"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
Copiii sunt mainile cu ajutorul carora atingem cerurile.
Henry Ward Beecher
Fiecare copil vine pe lume cu mesajul ca Dumnezeu nu este inca dezamagit de oameni.
Rabindranath Tagore.
"Să trăieşti doar nu este de ajuns, spuse Fluturele. Ai nevoie şi de lumina soarelui, de libertate şi de o floricică."
Hans C. Andersen
,,Când lumea se mișcă prea repede și te pierzi pe tine însuți în acest haos, întoarce-te la culorile naturii, uită-te la pământul de sub picioarele tale, mulțumește aerului pe care îl respiri de fiecare dată când tragi aer în piept. Bucură-te de viață."
Christy Ann Martine
Ultima modificare făcută de latan.elena; 23.03.2023 la 14:25.
"Şi chiar dacă frumuseţea sufletului nostru este considerată naivitate...
Şi chiar dacă sensibilitatea noastră este considerată slăbiciune...
Şi chiar dacă bunătatea este considerată prostie...
Şi chiar dacă sinceritatea este adesea pedepsită...
Şi chiar dacă încrederea ne este adesea trădată...
Şi chiar dacă iertarea ne este răsplătită cu alte greşeli...
Şi chiar dacă respectul oferit este tratat cu lipsă de consideraţie...
Şi chiar dacă nu primim întotdeauna ceea ce oferim...
Şi chiar dacă la iubire ni se răspunde uneori cu indiferenţă...
noi să rămânem buni, frumoşi, sensibili, naivi, sinceri!
Să credem cu toată forţa inimii în oameni, în frumos, în prietenie şi în iubire!"
Irina Binder
Ce bine-ar fi dacă noi, oamenii, am putea face temporar schimb de suflete... Am afla atâtea despre ceilalţi! Şi am înţelege atâtea lucruri! Am afla durerile lor, neputinţele şi regretele nespuse... Le-am vedea renunţările, temerile şi visurile abandonate. Am vedea toate cuvintele nespuse, sentimentele neîmpărtăşite şi dorinţele ţinute ascunse din cauza fricii de eşec.
Irina Binder
„Dragostea e reducerea lumii intregi la o singura fiinta, preamarirea unei singure fapturi pana la indumnezeire.
Dragostea e inchinaciunea pe care ingerii o fac stelelor.
Ce trist e sufletul cand e trist din dragoste?
Ce gol inseamna lipsa fiintei care umple ea singura intreaga lume! Ah, ce adevarat e ca fiinta iubita devine Dumnezeu! Dumnezeu ar putea fi gelos, daca tatal ceresc n-ar fi facut dinadins intreaga fire pentru suflet si sufletul pentru dragoste!
Un zambet zarit sub o palarie de crep alb cu panglici albastre e destul pentru ca sufletul sa patrunda in palatul viselor.
Dumnezeu e in fiecare lucru, dar toate il ascund. Lucrurile sunt cufundate in noapte, fiintele sunt opace. A iubi o fiinta inseamna a o face stravezie.
Anumite ganduri sunt rugaciuni. Sunt clipe in care, oricum ar sta trupul, sufletul e in genunchi.
Indragostitii despartiti insala absenta prin mii de inchipuiri, care totusi au realitatea lor. Sunt impiedicati de a se vedea, nu-si pot scrie, dar gasesc o multime de mijloace tainice de a-si vorbi.
Isi trimit cantecul pasarilor, mireasma florilor, rasul copiilor, lumina soarelui, suspinele vantului, razele stelelor, intreaga fire. De ce nu? Toate infaptuirile lui Dumnezeu sunt facute ca sa slujeasca dragostea. Dragostea e destul de puternica pentru a incarca intreaga natura cu mesajele ei.
O, primavara, tu esti scrisoarea pe care i-o scriu ei!
Viitorul e inca si mai mult al inimilor decat al mintii. Dragostea e singurul lucru care poate umple eternitatea. Infinitului ii trebuie ceea ce nu se ispraveste niciodata.
Dragostea e sufletul insusi. E de aceeasi natura. Dragostea e o scanteie divina ca si sufletul, si tot ca el e incoruptibila, indivizibila, nepieritoare.
E un punct de foc in noi, nemuritor si infinit, pe care nimic nu-l poate margini si nimic nu-l poate atinge. Il simti arzand pana in maduva oaselor si-l vezi stralucind pana in adancurile cerului.
O, dragoste! voluptate a doua ganduri care se inteleg, a doua inimi care se daruiesc, a doua priviri care se patrund! Fericire, veni-vei si la mine! Plimbari in doi, in singuratate! Zile binecuvantate si stralucitoare! Visez uneori ca, din cand in cand, clipe din viata ingerilor se desprind si vin aici, pe pamant, si se amesteca in destinul oamenilor.
Dumnezeu nu poate darui fericirii celor care se iubesc decat o durata fara capat. Dupa o viata de dragoste, o eternitate de dragoste, da, e o intregire. Dar nici lui Dumnezeu nu-i e cu putinta sa faca ceva mai mare decat fericirea desavarsita pe care o da sufletului iubirea.
Dumnezeu e implinirea in cer. Dragostea e implinirea omului.
Privesti o stea pentru ca e luminoasa si pentru ca e de nepatruns. Dar langa tine se afla o stralucire mai dulce si o taina mai mare: femeia.
Noi toti, oricare am fi, avem in noi un izvor datator de viata. In clipa cand il pierdem, ne lipseste aerul, ne inabusi. Murim. E grozav sa mori din lipsa de iubire. E o sugrumare a sufletului.
Cand dragostea a strans laolalta si a contopit doua fiinte intr-o unitate sfanta si ingereasca, aceste fiinte au gasit taina vietii. Nu sunt decat cele doua tulpini ale aceluiasi destin, sunt doua aripi ale unui singur suflet. A iubi, inseamna a pluti.
In ziua in care o femeie care trece prin fata ta raspandeste lumina in mers, esti pierdut, iubesti. Nu mai ai de facut altceva decat sa te gandesti atat de neclintit la ea, incat s-o silesti sa se gandeasca la tine.
Ceea ce incepe dragostea, nu poate fi incheiat decat de Dumnezeu.
Adevarata dragoste e nemangaiata sau se incanta pentru o manusa pierduta, o batista gasita si are nevoie de vesnicie pentru devotamentul si nadejdile ei.
E alcatuita in acelasi timp din infinitul mare si din infinitul mic!
Daca esti piatra, fii magnet; daca esti planta, fii simtire; daca esti om, fii iubire.
Dragostei nu-i ajunge nimic. Daca are fericire, vrea raiul. Daca are raiul, vrea tot cerul.
O, voi cei care iubiti, toate se cuprind in dragoste; sa stiti sa le gasiti. Iubirea are, ca si cerul, contemplarea si ceva mai mult decat cerul: placerea.
„Mai vine la Luxembourg?”. „Nu domnule.” „In biserica aceasta asculta liturghia?” „Nu mai vine.” „Mai sta in casa asta?” „S-a mutat.” „Unde?” „N-a spus.”
Ce lucru cumplit sa nu stii unde locuieste sufletul tau!
Dragostea are copilariile ei, celelalte patimi au micimile lor. Rusine patimilor care micsoreaza omul! Cinste celor care-l fac copil!
Ce lucru ciudat! Sunt in intuneric. O fiinta a plecat luand cerul cu ea.
Ah, sa fii culcat alaturi de ea in acelasi mormant, mana in mana, si din cand in cand, in intuneric, sa ne mangaiem incet un deget. Vesnicia mea s-ar multumi cu atat.
Voi, cei care suferiti pentru ca iubiti, iubiti inca si mai mult. A muri de dragoste inseamna a trai in ea.
Iubiti! O intunecata transfigurare instelata e amestecata in aceasta tortura. Agonia isi are extazul ei.
O bucurie a pasarilor! Canta pentru ca au un cuib.
Dragostea e respiratia cereasca a aerului din rai.
Inimi adanci, spirite intelepte, luati viata asa cum a facut-o Dumnezeu! E o incercare indelungata, o pregatire neinteleasa pentru un destin necunoscut. Destinul acesta, cel adevarat, incepe la om odata cu prima treapta inauntrul mormantului. Atunci se iveste ceva in fata ochilor si incepe sa se zareasca vesnicia. Ganditi-va la cuvantul acesta: vesnicie. Cei vii vad durata. Numai mortii vad vesnicia. Pana atunci, iubiti si suferiti, nadajduiti si ganditi.
Vai de cel care n-a iubit decat trupul, forme, aparente. Moartea ii va lua totul. Incercati sa iubiti sufletele, le veti regasi trupul.
Am intalnit pe strada un tanar foarte sarac care iubea. Avea o palarie veche, haine roase, coatele gaurite. Ghetele ii erau pline de apa si inima ii era plina de stele.
Ce lucru minunat sa fii iubit! Nu exista decat un singur lucru mai minunat: sa iubesti!
Inima, trecand prin iubire devine eroica. Nu mai e alcatuita decat din puritate. Nu se mai reazima decat pe ceea ce e mare si inalt. In ea nu poate incolti nici un gand nevrednic, cum nu pot creste urzici pe un ghetar. Sufletul inalt si senin, neatins de patimi si emotii josnice, care domina viata si umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, urile, vanitatile, mizeriile, locuieste in albastrul cerului si nu mai simte decat zguduirile adanci si subterane ale destinului, asa cum culmea muntilor simte cutremurele de pamant.
Soarele s-ar stinge daca n-ar mai iubi nimeni.” (Mizerabilii, Victor Hugo)
Vremurile vin; vremile se duc: lumea merge înainte, iară omul, când cu lumea, când împotriva ei.
Ioan Slavici
E ciudat cum ne afectează schimbările de anotimp dorinta de a fi intr-un loc diferit de unde ne aflam.
Este posibil ca aerul să devină diferit, sugerând alte climate, va fi că ne dăm seama că timpul trece și stăm pe loc.
Gianfranco Calligarich
Dan Cristian Mihăilescu
Să poți când nu mai poți și să te-nduri să poți
abia atunci îți este drag de tine, deci de alții
abia atunci poți să mângâi
nemângaiat.
Nichita Stanescu ( Îndurarea)
Când o femeie ia decizia de a renunța la suferință, minciună și supunere.
Când o femeie spune din adâncul inimii: ′′ Ajunge, iată-mă." Nici o mie de armate de ego, nici toate capcanele iluziei nu o pot opri în căutarea propriului adevăr.
Acolo se deschid porțile propriului suflet și începe procesul de vindecare.
Procesul care o va aduce treptat înapoi la sine, la viața ei reală. Și nimeni nu a spus că această cale este ușoară, dar este ′′ calea ".
Această decizie în sine deschide o linie fierbinte cu sălbăticia ei și atunci începe adevărata minune.
Clarissa Pinkola Estés-Femei care aleargă cu lupii
https://www.youtube.com/watch?v=dFcl26JoFPc&t=203s
Să le privești bine, să le miroși, florile păstrează, în foarte scurta lor zi pământească, o urmă vagă, nedefinită a unei lumi care, misterioasă fiind, deschide inima omului spre speranță; dar mai presus de toate spre iubire, care este împreună adevărul și frumusețea vieții. Și uite așa ne învață florile să zâmbim.
Marino Piazzolla
@astrailor_jp
Sonata lunii de Beethoven
e înăşi luna coborîtă pe pămînt.
Aşa s-ar crede şi aşa s-ar zice:
luna ce umblă prin păduri,
prin rouă-albastră şi prin flori de crini,
şi-alcătuieşte din lumini
amare şi din dulce vînt
Ofelii, Margarete, Beatrice.
Printre acestea te alegi şi tu,
ca o parte din Sonată
ce încă niciodată
nu a fost cîntată.
"Sonata lunii" -Lucian Blaga
"Mi-aş vrea veşmântul rupt din cerul pur,
Ţesut din aur şi argint şi umbre,
Tivit cu soare, noapte şi azur
Şi cu paing de raze şi penumbre.
Şi la picioare-aş vrea să ţi-l aştern,
Dar sunt aici şi nu am decât vise,
Să calci uşor când visele se cern,
Căci calci pe vise - şi pot fi ucise."
William Butler Yeats
Momentan sunt 18 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 18 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje