"Pentru a judeca drept, nu asculta numai toate vocile, ci ascultă şi toate tăcerile."
Richard Wurmbrand
„Timpul linişteşte și lămureşte. Nicio stare sufletească nu poate rămâne neschimbată de-a lungul timpului.”
Thomas Mann
"Pentru a judeca drept, nu asculta numai toate vocile, ci ascultă şi toate tăcerile."
Richard Wurmbrand
„Timpul linişteşte și lămureşte. Nicio stare sufletească nu poate rămâne neschimbată de-a lungul timpului.”
Thomas Mann
Cu ce-ai rămas din flăcări? - Traian Dorz
Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai
Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare?
Sfârşind cu tine însuţi eroica-nfruntare?
Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars şi ce mai ai?
Ce-ai limpezit în tine, din câte ce aveai?
Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură?
Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură;
Cât ai avut ‘nainte; şi-acuma ce mai ai?
Nu anii suferinţei urcaţi cu-atâta vai,
Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele,
Ci câtă-nţelepciune, şi tâlc ai scos din ele
Aceasta-i întrebarea; ce-ai ars şi mai ai?
Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai,
Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare,
Zadarnic-a fost jertfa şi chinurile-amare
Nimic n-aveai ‘nainte şi azi nimic nu ai!
Jeno Major
Capacitatea de a fi singur este capacitatea de a iubi. Poate vi se pare paradoxal, dar nu este. Este un adevăr existențial: doar acei oameni care sunt capabili să fie singuri sunt capabili să iubească, să împărtășească, să pătrundă în miezul cel mai profund al celeilalte persoane — fără a-l poseda pe celălalt, fără a deveni dependenți de celălalt, fără a-l reduce pe celălalt de un lucru și fără a deveni dependent de celălalt. Îi permit celuilalt libertate absolută, pentru că știu că dacă celălalt pleacă, vor fi la fel de fericiți ca și acum. Fericirea lor nu poate fi luată de celălalt, pentru că nu este dată de celălalt.
Osho
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.01.2023 la 22:22.
René Robert, un fotograf în vârstă de 84 de ani a murit (20 ianuarie 2022)după nouă ore de agonie pe o stradă în inima Parisului,
lipsit de orice ajutor. O persoană fără adăpost a chemat într-un final salvarea.
"Ucis de indiferenţă". Fotograful Rene Robert a murit de .
Homepage - René Robert, Outdoor Photography
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.01.2023 la 23:44.
Bunatatea si mangaierea
A fi bun este în firea omeneasca; bunatatea nu este dincolo de noi, ci în noi ca fiinta spirituala, este odata cu omul faptura a lui Dumnezeu. Omul o poate pierde sau câstiga, adica se poate înrai sau deveni mereu mai bun; omul o poate pierde sau câstiga, dupa calea pe care umbla.
Bunatatea nu poate veni din nimic si nici din întunericul fapturii noastre cazute. Bunatatea este expresia fiintei renascute, a prezentei duhului viu în noi, semn al originii noastre nepmântene.
Întrucât omul este al lui Dumnezeu, întru atât are în sine bunatatea. Dumnezeu viu în sufletele noastre îndreptateste si face posibila bunatatea. Omul cunoaste aceasta stare interioara numai mergând pe caile adevarului. Prin bunatate, omul este mai om si culege urma pasilor lui Iisus.
Bunatatea nu poate fi aparenta, adica nu poate fiinta în anumite gesturi ale noastre. Bunatatea nu poate fi o stare a omului politic, a omului social, ci a omului duh.
Bunatatea vine ca un val care ne inunda fiinta noastra, ca un prisos de omenie. Ce face ca omul prin ea sa aiba un cuprins atât de mare?
La temelia bunatatii sta dragostea; ea are un izvor în dragoste. Centrul de radiere, sâmburele de crestere este dragostea. Nu poate fi cineva bun fara dragoste, pentru ca ea este izvorul tuturor creatiilor si puterea întregii existente.
Plinatatea pe care o gasim în bunatate vine în primul rând din dragoste.
Bunatatea încheaga, într-un manunchi, dragostea, blândetea, mila, mângâierea; toate sunt topite aci si alcatuiesc o stare morala unitara. În bunatate gasim blândetea. Omul bun este blând, adica are sufletul catifelat. Mai putin activa decât dragostea, blândetea, în calmul ei, nu este lipsita de puterea creatoare, ci dimpotriva. Într-o lume de potrivnicie, blândetea vine ca un întaritor, ca o înseninare, lacrima luminata
Mângâierea este acea stare launtrica legata de setea de mai bine în întelesul luptei pentru alungarea raului si durerii, lupta fara frângere si fara asprime. Mângâierea este o stare creatoare de bine, peste întunericul care inunda. Mângâierea este un leac al carui izvor sta în sufletul nostru si prin care se savarseste un act exterior de binefacere.
Mângâierea este prezenta în bunatate, o alcatuieste partial. Omul bun simte permanent nevoia de a înlatura durerea care seaca sufletul si madularele omului, de a-i curataa fiinta de poveri, de a-l face sa cunoasca bucuria luminii.
Viata ne face sa sângeram pentru ca este colturoasa si cu drumuri întoarse. Acela care traieste bunatatea, care simte vibratia si caldura ei, are darul de a îndruma si de a împaca contradictiile, are darul de a rotunji si usura durerile. Omul bun nu numai ca nu le aduce la viata, dar firea lui este facuta sa le înlature. Omul bun modeleaza viata dupa frumusetea ce a pus-o mâna lui Dumnezeu în inima fiintei sale.
Omul, asa cum l-a lasat Dumnezeu, închide în el frumuseti nebanuite. Numai sa le stie lucra pâna ce urâtul nu-l îneaca.
Ernest Bernea – Îndemn la simplitate
O perlă blocată
în interiorul inimii:
frica mea.
Este o picătură de lumină rece. Este o lacrimă cristalizată. Mi-aș dori să nu existe
dar este aici, în interiorul meu așezat ca o bijuterie în inima mea.
Inutil,
imposibil de rupt.
Trebuie să învăț,
acesta este cel mai dificil lucru: să nu-mi fie frică
de frica mea.
Alda Merini
În ochii tăi citisem... - Mihai Eminescu
În ochii tăi citisem iubire dinadins
Și-n calea vremii steaua mea
O clipă s-au aprins.
Apoi ca foi uscate, văzduhul coperind,
Văzui nădejdi și fericiri
Naintea mea pierind.
Dup-acea dulce clipă, ce-atâta mă uimea,
Nainte chiar de-a răsări
Se stinse steaua mea.
„Să iubim nebuneşte tot ce străluceşte pe acest pământ, fiindcă altă viaţă nu ne este cunoscută.”
Euripide
„Viața este alcătuită din momente, ca acesta pe care îl trăim. Totul trece și prezentul este doar o suflare care devine
imediat trecut în timp ce chiar înainte de a fi viitorul. Cu toții ne scriem istoria clipă de clipă și ceea ce scriem,
spre deosebire de timp, rămâne pentru totdeauna.”
Romano Battaglia
...În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu — ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni, atuncea în adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut și am putea locui lumea stelelor și a soarelui."
"În aceste atome de spațiu și timp, cât infinit! Dac-aș putea și eu să mă pierd în infinitatea sufletului meu ...."
Mihai Eminescu
NOAPTE BUNA !
Momentan sunt 24 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 24 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje