ce este cu adevărat.”
Gilles Legardinier
Joc de primăvară
Marius Tucă
Nici nu îmi mai amintesc
dacă se terminase iarna.
De fapt, părea că primăvara
stătea la pândă,
pe undeva,
printr-un semn,
printr-un copac sau
printr-un gând,
printr-o piatră sau
printr-o inimă.
Ar fi venit şi ar fi plecat
în acelaşi timp,
îi era şi rău, dar îi era şi bine.
Îi era teamă să cotropească
sau să fie cotropită
de la bun început.
Încerca să găsească
un echilibru
între a veni şi a fi,
între a sta şi a respira,
între a muşca pur şi simplu
din lume şi viață
şi a se da inconştientă
pe mâna a ceea ce mai rămăsese
din iarnă.
Ştia bine şi de demult
cât de firavă,
dar şi cât de periculoasă
e granița aceea
care o lega de trecutul imediat
sau cel devenit între timp
amintire.
Și la fel de bine ştia
că de fiecare dată
când ajungea până aici,
îi era teamă.
O teamă pe care n-o avea
de la bun început
şi nici n-o cuprindea
dintr-o dată.
I se insinua încet,
o simțea curgând
până şi-n sânge,
îi alerga prin trup
şi prin minte şi îi creştea
odată cu ziua.
Erau momente
când s-ar fi lăsat cucerită
fie şi numai pentru a scăpa de ea
şi de toate îndoielile
care nu-i dădeau nicio şansă
să se mai poată gândi că,
la rândul ei,
ar fi putut cuceri.
Și simțea cum creşte în ea,
laolaltă cu teama, o avalanşă
ciudată şi puternică,
parcă dintr-o dată şi din nimic.
Atunci ar fi vrut să vină,
să nu mai şovăie,
să nu se mai gândească
la nimic şi să se predea
primului ieşit în cale.
Ar fi dat orice
ca să-şi piardă atunci
identitatea şi amintirile,
să colinde lumea
fără să ştie cine e
şi de unde vine,
încotro merge şi, mai ales,
unde vrea să ajungă.
Trecuse, aşadar, prea repede
de la avalanşă la ramuri,
iar acum, fără greutate
şi aproape fără respirație,
plutea pe undeva,
fără să-i pese
dacă până spre dimineață,
va mai rămâne anotimp
sau altceva..
https://www.youtube.com/watch?v=34TTcMkaCMg&t=192s
Conceptul de fericire ma lasa indiferent, cred ca seninatatea si armonia
sunt mai importante. Conceptul de fericire presupune că ești extrem de fericit,
că umbli râzând, îmbrățișând pe toată lumea, spunând că sunt fericit, ce minunat.
Este clar că și o durere de dinți îi va lua bucuria și deci fericirea.
Cred că seninătatea este ceva diferit.
Seninătatea vine cu multă acceptare, dar include și o anumită recunoaștere a limitelor tale.
A trăi în armonie nu înseamnă a nu avea conflicte, ci a putea trăi împreună în pace.
José Saramago
https://www.youtube.com/watch?v=qNs-h0VuCCE
https://www.youtube.com/watch?v=T7Mn1Lfuf8k
Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererîta, România – d. 18 ianuarie 2009, Chișinău,
Republica Moldova) a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales
membru corespondent al Academiei Române.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Vieru
Grigore Vieru - Poezii
Grigore Vieru - Poet al neamului | PPT
VIAȚA ȘI OPERA LUI GRIGORE VIERU
https://www.google.com/search?q=Grig...hrome&ie=UTF-8
Creangă de măr
Grigore Vieru
Te-ai dezbrăcat de noapte
ca de cămașa,
ah, creangă de măr!
Tremura degetele vântului
pe sănii tari
ai merelor tale.
Pe aer culcata,
cu plete umede, verzi,
numai mireasma,
el trunchiului smulge-te-ar
și-n pădure duce-te-ar,
ah, creangă de măr!
Vieru >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.02.2024 la 21:03.
https://www.youtube.com/watch?v=lOfXF5kZOM0
Cad pe ape
Grigore Vieru
Soarele jos a picat,
Soarele, soarele,
Ca rochia ta din pat,
Soarele, soarele.
Cade o frunza din inalt,
Frunzele, frunzele,
Ca palma mea din parul tau cald,
Frunzele, frunzele.
Luneca din cer o stea,
Stelele, stelele,
Ca lacrima pe fata ta,
Stelele, stelele.
Mai sunt
Grigore Vieru
Mai sunt în sara cea de aur...
Şi-ascult pe malul de nisip,
Cum lin, ca stelele pe munte,
Îţi curge liniştea pe chip;
Cum iese raza din găoace
Ciocnind al stelei limpezi ou,
Şi cum se-acoperă mut apa
De roua unui cântec nou;
Cum cineva în aer, tainic,
La buze duce marea blând,
Cântând din ea ca dintr-o frunză,
De dor tăriile umplând.
Momentan sunt 27 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 27 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje