Elena Latan

[latan.elena]

<< Insusi cuvantul dumnezeiesc, care a rasunat astazi pe Tabor, la aceasta ne cheama, zicand: „Acesta este Fiul meu Cel iubit… pe Acesta sa-L ascultati” (Matei 17, 5). E ca si cum Dumnezeu-Tatal ne-ar zice: „Schimbati-va la fata din adanc, toti si toate, dupa exemplul Fiului Meu. Fiti blanzi si smeriti cu inima, ca El. Fiti ingaduitori unii cu altii, nu va urati si nu va dispretuiti unii pe altii, ci traiti in pace, in buna intelegere si in dragoste unii cu altii, ca niste frati buni, ca niste adevarati copii ai Mei, va zic Eu, Tatal vostru. Iubiti-va unii pe altii, iubiti-va cu fapta si cu adevarul, asa cum v-a invatat El, spre binele si fericirea voastra”. >>

Parintele Sofian Boghiu

https://mitropolia.md/predica-la-schimbarea-la-fata-a.../




Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărulşi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.(Ioan 14)



Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos.

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=0yLRTrqxRsc



Iulia Gorneanu - autor

POBREJENIA. Fețele schimbării în calendarele populare
#calendarulstravechi

Pe 6 august, când biserica ortodoxă prăznuiește Schimbarea la Faţă a Mântuitorului pe Muntele Tabor, revelare a esenței sale divine, calendarele populare ne aduc din străvechime o altfel de schimbare, o schimbare de timp și anotimp, o purificare de suflet și trup în amintirea ascensiunilor inițiatice spre înălțimile munților, practicate în veacurile trecute.

În vechime, aceasta era ziua când se credea că „se ceartă vara cu toamna”, când Apollo, zeul suprem al soarelui și al luminii își disputa lumea cu Dionysos, zeul vegetației, al pomilor și al viței-de-vie, al vinului și al extazului. Țăranii îi zic Pobrejenie și -pentru că este una dintre zilele-hotar de peste an- activează nenumărate ritualuri, obiceiuri, povești.

Este ziua împăcării, una dintre zilele în care oamenii nu au voie să se certe, pentru că sunt ceruri deschise iar fiecare trebuie să contribuie la echilibrul universului și al lumii.

De Pobrejenie, codrul începe să-și schimbe culoarea, apele se răcesc, copacii plâng pentru că nu-și mai văd crescând lăstarii, cerul devine mai albastru iar berzele pleacă, purtând rândunelele plăpânde pe aripi. Oamenii rămân acasă și se roagă ca ele să ajungă cu bine și să se întoarcă la primăvara ce vine. Se spune că nu-i bine să pornești la drum în aceeași zi cu păsările călătoare că vei rătăci cărările și cu greu vei mai găsi drumul spre casă. Însă, dacă le însoțești cu privirea, vor lua cu ele și durerile tale.

Începând din această zi, chipurile oamenilor se vor schimba, vor începe să se lumineze, să se albească, pentru că soarele nu va mai avea putere să le rumenească obrazul.

Se crede că astăzi, cei care își doresc din tot sufletul să scape de o patimă își vor afla leacul. Pentru asta, le vin în ajutor Moşii Schimbării la Faţă, strămoșii care fac legătura între cer și pământ, , între dorință și amintire. Lor le aduc femeile ofrande bogate în struguri și miere, alimente sacre din cămările zeilor, care în această zi capătă proprietăți vindecătoare și apotropaice.

Fiind o zi prag, Pobrejenia are și puternice valențe premonitive: se crede că, dacă în această zi e soare, toamna va fi călduroasă și roditoare iar dacă, dimpotrivă, e ploaie, noul anotimp va fi capricios, neprielnic recoltelor. Se spune că de la Pobrejenie „nu se mai aleg fructele”, adică nu mai cad din pom înainte de vremea coacerii, că este momentul cel mai prielnic cositului otavei și că stupii trebuie aduși acasă pentru că „florile nu mai au dulceață”. Tot în această zi, începe culesul viilor cu „cu rod de vară”.

INTERDICȚII

Ca toate sărbătorile din calendarele populare, Pobrejenia aduce interdicții demne de luat aminte. Există obiceiul ca, de la Sânziene până la Pobrejenie, oamenii să-și scoată patul pe prispă și, preț de șase săptămâni să respire mireasma nopților de vară, să numere stelele, să se conecteze la vibrațiile locului, la energiile pământului și ale cerului. În satul tradițional, începând de astăzi este interzis dormitul afară, dezlegat în noaptea de Sânziene.

Mai mult, ferestrele nu mai pot fi lăsate deschise peste noapte, pentru că, din cauza frigului, duhurile rele se pot ascunde în case. Gângăniile și șerpii se retrag la „căldura din inima pământului”, numai șarpele casei rămâne cuminte sub prag, spirit bun al locului, aducător de noroc și belșug. Dacă cineva întâlnește în astă zi un șarpe pe drum, trebuie să-l omoare, pentru că altfel acesta se va preface în zmeu.

Și, din păcate, chiar dacă luna lui Gustar va mai aduce zile fierbinți, este strict interzis de acum înainte scăldatul în apele curgătoare: "De la Obrăjenii înainte, nu-i slobod să te mai scalzi în râu. O coborât cerbul de la munte, s-o pișat în apă și-o răcit-o. Atâta-i tăt."



6 August - Schimbarea la Față

De azi, omule, nu te vei mai culca afară și nici nu vei mai dormi pe pământ. Căci pe sub el se vor ascunde lighioane, iar frigul nopții va avea lung tăiș. De azi, iarba va îmbătrâni pe câmpuri și va bate prima pală de galben în frunze. De la mesteceni și fân va veni primul semn de toamnă.
De azi, amintește-ți, omule, că ești trecător și vezi cum înainte de a trece vremea ta, trece vremea tuturor lucrurilor pe care le atingi: poamele se coc, semințele se scutură, florile se ofilesc și se duc spre pământ.
Dar tu nu-ți căzni azi sufletul cu amărăciune, nici nu-l certa, căci așa îți va rămâne până va da din nou colțul ierbii.
Ci ridică-ți ochii și însoțește-te azi cu oameni care înțeleg înaltul. Și schimbă-te. Și, dacă ai fost rău, fă-te bun. Și dacă ai făcut rău, fă bine. Și dacă ai urât, iartă. Și dacă ai greșit, îndreaptă. Înțelepțește-te, căci curând vine toamna!

Camelia Radulian

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=GBQhsatUaAo



Trăind sentimentul de a fi deopotrivă cu zeii din vechime… Este o suprapunere a minim 4 umbre date de formaţiunile reliefului zonei. In jurul datei de 6 August dimineaţa, vârful Toaca, vârful Sacerdoților, ce are forma de piramidă regulată cu baza pătrat, sub radiatia soarelui dinspre est formeaza umbra triunghi isoscel, ca în oricare dimineata senină din an. Stânca numită Piatra Ciobanului fiind mai mica si mai jos face altă umbră prelungă, la fel Piatra Vulcanului si peste toate astea se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui (Lespezi).

Surse: https://alpinet.org/.../blog_ro_id_3580_userid_0.html... povestea-locurilor.ro/piramida-holografica-din-ceahlau EN povestea-locurilor.ro/the-origin-of-the-star-of-david

[latan.elena]

"Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne și toți ca o haină se vor învechi și ca un veșmânt îi vei schimba și se vor schimba."

(Pslami 101.26, 27)



Rumi

Ați fost născuți dintr-o rază
a măreției lui Dumnezeu
și sunteți binecuvântați de stele norocoase.
De ce suferiți din cauza unor lucruri
care nu există?
Veniți, întoarceți-vă la rădăcina rădăcinii
Sinelui vostru.



Această căutare este binecuvântată;
căutarea ta distruge obstacolele pe Calea
către Dumnezeu.
Căutarea ta este cheia a ceea ce cauți,
această căutare este armata ta și
victoria stindardului tău.

Rumi

Vasile Nicoara

[latan.elena]

Cadoul
Raymond Carver

Spune-mi că nu ai dormit bine. Eu zic ca nici eu.
Ai avut o noapte groaznică. "Şi eu".
Suntem extraordinar de calmi și tandri unul cu celălalt,
de parcă simțim fiecare fragilitatea psihică a celuilalt.
De parcă am ști ce simte celălalt. Nu așa, desigur.
Nu e niciodată așa. Nu contează.
Tandrețea este cea care contează pentru mine.
Acesta este darul care mă mișcă și
mă susține în această dimineață.
La fel ca în fiecare dimineață.




Ar trebui să o luăm de la capăt în fiecare zi, să ne luăm la revedere în fiecare seară. Ar trebui să spunem „te iubesc” la fiecare răsărit, „la revedere” la fiecare apus. Ar trebui să ai totul, să ai puterea și conștientizarea să poți iei de la capăt după fiecare plecare. Pentru că pentru a suporta un „la revedere” ai nevoie de mult curaj, de o inimă mare; este golul care vine umplând viața cu nimic. Dacă iubirea rămâne o clipă, uitarea este eternitate.

Luigi Mattiello

[latan.elena]

„A citi cărți grozave nu înseamnă că cineva devine „libresc”; înseamnă că ceva din perspicacitatea teribilă a lui Dostoievski, din imaginația bogată a lui Shakespeare, din înțelepciunea luminoasă a lui Goethe, trece de fapt în personalitatea cititorului; astfel încât în ​​contact cu haosul vieții obișnuite apar anumite contururi libere și curgătoare, ca formele unui tablou clasic, înzestrând atât oamenii, cât și lucrurile cu o măreție dincolo de ceea ce este vizibil pentru privirea superficială.”

John Cowper Powys

[latan.elena]

Vita con Lloyd

„Te văd zâmbind, domnule”
„În sfârșit, după atâta secetă, plouă, Lloyd”
— O lecție bună. Nu crezi, domnule?
— Ce lecție, Lloyd?
— Că uneori vremea rea ​​este ceea ce este nevoie pentru a înflori, domnule.
— Nu toată ploaia are o căptușeală de argint. Nu, Lloyd?
„Mai ales pentru cei care nu renunță la semănat, domnule”

[latan.elena]

Patru lumânări ardeau liniștit și se topeau încet… Era atât de liniște, încât se auzea, cum ele, sfârâind din foc, vorbesc.

Prima a spus: ,,Eu sunt Calmul. Din păcate, oamenii nu mă pot păstra. Cred că nu îmi va rămâne nimic altceva, decât să mă sting!” Și focul lumânării s-a stins.

A doua a spus: ,,Eu sunt Credința. Din păcate, nimeni nu are nevoie de mine. Oamenii nu vor să audă nimic despre mine, deaceea nu are sens să ard în continuare.” Abia de a reușit să spună asta, ea s-a stins.

Întristându-se, a treia a spus: ,,Eu sunt Dragostea. Nu mai am puteri să ard mai departe. Oamenii nu mă prețuiesc. Ei nu știu nici să dăruiască dragoste, nici să primească.” Și această lumânare s-a stins.

Deodată… În cameră a intrat un copil. Văzând cele trei lumânări stinse, el s-a speriat și a strigat: ,,Ce faceți? Voi trebuie să ardeți! Îmi este frică de întuneric!” și a început să plângă.

A patra lumânare a pronunțat emoționată: ,,Nu-ți fie teamă și nu plânge! Atât timp cât eu ard, poți aprinde și celelalte trei lumânări. Eu sunt Speranța.”

[latan.elena]

Speranța - Mihai Eminescu

Cum mângâie dulce, alină ușor
Speranța pe toți muritorii!
Tristeță, durere și lacrimi, amor
Azilul își află în sânu-i de dor
Și pier, cum de boare pier norii.

Precum călătorul, prin munți rătăcind,
Prin umbra pădurii cei dese,
La slaba lumină ce-o vede lucind
Aleargă purtat ca de vânt
Din noaptea pădurii de iese:

Așa și speranța - c-un licur ușor,
Cu slaba-i lumină pălindă -
Animă-ne-o dată tremàndul picior,
De uită de sarcini, de uită de nori,
Și unde o vede s-avàntă.

La cel ce în carcere plînge amar
Și blestemă cerul și soartea,
La neagra-i durere îi pune hotar,
Făcând să-i apară în negru talar
A lumii paranimfă - moartea.

Și maicii ce strânge pruncuțu-i la sân,
Privirea de lacrime plină,
Văzând cum geniile morții se-nclin
Pe fruntea-i copilă cu spasmuri și chin,
Speranța durerea i-alină.

Căci vede surâsu-i de grație plin
Și uită pericolul mare,
L-apleacă mai dulce la sânu-i de crin
Și fața-i umbrește cu păr ebenin,
La pieptu-i îl strînge mai tare.

Așa marinarii, pe mare îmblând,
Izbiți de talazuri, furtune,
Izbiți de orcanul ghețos și urlând,
Speranța îi face de uită de vânt,
Și speră la timpuri mai bune.

Așa virtuoșii murind nu desper,
Speranța-a lor frunte-nsenină,
Speranța cea dulce de plată în cer,
Și face de uită de-a morții dureri,
Ploapele-n pace le-nchină.

Cum mângâie dulce, alină ușor
Speranța pe toți muritorii!
Tristeță, durere și lacrimi, amor
Azilul își află în sânu-i de dor
Și pier, cum de boare pier norii.

[latan.elena]

''Patria ta adevarata, Universul.
Obiectivul tau real, Tu insuti.
Dragostea ta adevarata, sa iubesti Viata.
Puterea ta adevarata, puterea de a ajuta.
Adevarata ta fericire, sa iubesti ceea ce faci.
Slujba ta adevarata, sa creezi frumusete.
Magia ta reala, sa-ti dezvolti atentia.
Adevarata ta actiune sociala, sa plantezi constiinta.
Disciplina ta reala, sa-ti imblanzesti Ego-ul.
Adevaratul tau curaj, sa te cufunzi in Gol.
Adevarata ta aventura, sa lasi certitudinile pentru incertitudini.''

Alejandro Jodorowsky