"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
Nici n-ați crede voi
că florile sunt gânduri de-ale
răsăritului de soare.
Nichita Stanescu
https://www.facebook.com/media/set?v...98684293494376
"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
Nici n-ați crede voi
că florile sunt gânduri de-ale
răsăritului de soare.
Nichita Stanescu
https://www.facebook.com/media/set?v...98684293494376
https://www.youtube.com/watch?v=rBVsqRsAd74
Sufletul se băgase între coaste
Cum căprioara în codrurile măiastre
Cum soarele în cerurile albastre
Cum trandafirul singuratic în glastră
Am cerut lira ca să îl cânt
Mi s-a dat o liră cu corzi de pământ
Mi s-a oferit un cântec de ape
Cu corăbii pe el șapte câte șapte
Mai am de descălecat un singur munte
Mai am de gândit un singur gând
Ale mele doruri multe
Înspre tine le asmut
Nichita Stanescu
Si prin inimă trecea un alean
un fel de dor de a rămâne pe loc
dor de a rămâne pe loc
dorul dorului de a rămâne locului.
Nichita Stanescu
Bucovina, te iubesc
Ultima modificare făcută de latan.elena; 28.05.2023 la 13:27.
O primăvară extraordinar de plăcută. De fiecare dată nu-mi vine să cred ochilor.
Este posibil ca toată acea frumusețe să vină din nimic?
Lev Tolstoi
Trebuie să continui, să mergi, să mergi... fără să regreți ce ai lăsat în urmă, pentru că, dacă a rămas în urmă, înseamnă că nu a vrut să te însoțească în călătoria ta.
Giulia Carcasi
''Şi dacă, în drumul lor prin viață, oamenii care te vor întâlni, vor învăța oricât de puțin şi oricât de tărziu, ce înseamnă iubirea, ce presupune respectul, ce este iertarea, ce trebuie prețuit şi cum..
Dacă în oamenii cu care te-ai intersectat măcar o dată în viața ta, se va naşte dorința oricât de mică, de a fi mai buni şi mai aproape de cer..
Dacă în urma ta, oamenii vor şti cum se poate atinge sufletul, cât ajută rugăciunea şi ce rol are Doamne Doamne în afara şi înăuntrul nostru..
Dacă exemplul tău va descoperi celor din jur, dăruirea, noblețea, sinceritatea, toleranța..
Dacă ai reuşit să aduci aspecte pozitive în viața cuiva..
Dacă amintirea ta va atinge inimile celorlalți cu duioşie şi căldură – atunci, suflet drag, prezența ta nu a fost în zadar, paşii tăi nu vor fi rămas fără urme, iar viața nu ți-ai trăit-o degeaba!
Cristian Ţurcanu
“Calitățile pe care le prețuiesc? Ce lipsește astăzi: discreția, sensibilitatea față de ceilalți, lipsa vulgarității, controlul propriilor neajunsuri, o anumită iubire de viață care lipsește cu desăvârșire. Cel mai mare angajament pe care și-l poate lua un om este să țină spre evoluția lui însuși. Contează mai mult decât orice altceva. Vai de oamenii care nu știu să trăiască”.
Franco Battiato
Sezonul iubirii vine și pleacă
Dorințele aproape deloc îmbătrânesc cu vârsta
Când mă gândesc la cum mi-am petrecut timpul prost.
Nu se va întoarce, nu se va întoarce niciodată .
Sezonul iubirii vine și pleacă
Deodată, fără să-ți dai seama, vei trăi , te va surprinde
Am avut sanse, le-am pierdut
Nu le regreta, nu le regreta niciodata
Inca un entuziasm iti va bate inima
Noi sanse de a te cunoaste
Si orizonturile pierdute nu se uita niciodata
Sezonul iubirii se va intoarce
Cu frici și pariuri
Cât va dura de data asta?
Dacă mă gândesc la felul în care mi-am petrecut timpul rău,
nu se va întoarce, nu se va întoarce
Am avut sanse, le-am pierdut
Nu le regreta, nu le regreta niciodata
Un alt entuziasm iti va face inima sa bata
Noi sanse de a te cunoaste
Si orizonturile pierdute nu se mai intorc niciodata
Sezonul iubirii vine și pleacă
Dorințele aproape că nu îmbătrânesc niciodată
Am avut șanse, le-am pierdut
Nu le regreta, nu le regreta niciodată
Paradoxul vremurilor noastre - Octavian Paler
Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem:
clădiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrăzi mai largi, dar minți mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin;
cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai puțin timp;
avem mai multe funcții, dar mai puțină minte,
mai multe cunoștințe, dar mai puțină judecată;
mai mulți experți și, totuși, mai multe probleme,
mai multă medicină, dar mai puțină sănătate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesăbuit,
Râdem prea puțin,
Conducem prea repede,
Ne enervăm prea tare,
Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiți,
Citim prea puțin, ne uităm prea mult la televizor și
ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des.
Am învățat cum să ne câștigăm existența, dar nu cum să
ne facem o viață,
Am adăugat ani vieții, și nu viață anilor.
Am ajuns pâna la lună și înapoi, dar avem probleme
când trebuie să traversăm strada să facem cunoștință
cu un vecin.
Am cucerit spațiul cosmic, dar nu și pe cel interior.
Am făcut lucruri mai mari, dar nu și mai bune.
Am curățat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu și prejudecățile noastre.
Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin.
Plănuim mai multe, dar realizăm mai puține.
Am învățat să ne grăbim, dar nu și să așteptăm.
Am construit mai multe calculatoare: să dețină mai
multe informații, să producă mai multe copii ca
niciodată, dar comunicăm din ce în ce mai
puțin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor și digestiei
încete; oamenilor mari și caracterelor meschine;
profiturilor rapide și relațiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar
mai multe divorțuri,
Case mai frumoase, dar cămine destrămate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unică folosință,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale și pastile care îți induc orice
stare, de la bucurie, la liniște și la moarte.
Sunt niște vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îți poate aduce această
scrisoare și în care
poți decide
fie să împărtășești acest punct de vedere,
fie să ștergi aceste rânduri.
Amintește-ți să-ți petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.
Amintește-ți să spui o vorbă bună copilului care te
venerază, pentru că acel copil va crește curând și va
pleca de lânga tine.
Amintește-ți să-l îmbrățișezi cu dragoste pe cel de
lângă tine pentru că aceasta este singura comoară pe
care o poți oferi cu inima și nu te
costă
nimic.
Amintește-ți să spui “Te iubesc” partenerului și
persoanelor pe care le îndrăgești, dar mai ales să o
spui din inimă.
O sărutare și o îmbrățișare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Amintește-ți să-i ții pe cei dragi de mână și să
prețuieșți acel moment pentru că într-o zi acea
persoană nu va mai fi lângă tine.
Fă-ți timp să iubești, fă-ți timp să vorbești, fă-ți
timp să împărtășești gândurile prețioase pe care le
ai.
Nichita Stănescu
Rup o ramură cu frunze ude,
numai amintirea ta m-aude.
Strig un nume, glasul lui nu vrea
să se umple cu făptura amăruie-a ta
Să te rup din mine-aș vrea dar nu mai pot
decât brațul stâng să-l smulg din umăr
cu inima bătând cu tot.
Nichita Stănescu - După ploaie
"Să liberăm încet pământul. Să-i liberăm încet minunile:
apa, piatra, rădăcinile.
Viaţa e deocamdată fiecare dintre noi.
Asta e suficient."
José Saramago, În insula uneori locuită
''În imaginația mea văd o lume corectă.
Toată lumea de acolo trăiește în pace și onestitate.
Visez oameni care sunt mereu liberi,
Ca norii care zboară,
Plini de bunătate în suflet.
În imaginația mea văd o lume clară.
Chiar și noaptea este mai puțin întunecată acolo.
Visez oameni care sunt mereu liberi,
Ca norii care zboară,
Plini de bunătate.
În imaginația mea e un vânt cald,
care sufla peste orașe, ca un prieten.
Visez oameni care sunt mereu liberi,
Ca norii care zboară,
Plini de bunătate în suflet.''
Momentan sunt 60 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 60 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje