"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
"Cu cât respiraţia unui om este mai profundă,
cu atât realitatea lui este mai bogată....
Dacă intenţionezi să-ţi schimbi destinul,
acţionează asupra respiraţiei tale...
dedică timp respiraţiei conștiente... "
ȘCOALA ZEILOR -Stefano Elio D'Anna
Kalmar Zoltan
Indiferent ce se întâmplă, rămâi în viață.
Nu muri înainte de a fi cu adevărat mort.
Nu te pierde, nu-ți pierde speranța, nu-ți pierde direcția.
Fii viu, cu tine însuți, cu fiecare celulă a corpului tău, cu fiecare fibră a pielii tale.
Trăiește, învață, studiază, gândește, construiește, inventează, creează, vorbește, scrie, visează, planifică.
Rămâi viu, rămâi viu în tine, rămâi viu afară, plin de culorile lumii, plin de pace, plin de speranță.
Rămâi în viață cu bucurie.
Există un singur lucru pe care nu trebuie să-l irosești în viață, și acela este viața însăși.
Virginia Woolf
– Dacă o iubești, fă totul!
Ninge-o până îngheață de alb; –
sărută-i tălpile până se înzăpezește
drumul pe care-a venit!
Nichita Stanescu
Dureroasa ninsoare
Cu o nepăsare, cu o absenţă,
mi-ai rupe privirile, şi ele –
un ochi verzui de apă, un ochi fugitiv
de oglindă –
nebune-ar căuta să se sprijine
şi nu ar găsi.
Iarna ce-asmute prin aer
înfometatele vânturi, purtând
în vârfuri capete de lup,
mi-ar mușca privirile rătăcitoare,
mi-ar smulge din ele
trupurile tale iubite-ndelung,
mângâiate, adulmecate, văzute.
Și-ar cădea peste oraș, peste linii ferate,
peste păduri, peste fluvii
o dureroasă ninsoare de trupuri
străvezii, suave, imaginare, și nimeni
nu le-ar bănui.
Numai eu, căutându-te-n lume,
mi-aș ridica ochii orbi și albaștri
unul peste Kamciatka, peste Groenlanda,
altul peste Atlantic, peste Pacific…
Nichita Stanescu
Pașii tăi îi aud și tu nu vii
cu liniștea suplă a marilor fluvii.
Lângă copacii de marți
lângă copacii de miercuri
lângă copacii de joi
lângă copacii de vineri
O, pașii tăi limpezi și tineri!
Nichita Stanescu
De câte ori ninge mă gândesc că ninge cu tine,
de câte ori se tace, mă gandesc că se tace cu tine,
de câte ori se doare mă gandesc că se doare cu tine,
de câte ori se spune mă gândesc că se spune cu tine.
Nichita Stanescu
Nichita Stanescu
Nina Cassian - Dorul
(Ar fi împlinit astăzi 99 de ani. )
Dragostea mea,
ancoră grea,
ține-mă strâns;
toate mă dor:
gura – de dor,
ochii – de plâns.
Vântul cazu –
- poate că nu,
dar s-a făcut
liniște-n cer,
fără puteri,
ca la-nceput.
Nu mai visez
pași pe zăpezi,
urme de vulpi;
nu mai sunt flori,
sufletul lor
doarme în bulbi.
Singurățăți…
Nu mi te-arăți,
nu-mi trimiți vești.
Cât fără rost.
Oare ai fost?
Oare mai ești?
Totul este sortit să se termine,
a fi acoperit de praful timpului
și devin praf la rândul lor.
Totul, până la urmă, este uitat.
De asemenea, legenda fulgilor de nea,
despre care toată memoria s-a pierdut acum.
Dar Zăpada, nu.
Atâta timp cât există un singur om pe pământ
capabil să dorească cu o inimă curată și cristalină,
va continua să cadă, neînfricat,
pentru a proteja ființele umane și visele lor.
Marco Contrafatto - Legenda fulgilor de zapada
https://www.youtube.com/watch?v=6QLZmOKvc9o&t=55s
„Viața unei persoane constă dintr-o serie de evenimente din care
ultimul chiar ar putea schimba sensul întregului lucru,nu pentru
că contează mai mult decât precedentele, ci pentru că, incluse
într-o viață, evenimentele sunt aranjate într-o ordine care nu
este cronologic, ci răspunde unei arhitecturi interne.”
Italo Calvino,Mr.Palomar
Fii atent la cuvinte.
Atât când le spui, cât și când le asculți.
Nu sunt doar litere ale alfabetului.
Sunt flori. Sunt lame.
Sunt acoperite. Și gloanțe.
Sunt apă pentru cei însetați și nisip de aruncat în ochii celor care nu vor să le asculte cu atenție.
Ai grijă la cuvintele care sunt mult mai palpabile și concrete decât ceva ce nu poate fi atins.
Și umplu spații imense, așa cum știu să le golească...
Paola Felice
Elena Farago
Trecea Un Om Pe Drum
Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Ştiu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, – ori poate cum
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum –?
Trecea, şi eu eram la poartă
Şi şi-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi şti să spui.
Şi nu-mi venea să plec din poartă,
Şi parc-un dor de viaţa toată
M-a prins privind pe urma lui...
Aşa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fi.
„Toți suntem notițe
a unei singure partituri muzicale,
a unei melodii infinite.
Totul este muzică, energie,
vibratie sufleteasca,
în acest „acum” infinit
care este viața noastră.”
Agostino Degas
„Noi suntem clipa care trece prin poarta existenţei“.
Nichita Stanescu
Lumea este atât de minunată, cu atât de multă dragoste şi profunzime morală,
încât nu există nici un motiv pentru care noi să ne amăgim cu poveşti frumoase
pentru care există puţine dovezi solide. Mult mai bine mi se pare a fi, în
vulnerabilitatea noastră, să priveşti moartea în ochi şi să fii recunoscător în fiecare
zi pentru oportunitatea de scurtă durată, dar magnifică, pe care ţi-o oferă viaţa.
Carl Sagan
Momentan sunt 27 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 27 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje