"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
„Zilnic un milion de miracole încep la răsăritul soarelui!”
Eric Jerome Dickey
"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
„Zilnic un milion de miracole încep la răsăritul soarelui!”
Eric Jerome Dickey
Nu mă satur niciodată să învăț acest alfabet măreț al naturii.
Faceţi cum fac copacii: schimbă frunzele, dar păstrează rădăcinile. Deci, schimbaţi-vă ideile, dar păstraţi-vă principiile.
Păstrează în mijlocul tumultului, atitudinea calmă a unei zeiţe care poate să pedepsească, dar nu vrea încă.
Victor Hugo
https://www.youtube.com/watch?v=Y5b2gEq-8NM
Atunci Almitra zise: „Vorbeşte‑ne despre Iubire.”
Iar el îşi înălţă capul privind mulţimea şi o tăcere adâncă pogorî peste toţi. Apoi, cu o voce mare, începu:
„Când Iubirea vă face semn, urmaţi‑i îndemnul,
Chiar dacă drumurile‑i sunt grele şi prăpăstioase,
Şi când aripile‑i vă cuprind, supuneţi‑vă ei,
Chiar dacă sabia ascunsă‑n penaju‑i v‑ar putea răni,
Iar dacă vocea‑i vă vorbeşte, daţi‑i crezare,
Chiar dacă vocea‑i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.
Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându‑vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina Soarelui,
Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.
Vă treieră pentru a vă descoji.
Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,
Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.
Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.
Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul Iubirii,
Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită,
Fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea.
Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi: „Creatorul e în inima mea”, ci mai degrabă: „Eu sunt în inima Creatorului”,
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul Iubirii, fiindcă Iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.
Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca ele acestea să fie:
Să te topeşti şi să devii izvor ce sursurul în noapte‑şi cântă,
Să cunoşti durerea prea marii duioşii,
Să fii rănit de înţelegerea Iubirii,
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându‑te,
Să te trezeşti în zori cu inima întraripată şi să înalţi mulţumire pentru încă o zi de Iubire,
Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul Iubirii,
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,
Şi apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.”
Kahlil Gibran în „Profetul„
Septembrie, luni
E luni,
mare lucru nu s-a întâmplat între timp,
secolul îşi vede nestingherit de mers,
iar noi, prizonieri ai vremurilor,
încercăm să-i facem faţă,
de provocarea asta nici măcar nu ştim,
nu plouă,
culorile toamnei
nu ne spun aproape nimic
atâta timp cât nu le vedem,
culorile ei sunt imprimate pe iphone,
iubim acolo pătimaş,
pe ascuns,
secolul nu se grăbeşte prea tare să ne certe,
mai devenim conştienţi peste weekend,
dacă nu ne e prea teamă să ne uităm în noi,
ne sperie adâncurile,
ne sperie prăpastia,
suntem prinşi la mijloc,
între vârste, între generaţii,
între noi şi ei,
între globalizare şi alienare,
între ceea ce am vrut să fim
şi ce am ajuns,
între lume şi sufletele noastre ascunse
de teamă să n-o înţelegem,
e luni,
putem să ne luăm sânge,
să citim ziarul,
să bem o cafea,
să arătăm că suntem vii,
că n-avem nevoie de transplant de viaţă,
că mâine o să fugim înapoi, în noi,
de la un semafor la altul,
de la un stop la altul,
înconjurul oraşului,
înconjurul nostru,
n-avem puncte cardinale,
ne închinăm la cruci,
suntem complet descoperiţi,
suntem cuci,
e luni
şi ne luăm pulsul,
bate şi e cald,
simţim fragilitatea lumii,
punem urechea s-o ascultăm,
să auzim ce ne spune,
încotro s-o luăm,
care este trend-ul,
ce mai e la modă,
ce e demodat,
noi cărui profil îi corespundem,
secolul nu pare prea atent
la crizele lui financiare,
la crizele noastre existenţiale,
şi dintr-o dată îţi dai seama
că lumea nu e condusă de nimeni,
am putea spune că e pe mâini bune,
e pe mâinile nimănui,
e luni
şi aşteptăm ca ziarul să ne spună
toate adevărurile pe care noi
n-avem curaj să ni le spunem,
aşteptăm să ne citim viaţa la mica publicitate
ca şi când ar fi a unui străin,
aşteptăm ca într-un horoscop
să ne vedem descifrat destinul,
să dăm un anunţ mic,
pierdut într-o pagină oarecare
pe care să nu-l citească nimeni,
în care să spunem ce n-am putut spune
cu secolul de faţă, cu secolul ăsta
prea insistent,
prea imatur şi într-un fel
prea străin pentru gusturile noastre,
e luni...
Marius Tucă
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.09.2023 la 12:24.
Cred că se poate învăța doar dragostea pentru ceva. Nu am predat literatură engleză, ci dragostea pentru acea literatură. Sau, mai degrabă, având în vedere că literatura este practic infinită, dragostea pentru anumite cărți, anumite pagini, poate anumite versuri, unii autori.
Cele mai puțin importante au fost, așadar, numele și datele; ceea ce face un profesor este să caute prieteni pentru elevii săi. Faptul că sunt contemporani, sau au murit de câteva secole, că aparțin uneia sau alteia regiuni a lumii, contează mai puțin. Important este că ei sunt capabili să transmită frumusețe și nu putem transmite decât frumusețea pe care am simțit-o în noi înșine cel puțin o dată.
Jorge Luis Borges
Muzica nu este doar o artă...
Muzica este matematică.
Muzica face parte din istoria omenirii.
Muzica este educație fizică și emoțională.
Muzica este stimulent, este angajament sănătos și este o invitație la Studiu, Disciplină și Cercetare,
Muzica este o călătorie spirituală,
Muzica este un limbaj universal.
Muzica nu este doar producția de Melodii, Armonii și Ritmuri, ci este și Tăcerea vie și activă între sunete...
Muzica este folosită pentru a ne face mai umani,
Muzica este folosită pentru a relaționa cu sine și cu ceilalți,
Muzica este pentru recunoașterea și aprecierea Frumuseții,
Muzica este folosită pentru a face încă unul umil și perseveren,
Muzica este folosită pentru a se conecta cu Sacrul și Divinul.
Muzica nu înseamnă doar plăcere și distracție...
Muzica ajută să te asculți pe tine însuți și să-i asculți pe ceilalți,
Muzica ajută să reflectezi și să fii prezent și atent,
Muzica ajută la meditație, exprimă și comunică.
Muzica ajută să trăiești bine,
Muzica este o binecuvântare.
Studiază muzică, fă muzică, ascultă muzică și îți vei face bine.
Diego Mascherpa
net
https://www.youtube.com/watch?v=Pg_C-yofu_M
I segreti dei “due” Amore e Psiche di Antonio Canova
Tradus din engleză-Psyche Revived by Cupid's Kiss este o sculptură a artistului italian Antonio Canova,
comandată pentru prima dată în 1787 de colonelul John Campbell. Este privită ca o capodoperă a sculpturii neoclasice,
dar arată iubitorilor de mitologie într-un moment de mare emoție, caracteristic mișcării emergente a Romantismului. Wikipedia
Cunoaște-te pe tine însuți este îndemnul lui Socrate, dar numai prin Celălalt ne putem cunoaște pe noi înșine, acesta este sensul mitului Persefonei.
În timp ce culegea flori, Persefona a văzut o narcise de o frumusețe extraordinară. Și-a întins mâinile pentru a o atinge, când s-a deschis o prăpastie de la baza narcisei din care a ieșit regele lumii de dincolo, Hades care, îndrăgostit de fată, a răpit-o pentru a o duce în regatul său și a o face regina lui. . Demetra a alergat la țipetele sfâșietoare ale fiicei ei, dar era prea târziu.
Persefona reprezintă copilăria sufletului (Kore cum se numește înseamnă fecioară) neconștientizarea celor care nu se cunosc încă pe ei înșiși sau dorințele lor. Răpirea simbolizează forța copleșitoare a Erosului, care înspăimântă pentru că determină ego-ul să se confrunte cu sentimente copleșitoare. Avem nevoie de Celălalt pentru a privi profund în noi înșine.
Întâlnirea cu Hades deschide calea lui Persefone pentru a pătrunde în lumea de dincolo, adică în cele mai adânci straturi ale psihicului ei. Inițial Persefona disperă, ea o invocă pe mama ei Demetra (ego-ul se simte împărțit între dorință și frica de schimbare), dar încetul cu încetul se adaptează la noua ei condiție și se transformă din victimă răpită în regină.
A nu ne cunoaște pe noi înșine, a nu ști să ne ascultăm sufletul, ne determină inevitabil să facem greșeli constante, să luăm locuri de muncă greșite, relații greșite, vieți greșite, vieți care nu sunt croite pe măsură, ci schițate pe baza dorințele și așteptările celorlalți. Numai atunci când individul învață să se reconecteze cu propriul Sine, el devine cu adevărat stăpân al existenței sale.
sursa:https://www.facebook.com/photo/?fbid...68492298626767
Canova, “Amore e Psiche”
Te-ai întrebat vreodată de ce cântă corzile?
Se ridică sub presiune
Muzica se naște din această rezistență.
Ca în viață: este vorba despre capacitatea de a rezista la presiune
Fie ca cea mai bună muzică a ta să se nască...
M. Gramellini
Dragostea adevărată este plăcerea pe care ne-o oferă plăcerea celuilalt,
bucuria care apare în mine la vederea bucuriei lui, fericirea pe care o simt știind că el este fericit.
Plăcerea plăcerii, bucuria bucuriei, fericirea fericirii, adică iubirea, nimic mai mult.
Gaspard, Melchior și Balthazar de Michel Tournier.
Si totusi vine toamna
Adrian Păunescu
E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.
Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.
In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.
Si totusi vine toamna,si totusi vine toamna
Si tu o stii si o ingani
Si totusi vine toamna, si totusi vine toamna
Si vai: suntem batrani.
„Viaţa reprezintă o serie de ciocniri cu viitorul; nu este suma a ceea ce am fost, ci a ceea ce am învăţat să fim.”
Jose Ortega y Gasset
''Mă rog pentru că nu pot să nu mă rog. Mă rog pentru că sunt neputincios.
Mă rog pentru că nevoia curge din mine tot timpul, fie că dorm, fie că sunt treaz.
Nu Îl schimbă pe Dumnezeu; mă schimbă pe mine.”
C.S. Lewis
"Lasă recunostinta sa fie perna pe care îngenunchezi să spui rugăciunea de noapte.
Si credinta să fie puntea pe care tu o construiesti pentru a depăsi răul si pt a spune bun venit binelui"
Maya Angelou
Momentan sunt 49 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 49 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje