Elena Latan

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=KwgR6qbVqgg




Constantin Brâncuși

“Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe.”








Foto: Andrei Octavian

[latan.elena]

https://www.facebook.com/watch/?v=2556726287876728



În ultimii ani, Remus Țiplea a fost unul dintre cei mai publicați fotojurnaliști din revista National Geographic România: „Un veac de migrație în Țara Oașului” (noiembrie 2018), „Ultimii ciurdari ai satului” (februarie 2019), și ”Bulbucații” (mai 2019).Premiat de National Geographic

Născut pe 3 septembrie 1972, la Negreşti-Oaş, în Ţara Oaşului, unde tradiţia vrea să trăiască veşnic, Remus Ţiplea dovedeşte că viaţa se poate transforma în artă. Oşan atât în cuget, cât şi în simţiri, acesta transformă tot ce îl înconjoară în opere de artă.
Fotograful Remus Țiplea e primul fotograf român publicat, cu un fotoreportaj de 7 pagini, în revista mare, National Geographic US.
Cunoscutul artist a ținut în câteva rânduri coperta ediției românești a revistei National Geographic, devenind primul fotograf român care publică un material de autor în ediția americană a prestigioasei publicații. National Geographic s-a lansat în Statele Unite în anul 1888 și deși au mai existat fotografii răzlețe cu autori români, este primul în care un român este în totalitate protagonist ca autor al imaginilor și subiect al textului.
Articolul se intitulează “Lumea ascunsă a simpaticelor libelule l-a încântat pe acest fotograf” (”Contact vizual” în ediția tipărită) și povestește experiența lui Remus Țiplea ca observator și fotograf al vieții libelulelor din grădina casei sale din Negrești-Oaș și din zona bălților din împrejurimi, felul în care acesta le-a documentat obiceiurile sociale și de luptă. Textul este însoțit de câteva fotografii extrem de expresive cu aceste mici și longiline insecte ale verii.
Şapte ani şi-a petrecut fotograful Remus Ţiplea, documentând obiceiurile şi ritualurile a şase confesiuni de la noi din ţară. Recent, în cadrul lunii europene a fotografiei, organizată la Berlin, Ţiplea a lansat albumul „Dumnezeul meu/ My Lord”, în care se regăsesc rezultatele acestor ani.
A fost premiat de National Geographic în cadrul proiectului ”While on a Walk”, a fost finalist la Sony World Photography Awards, 2016, cu „Ciurdarii”, serie expusă în oraşe din străinătate precum Londra, Berlin, Beijing, New York sau Milano. De asemenea, fotografiile sale au fost publicateîn The Guardian, The Telegraph, La Repubblica, National Geographic sauThe Huffington Post.
Documentare: Boitor Alexandra, clasa a X-a A.

Fotografii: Remus Tiplea
https://www.google.com/search?q=remu...hrome&ie=UTF-8






































Remus Tiplea

[latan.elena]

Nu există nicio urmă online a lui Nikolay Bulgakov, autor al acestui frumos dialog între un client imaginar și
secretariatul unui manager de servicii web căruia îi cere ajutor pentru refacerea aplicației Love....

Asistență tehnică:
-"Buna, cu ce te pot ajuta?"
Client: - "Mmmmm.... M-am gandit sa instalez Love din nou. Ma puteti ajuta?"
- "Desigur. Dacă este gata, o putem face acum”.
- "Cred ca da. De unde să încep?"
- „În primul rând, deschideți „Inima”. Știi unde este, Inima?
- „Da, dar pot instala Love dacă am și alte programe acolo?
- „Ce programe ai activ?”
- „Eeeeeeh... Am „Old Grudges”. "Stimă de sine scazută". „Dezamăgire și frustrare”
- „Nemulțumirile vechi" nu sunt o problemă, Dragostea le va muta treptat din memorie dar le va păstra ca fișiere temporare.
Același lucru este valabil și pentru „Stima de sine scăzută". Dar ea trebuie să ștergă „Dezamăgirea și frustrarea", deoarece împiedică instalarea programul."
- „Dar nu știu cum să le șterg”.
- „Deci, accesați meniul Start și încercați să faceți clic pe „Iertare”. Faceți clic până când „Dezamăgirea și frustrarea” vor fi șterse.
- "Oh, ok! Sunt aici. Descărcarea Love a început de la sine.. Este normal?"
- „Da, dar este un program de bază, upgrade-ul final adaugă „Alte inimi”.
- „Îmi scrie „Eroare. Programul nu funcționează cu componentele interne”. Ce înseamnă?"
- „Înseamnă că Iubirea lucrează deja cu componentele interne, dar nu este încă în Inima ei. Pentru a face asta, trebuie să înceapă să se iubească pe sine”.
- "Ce trebuie să fac?"
- „Faceți clic pe „Acceptare de sine” și apoi încărcați fișierele „Iertare de sine” și „A fi conștient de punctele forte și punctele slabe ale cuiva”.
- "Terminat".
- „Acum copiați totul în „inima mea” și sistemul oferă. Totuși, trebuie să ștergă manual, din toate meniurile, „Autocritică verbală”, și să golească Coșul de reciclare. Nu încărcați niciodată „The Verbose Self-Criticism” din nou.
- "Sunt! Inima mea se umple cu fișiere noi. Văd „Zâmbetul”, „Echilibrul sufletului”. Este întotdeauna cazul?”
- „Nu întotdeauna... uneori ai nevoie de mai mult timp. Doar un detaliu: „Love” este software gratuit. Dar ca să funcționeze, el trebuie să-l dea altora și îți vor da versiunile lor...”

Nikolay Bulgakov

[latan.elena]

Viața este o călătorie și cu cât purtăm mai puține bagaje, cu atât călătoria va fi mai ușoară.

Wally Amos



Aruncă gunoiul (psihic)!!

„Atunci întrebarea este urgentă: ce transport? Nu știu în ce aeroport suntem avertizați printr-un semn:
„Atenție, nu purtați bagajele care v-au fost încredințate de străini. Verificați dacă pachetele necunoscute v-au strecurat în valize!»
Și noi, ce facem transportând pentru o viață, catâri care suntem, toate parcelele atât ale descendenței noastre, cât și ale clasei noastre sociale - conținuturi ideologice - judecăți de tot felul - cele mai degradate reguli de conduită, precum:
„Toată lumea o face… Nu văd de ce eu…”? Ce să faci cu toate astea?”

Christiane Singer - Despre buna folosire a crizelor

[latan.elena]

Să citim şi să dansăm; aceste două distracţii nu vor face niciodată rău lumii.

Voltaire



'' Fiecare cititor, când citește, se citește singur. Opera scriitorului nu este decât un fel de instrument optic pe care el îl oferă cititorului pentru a- i permite să discearnă ceea ce, fără carte, nu ar fi văzut în sine .''

Marcel Proust



„Alergați prin biblioteci, urcați pe teancuri de cărți ca pe scări, miroșiți cărți ca parfum, purtați-le ca pe niște pălării, pe capetele voastre Să fiți îndrăgostiți pentru următoarele douăzeci de mii de zile! Și din dragoste refaceti lumea. "

Ray Bradbury

[latan.elena]

„Există un conflict între știință și artă. Prin „artă”, mă refer la un anumit idealism integrat. Este ceva centripet, opus forțelor centrifuge nesfârșite ale științei. În cele din urmă, știința se va destrăma și va cădea propriile forțe. Sunt prea multe pentru ca cineva să știe. Nu mai este posibil, ca pe vremea lui Bacon, ca un singur om să-și ia toată cunoștințele drept provincie. Semințele decăderii și dezbinarii sunt acolo, pe măsură ce o masă devine prea greoaie – funcționează ca orice altceva în natură – atracțiile creează repulsii, înainte și înapoi, când o parte câștigă, când cealaltă parte.''



„Știința va învinge în configurația actuală a lucrurilor, dar probabil că va duce civilizația în jos cu ea când va dispare. Atunci arta va trebui să intervină, să adune piesele și să continue. Desigur, este posibil să existe oameni de știință dezvoltați care sunt și artiști. Ei trebuie să realizeze că există ceva dinamic în idealism și să aplice acel dinamism așa cum ar face orice altă forță. Atunci civilizația poate continua. Dar mă îndoiesc că – forțe și forțe contrare – atracții și repulsii – toate spun „nu”.

Nikola Tesla

















Nikola Tesla in paintings

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=jj_w7CaBU-w
https://www.youtube.com/results?search_query=+nora+iuga




O mie de semne

La mulți ani, Nora Iuga!




Cu ce citim poezia - Nora Iuga

cu sensibilitatea nu
cu inteligența nici atât
cu bunul-gust ai spus și te-ai micșorat
poezia se citește cu ce se scrie:
fața nevăzută a lunii

Nora Iuga - Wikipedia





Iluzia unei bătrâne - Nora Iuga

ce înseamnă pentru tine
ora unsprezece noaptea pe malul mării
când luna are un halou suspect
ca gluga trasă strâmb
pe capul ras
și numeri cum se-aprinde
și se stinge farul
intimidând iluzia unei bătrâne
cum în cazărmi soldații
povestesc de slujnice
cu largi cămăși de pânză
sunt animale care plâng
sunt pietre care se trezesc
într-o alarmă nouă
sunt semne totdeauna
ca încheieturile vinete
ale unor mâini îmblânzite
e țipătul gândului unde norii sfârșesc
aleargă un băiat pe plajă
și-n urma lui înceata
înaintare a moluștei.

Nora Iuga - Poezii - Poetii nostri

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=UpWk834tfmw




Emil Brumaru (n. 25 decembrie 1938, Mihailovca, Moldova – d. 5 ianuarie 2019 Iași, România) a fost un scriitor și poet contemporan român.

Emil Brumaru - Wikipedia




https://republica.ro/zdaca-iei-o-por...d-muzele-si-au




Emil Brumaru: Poezia e singurul mod al meu de a fi frumos, de a insemna ceva pentru o femeie

Este cel care a reinventat erotismul cuvantului, daruindu-ni-l noua, muritorilor, sub forma poeziei sale ametitor de frumoase. Este poetul celor mai surprinzatoare comparatii, al celor mai rascolitoare metafore, al celor mai neasteptate imperecheri de rime sau ritmuri. Este barbatul marilor iubiri. Este medic. Este zeu. Este hobbit.

Continuare: Emil Brumaru: Poezia e singurul mod al meu de a fi frumos, de







Cinci distihuri echivoce

Hai să-ţi fac destăinuiri!
Am iubit cândva un flutur.El, cu aripi de te miri
Cum de poate duce ciuturi(Căci erau asa subţiri!)
De vreo şase-şapte puduri.Eu, extatic de-ngâmfat
Că îl pot trânti în pat,Să ne fim o clipă miri.
Hai să-ţi fac destăinuiri...

Emil Brumaru




Emil Brumaru - Poezii - Poetii nostri





https://www.google.com/search?q=Emil...serp#cobssid=s




https://www.youtube.com/results?sear...=+Emil+Brumaru





https://www.google.com/search?q=Emil...ih=881&dpr=1.1

[latan.elena]

În noaptea de sus arhanghelii îşi aprind aripile şi ard
prefăcîndu-se în cenuşă la picioarele tale -
hoi, lerui, Doamne.
Marile paseri ale spiritului cad
grămezi de scrum şi se sting.
Numai noi n-avem inima să ne dăm focului;
învîrtiţi de îndoială, ţinuţi de pămînt,
ne trecem prin veac.
Nu sîntem nimic: doar purtători de cîntec
sub glia neagră a tăriilor -
Altoiţi în ţărînă ne mai ridicăm cîteodată
ochii spre zăvoaiele raiului.
Apoi ne-aplecăm capetele în şi mai mare tristeţe:
în zadar căprioarele beau apă din mîinile noastre,
în zadar cîinii ni se închină,
sîntem fără scăpare: singuri - în amiaza nopţii.
Prieteni, cari staţi lîngă mine,
încălziţi-vă lutul cu vin, desfaceţi-vă privirile peste lucruri.
Noi sîntem numai purtători de cîntec pe la porţi închise,
dar fiicele noastre vor naşte pe Dumnezeu
aici unde astăzi singurătatea ne omoară.

În noaptea de sus - Lucian Blaga

[latan.elena]

Vita con Lloyd

„Lloyd, este uimitor cum existența se poate schimba într-o clipă”
Aș spune mai multe dintr-o suflare, domnule
„Nu văd diferența”
"Respirația îndepărtează lucrurile, respirația le aduce înăuntru, domnule"
“Până la urmă mereu e vorba de aer, nu? "
„Noi doar o numim viață în unele cazuri, domnule”



„Lloyd, anul acesta începe să urce”
Înseamnă că va continua mai bine, domnule
“De ce după urcare e coborârea? "
„Pentru că după urcare există priveliștea, domnule”
„Asta nu va face urcarea mai puțin dureroasă, Lloyd”
Dar va face fiecare moment de odihnă cu adevărat memorabil, domnule.
Să începem să mergem din nou, Lloyd.
"Foarte bine, domnule"



NOAPTE BUNA !