"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
„Ieșiți în lumina lucrurilor,
Lăsați Natura să vă fie profesorul.”
William Wordsworth
"Păstrează un loc în inima ta pentru inimaginabil."
Mary Oliver
„Fii prezent în toate lucrurile și mulțumește pentru toate lucrurile”.
Maya Angelou
„Sunt zile, luni, ani nesfârșiti
când nu se întâmplă nimic.
Sunt minute și secunde
care conțin o lume întreagă.”
Jean d'Ormetto
Momentul magic este acel moment în care
un da sau un nu ne poate schimba întreaga existență.
Paulo Coelho
Andrzej Berlowski photography
Și mai mult, tindem spre alte prezențe ale frumuseții, spre șansa de deschidere și elevație. Datorită frumuseții ne agățăm de viață în ciuda condițiilor tragice. Atâta timp cât există un răsărit care anunță ziua, o pasăre ce se umflă de cântec, o floare ce întruchipează văzduhul, un chip ce ne mișcă, o mână ce schițează un gest de tandrețe, vom zăbovi pe acest pământ atât de des devastați. Aș vrea să forțez duritatea pentru a spune că frumusețea, într-un fel, ne justifică existența. Nu-i așa că frumusețea, scopul căutării noastre, simțim senzația că nu țintim altceva? O forțăm este să conștientizăm că este esențial în măsura în care participă la fundamentul existenței noastre și al destinului nostru.
François Cheng
„Un ochi trezit și o inimă care bate”-François Cheng
Ana Blandiana
Eu cred
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?
''Toate lucrurile care contează cu adevărat, frumuseţea, dragostea,
creativitatea, bucuria şi pacea interioară se ivesc de dincolo de minte.''
Eckhart Tolle
''Fiecare cuvant are mirosul sau: exista o nepotrivire si o armonie a parfumurilor, deci si a cuvintelor.''
Friedrich Nietzsche
"Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ți le suflă nebunia și le scrie rațiunea."
Andre Gide
M-au prins încercând să fur viața. Dar cine mă poate condamna pentru asta?
Alda Merini
Ultima modificare făcută de latan.elena; 29.11.2023 la 23:31.
Prostia tristeții: arată doar ceea ce ne lipsește. Arătând cu degetul spre absență,
ea arată ce nu mai este. Cineva obsedat de nimic.
Inteligența bucuriei: ne arată ce este.
Cu ochii deschiși, este surprinsă să fie și să aibă ceea ce are. O minune.
Pentru tristețe, lumea este goală; de bucurie, este plina.
Tristețea, un băiat rău care denigrează.
Bucuria, o fetiță care admiră.
Tristețea, grimasă care neagă.
Bucuria, zâmbetul care sărbătorește.
Jurnalul unei iubiri pierdute de Eric Emmanuel Schmitt.
Când știința a pus totul în ordine, va fi rândul poeziei să amestece cărțile din nou.
Ennio Flaiano
''Este posibilă crearea energiei mentale pozitive. Prin metode concrete de extragere,
măreția și bunătatea poate fi luată din artă – muzica lui Bach, poemele marilor poeți.
Dar omenirea nu este gata să primească o asemena măreție.''
NikolaTesla
https://www.farshchianart.com/
https://thegallerist.art/paintings-b...ud-farshchian/
Paintings by Mahmoud Farshchian
„Un singur gând umple imensitatea.”
William Blake
Îți pot simți prezența în Inima mea, deși aparții lumii întregi.
Rumi
Constantin Rotar
Ultima modificare făcută de latan.elena; 30.11.2023 la 00:54.
https://www.youtube.com/watch?v=XcRbRCR0Ldk
Legenda poveste ca, in vremuri uitate, un preot al lui Zamolxis cutreiera fara ragaz pamanturile Daciei pentru a-i ajuta pe cei care aveau nevoie, transmitand geto-dacilor ca Marele Zeu veghea asupra lor. Fara a fi in varsta, avea parul si barba albe ca neaua iar credinta, curajul si darzenia sa erau cunoscute nu numai de oameni si de Zalmoxis insusi ci si de fiare. Zeul, dandu-si seama de valoarea slujitorului sau, il opreste la el, in munti pentru a il servi de aproape. Departe de oameni, preotul continua sa slujeasca cu aceeasi determinare ca si inainte. In scurt timp, fiarele Daciei au ajuns sa asculte de el si sa il considere conducatorul lor. Cel mai mult il indrageau lupii, caci acestia erau singurii fara conducator, numai foamea tinandu-i in haita.
Dupa un timp, Zalmoxis vorbeste cu preotul sau si decide ca a venit timpul ca acesta sa il slujeasca in alt chip, astfel, il transforma in animal. Insa nu in orice animal, ci in cea mai temuta si mai respectata fiara a Daciei, intr-un Lup Alb, mare si puternic, dandu-i menirea sa adune toti lupii din codri pentru apararea taramului. Astfel, de cate ori dacii erau in primejdie, lupii le veneau in ajutor, era de ajuns doar sa se auda urletul Marelui Lup Alb si de oriunde ar fi fost, lupii sareau sa ii apere pe cei care le devenisera frati. Lupul Alb insa, era si judecator, pedepsind lasii si tradatorii.
Intr-o zi insa, Zeul il cheama din nou pe slujitorul sau la el, de aceasta data pentru a-i da posibilitatea sa aleaga, pentru ultima oara daca vrea sa ramana lup sau sa redevina om. Cu toata mahnirea pe care o poarta in suflet, stiind ce vremuri vor urma, decide sa ramana alaturi de Zeul sau, sperand ca astfel sa slujeasca mai cu folos tinutul si poporul sau.
Cu toata vigilenta geto-dacilor, a lupilor si a Marelui Lup Alb, romanii reusesc sa se infiltreze in randurile lor si, in apropiere de marea invazie, sadesc in sufletele unor lasi samananta neincrederii fata de Marele Zeu. Astfel, unii daci incep sa se teama ca Zeul nu le va fi alaturi in marea batalie iar tradatorii cuprinsi de frica incep sa omoare toti lupii ce le ieseau in cale in speranta ca unul din acestia va fi Marele Lup Alb al carui cap il vor putea oferi romanilor in schimbul vietii lor. Lupii, cati au mai scapat fug in inima muntilor spre a nu mai reveni niciodata in ajutorul fratilor ce ii tradasera.
Lupul Alb si Zalmoxis se retrag in Muntele Sacru de unde vor privi cu durere in inimi cum geto-dacii vor fi infranti de romani din cauza tradarii.
"In codri batrani, sub bolta instelata, in bataia calda a vantului de libertate, cei cu inima pura pot auzi si acum chemarea la lupta a Marelui Lup Alb. Pamantul, frunzele si cerul il cunosc preabine. Voi il auziti ?" (Felix Crainicu, Cristi Ionita - Legendele dacilor liberi).>>
(Dumitru Manolache - "Andrei, Apostolul Lupilor"sursa:Andrei, Apostolul Lupilor - Credinta
https://www.facebook.com/photo/?fbid...00940781818918
https://www.facebook.com/photo/?fbid...34567556754523
https://www.youtube.com/watch?v=jnZO2RSqL9E
Colindul Sfantului Andrei
Colo pe grindei,
Crâng de alunei,
Val de artărei,
Sfânta mânăstire,
Loc de tăinuire,
Și tămăduire,
Se pitește-n tei,
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce,
Scara care duce,
Din cruce la schit,
Scări de coborât.
De la schit în sus,
Crucea lui Iisus,
De la cruce-n tei,
Casa lui Andrei,
Cine că-mi venea,
Si descăleca?
Venea Decebal,
Călare pe-un cal,
Sfinții că-i găsea,
Cu ei că vorbea,
Dar nu se-nchina,
Nici cruce-și făcea.
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Traian că venea,
La slujbă ședea,
Slujba asculta,
Și îngenunchia,
Și nu se-nchina.
Pe murg călarea
Și calea-și lua,
La cetatea lui,
A Trofeului.
Andrei col'la schit,
Uite c-a ieșit,
Cu papucii lui,
Talpa Raiului,
Și potcapu' lui,
Arca cerului,
Cu veșminte sfinte,
Frații înainte,
Cu toiag și cruce,
Candele-n răscruce,
Lumânări aprinse,
Vâlvătăi cuprinse.
Iară Sânt Andrei,
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se ruga mereu,
La bun Dumnezeu.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 30.11.2023 la 02:19.
Momentan sunt 72 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 72 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje