"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
"Nu aștepta până când ți-ai atins scopul pentru a te bucura de viață:
amintește-ți, scopul scopului tău este să te bucuri mai mult de viață."
Tahlia Hunter
"Pământul este asemeni unei frumoase mirese ce nu are
nevoie de bijuteriile unui bărbat pentru a-și spori splendoarea."
Kahlil Gibran
Yannick Scherthan Photography
Câmp
Nichita Stanescu
Eu cred că pământul e plat
asemeni unei scânduri groase,
că rădăcinile arborilor îl străbat
atârnând de ele-n gol, cranii şi oase,
că soarele nu răsare mereu în acelaşi loc
şi nici nu răsare acelaşi soare,
ci tot altul după noroc
mai mic sau mai mare.
Eu cred că atunci când sunt nori
nu răsare nimic, şi mă tem
că s-a sfârşit definitiv cu şirul de sori
lunecând dinspre iad spre eden.
Atunci trimit păsări dresate
cu ochiul bun şi cercetătoare,
care să-mi spună-ncotro trebuiesc îndreptŕte
câmpiile, să-ntâlnească alt soare.
Am o teorie că în momentul în care cineva acordă o atenție sporită la orice, chiar și unui fir de iarbă,
devine o lume misterioasă, minunată, nedescris de magnifică în sine. Am încercat acest experiment de
o mie de ori și nu am fost niciodată dezamăgit. Cu cât mă uit mai mult la un lucru, cu atât văd mai mult în el,
și cu cât văd mai mult în el, cu atât vreau să văd mai mult. Este ca și cum ai decoji o ceapă. Există întotdeauna
un alt strat, și altul, și altul. Și fiecare strat este mai frumos decât ultimul.
Așa privesc eu lumea. Nu o văd ca pe o colecție de obiecte, ci ca pe un organism vast și misterios. Văd frumusețea
în cele mai mărunte lucruri, și găsesc minunăție în cele mai obișnuite evenimente. Caut mereu sensul ascuns,
mesajul secret. Încerc mereu să înțeleg misterul vieții.
Știu că nu voi înțelege niciodată totul, dar asta nu mă împiedică să încerc. Sunt mulțumit să trăiesc în mister,
să fiu înconjurat de necunoscut. Sunt mulțumit să fiu un căutător, un pelerin, un călător pe drumul spre nicăieri.
Henry Miller
“Bucuria trebuie sa fie generata de tine insuti. Ea exista ori nu exista.
Bucuria e intemeiata pe ceva prea profund pentru a fi inteles si comunicat.”
Henry Miller
Constantin Rotar
https://www.youtube.com/watch?v=3hycSucd6DY
Miracole - Walt Whitman
De ce, cine face mult un miracol ?
Cat despre mine, nu știu nimic altceva decât miracole,
fie că te plimbi pe străzile din Manhattan,
fie că te uiți peste acoperișuri, spre cer
sau te tăvăliști cu picioarele goale de-a lungul plajei, chiar pe malul apei,
sau te oprești sub copaci, în pădure,
sau vorbești, ziua, cu cei pe care îi iubesti, sau dormi, noaptea, lângă cei pe care îi iubesti,
sau stai la masă cu alții la prânz
sau arunci o privire către străinii care călătoresc în tramvaiul în fața mea,
sau spioni albinele care în după-amiezii de vară se agita în jurul stupului,
sau animalele care pasc pe câmp,
sau păsările, sau extraordinarele insecte ale aerului,
minunea apusului, stelele care strălucesc calm și strălucitor
sau curba delicată și subtilă a lunii noi din aprilie;
aceste lucruri, și celelalte, una și toate, sunt minuni pentru mine,
se referă la toate chiar dacă fiecare este distinct de celelalte,
și în locul lui.
Fiecare oră de lumină și întuneric
este o minune pentru mine, fiecare centimetru cub de spațiu este un miracol,
fiecare metru de suprafață pământului este impregnat de miracole,
fiecare centimetru de subsol furnică de minuni.
Marea este pentru mine o minune nesfârșită,
peștii care înoată - stâncile - mișcarea valurilor -
corăbiile care poartă oameni,
care sunt cele mai ciudate minuni dintre acestea?
WW 1856
Dan Cristian Mihăilescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.11.2023 la 17:28.
Pastel - Benjamin Fondane
Privește, toamna vine și pune-n trestii flaut-
Eu caut fără vrere și nici nu știu ce caut
Ș-ascult cum vântul bate și sufletul din trestii.
Adâncul umple urna tăcerilor acestii,
Ca liniștea adâncă și fumurie a mării.
Privește cum salcâmii se clatină la poartă-
Pe apa din fântână se strânge frunza moartă
Și paserile zboară ca-n fața unei iniști,
Singurătatea cade ca un fruct copt de liniști,
Arare, sfârticate, de-un chiot din podgorii.
Pe căi de floare arsă, bicisnici, călătorii
S-opresc s-asculte-ntinsul, ca-ntinderile mării,
O roză-și cearcă haina în visul înserării,
Și printr-un geam se uită prin colțurile casii.
Amurgul, plin de taina îndepărtatei Asii,
Adună pomii-n pâlcuri și-i prinde ca-ntr-o cange.
Cireșii cresc ca-n țărmul haoticului Gange,
Își pun scufii de floare și-și cearcă reverența;
Și-atât de calmă-i ora, că parcă-i simți prezența.
Și sufletul ți-l pipăi cu mâinile, eteric.
O clipă, ca de-o umbră, te-ai rupt din întuneric,
Căci iată, toamna vine și-și bate roibu-n pinteni
Și pe aleea-n care dorm pomii albi și sprinteni,
Supt stelele-n priveghe și-al lumii corn bucolic,
În freamătul de frunză, greoi și melancolic,
Ca zugrăviți în șagă cu vârful unei gresii,
Simt umbra unui Faun și râsul Faunesii.
Vita con Lloyd
"Lloyd, de ce le este frică oamenilor să întoarcă pagina în viață? ”
"Pentru că se tem de ce ar putea găsi în continuare, domnule"
"Există vreo modalitate de a trece peste asta, Lloyd? ”
"Cred, domnule, că întoarcerea paginii este o preocupare pentru cititori,
dar o necesitate pentru scriitori"
„Verifică-ți rezerva de stilouri, Lloyd”
"Imediat și cu plăcere, domnule"
Poem-Radu Stanca
O să rămâi în mine și după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri și poteci
Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.
O să rămâi în mine și când vei încerca
Să intri în pădure și să te pierzi într-însa.
Vezi! Urma ta săpată e în visarea mea
Și pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.
Și te-aș găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Și te-aș afla oriunde te-ai ghemui hoțește.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potrivește.
O să rămâi în mine și după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cușcă.
Tristețea mea ciudată te va ochi și-n nori;
Tristețea mea țintește mai bine ca o pușcă.
Și te-aș zări oricâte costume ai schimba,
Oricâte măști ți-ai pune să nu te pot cunoaște.
Visarea mea- din sute de mii te-ar descifra,
Tristețea mea - din sute de mii te-ar recunoaște.
„Nu uita niciodată că totul este trecător, așa că nu vei fi niciodată prea bucuros în fericire și nici prea trist în tristețe.”
Socrate
„Nu vei „găsi” niciodată timp pentru nimic. Dacă vrei timp, trebuie să-l faci.”
Charles Buxton
Luna şi noaptea
Alexandru Vlahuţă
Luna
Noapte, tu eşti sclava neagră a veciei, iară eu
Sunt regina. De pe tronul întunericului tău,
Revărs valuri de lumină; ș-un popor întreg de stele
Furnică-n razele mele.
Fără mine, neştiută, vecinic ai fi pribegit,
Ca un ghem de întuneric dat de-a dura-n nesfârşit.
Umilită, pleacă-ţi fruntea şi-naintea mea te-nchină.
Noapte, sunt a ta regina.
Noaptea
Luna, tu eşti sclava albă, fulg ursit în veci să meargă.
Eu, mai veche decât vremea, şi decât lumea mai largă,
Neclintită-s, şi nici cuget că-n cuprinsul ţării mele
Furnică popor de stele.
Şi de n-aş fi eu să-mbrobod faţă ta-n ştergar cernit,
Dacă n-aş fi-ntunecoasă, tu în veci n-ai fi lucit.
În genunchi dar, a mea poală pleacă-te a-mi săruta,
Lună, sunt regina ta!
Josephine Wall paintings
''Frumosul este ceva cumplit, înfiorător! Infiorator, intelegi? Pentru ca nu poti sa-l cuprinzi,
nu poti sa stii ce-I acolo in fond, si nici n-ai cum sa stii, fiindca Dumnezeu ne-a pus in fata
numai enigme. Aici se intalnesc toate extremele si toate contradictiile salasluiesc laolalta...
Sunt atâtea taine care ne înconjoară!''
Fëdor Dostoevskij
Momentan sunt 21 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 21 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje