Dacă într-o zi ai putea intra în inima mea ai vedea toamna veșnică bătând în mine acoperită cu aur și cu un dor de rămas bun.
John Atkinson Grimshaw
''Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă,
prea iute pentru cei care se tem,
prea lung pentru cei care se plâng,
prea scurt pentru cei care sărbatoresc,
dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.''
William Shakespeare
''Mă iluminez
de nemărginire.''
Dimineaţa - Giuseppe Ungaretti
„Toamna – ultimul și cel mai frumos zâmbet al anului”
William Cullen Bryant
„Octombrie este simfonia permanentului și al schimbării”.
Bonaro W. Overstreet
„Valoarea lucrurilor nu stă în timpul în care durează, ci în intensitatea cu care sunt trăite,
de aceea există momente de neuitat, lucruri inexplicabile și oameni incomparabili. "
FernandoPessoa
Bucovina, te iubesc
"Poti avea o capacitate intelectuală mare, poti fi genial la matematică și sa ai abilități lingvistice de necontestat, daca eșuezi la capitolul inteligență emoțională, nimic nu mai contează. Am fost sus acolo unde majoritatea oamenilor vor sa ajungă. E pustiu. Intorceti-vă la lucruri simple."
Drum spre Năsăud
de Adrian Păunescu
Și dacă uit ce-i viața,
Și dacă uit ce-i moartea
Și nu știu bine mâine pe unde-am să mă duc,
Cred că la mine-n leagăn avea cuibar un cuc,
Care mi-a dat puterea să tot colind departe.
Visez distanțe noaptea și mă trezesc năuc,
Dar iată că mi-e bine-n templul sfintei arte,
Aici, în Năsăudul ce-mi pare-un semn de carte
Între un trist Rebreanu și-un liniștit Coșbuc.
„Orice fericire este o capodoperă: cea mai mică greșeală o falsifică,
cea mai mică ezitare o sparge, cea mai mică grosolănie o desfigurează,
cea mai mică prostie o degradează.”
Marguerite Yourcenar
Nimeni nu îmbătrânește pur și simplu pentru că anii trec.
Îmbătrânești când idealurile te trădează.
Anii îți pot rida pielea,
dar renunțarea la entuziasm umple sufletul de riduri.
Samuel Ullman
Balanţa cu un singur talger
Ana Blandiana
Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut.
Păduri tropicale crescute printre coloanele
Unor temple în care nu m-am închinat,
Oceane de frunze
În care nu m-am lăsat îngropată,
Duşmani pe care nu i-am urât,
Săbii pe care am refuzat să le mânui,
Cuvinte pe care n-am învăţat să le ţip,
Trupuri pe care nu le-am iubit,
Fiare pe care nu le-am ucis,
Fluvii în care nu m-am înecat,
Răsărituri pe care n-am apucat să le văd,
Piscuri pe care n-am apucat să le urc,
Muzee amenajate în corola unor crini
Pe care nu i-am mirosit niciodată!
Toate vor avea dreptul să mă acuze.
Şi faptele mele, oricât de bune,
Nu vor reuşi să menţină un echilibru
Oricât de instabil,
Pentru că nu între bine şi rău
Va fi balanţa din urmă,
Ci între a fi fost şi a nu fi fost.
Edgar Degas Art
Această sculptură a lui Gaetano Cellini se numește „Umanitate împotriva răului” (1908) și, privind-o, știți ce m-a intrigat?
Disperarea.
Disperarea omului de a smulge răul din lume.
Acesta este un moment crucial, va reuși?
Dar, mai presus de toate, vom reuși?
Răul este învins împreună. Este sarcina noastră să schimbăm lumea cu mici acte de bine, deoarece, așa cum a spus Alessandro Manzoni, „ar trebui să ne gândim mai mult la a face bine, decât la a ne simți bine: și așa am ajunge să ne simțim mai bine. "
Lucrarea este păstrată în Galeria Națională de Artă Modernă din Roma.
Dario Padalino
Gaetano Cellini - Wikipedia
https://www.youtube.com/watch?v=pfx9jzTb_Qs&t=772s
https://www.youtube.com/watch?v=YGuwrVOZKB8&t=1s
"La sfârșitul zilei,
Întreabă-te mereu cât de departe ai ajuns
să zâmbesti în momentele dificile.
Cât de mult ai reușit
Pentru a aprecia lucrurile mărunte.
Cât ai râs de tine
și câtă iubire ai reușit
pentru a dona celor care au nevoie,
dar mai presus de toate
cât de mult ai fost recunoscător
pentru fiecare clipă ce trece. "
(din cartea_ Satul călugărilor atemporali)
Te rog să-mi dai albastrul
Dă-mi verdele pentru început, te rog
Dă-mi verdele înaintea albastrului
Nu mă întreba de ce.
Dă-mi albul apoi
Cu el pot să îmbrac toate poemele
Ca într-o vată de zahăr
Să fac din ele coconi
Ca să poată zbura atunci când
Aripile şi culorile n-o să te mai asculte,
Dă-mi negrul, negrul intens
Negrul incandescent
Vreau ca părul tău să strălucească
Aruncat ca o noapte aprinsă
Peste luminile unui oraş cu îngeri.
Să se amestece
Întunericul şi lumina
În ramele tabloului Mona Lisa,
Unde e verdele?
Pe unde umblă hai-hui?
Hai să-l punem prin icoane
Sfinţii noştri vor rămâne aşa
Pentru totdeauna tineri,
Iar dacă nu vafi cu păcat
Tot cu el aş vrea să umblu
La culoarea ochilor tăi
Doar dis de dimineaţă
Să te uiţi cu ei la mine
Şi să-mi spui ce mai e prin lume
Ce mai e prin noi,
Iar când n-ai să mai poţi de dor
Te rog mult să-mi dai albastrul
Vreau să-l întind peste umbre
Peste îndoieli, peste întrebări
Fără prihană, fără răspuns,
Te rog mult să-mi dai albastrul
Avem nevoie de cer
Avem nevoie de păsări, de zemeie
Avem nevoie de vânt
Avem nevoie de răsărit, de apus,
Te rog mult să-mi dai albastrul
Ochii tăi abia aşteaptă
Să coloreze şi să lumineze lumea.
Marius Tucă
Leonid Afremov paintings
"Visul este cosmogonia unei seri. In fiecare noapte, cel care viseaza reinventeaza lumea."
Gaston Bachelard
"Asadar, draga, noaptea este jumatate din viata,
Si cea mai frumoasa jumatate cu adevarat."
Johann Wolfgang von Goethe
Momentan sunt 30 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 30 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje