Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
Oricât de grea ar fi viaţa, există un lucru pe care îl putem face fără să ne coste nimic: să privim cerul în loc să tot privim în jos...
Stephen Hawking
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
Oricât de grea ar fi viaţa, există un lucru pe care îl putem face fără să ne coste nimic: să privim cerul în loc să tot privim în jos...
Stephen Hawking
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.05.2022 la 16:50.
Pe 13 mai 2015, România a sărbătorit pentru prima dată Ziua Dorului. Iniţiativa le-a aparţinut membrilor trupei Vunk, care au vrut să dedice această zi tuturor celor care se simte departe de ţară, de cei dragi sau de copilărie.
„Ziua Internationala a Dorului este propunerea noastra pentru a crea o sarbatoare care poate fi celebrata si de restul lumii. Este o sarbatoare romaneasca, ce vorbeste despre sufletul romanesc si forta inventiva a poporului nostru. Pe 13 mai sper ca milioane de romani, inclusiv cei din afara tarii, sa-si sarbatoreasca dorurile. O sarbatoare dureaza o zi, dar emotiile ei pot dura o viata întreaga“ a declarat Cornel Ilie, liderul Trupei VUNK si fondatorul Oraşului Minunilor.
Cuvântul „Dor” nu poate fi tradus cu exactitate în nicio altă limbă de pe Pământ
Dorul este o emoție pe care o trăim des – ne e dor aproape zilnic de oameni, de locuri, de arome, de perioade din viață care au trecut
-simți lipsa cuiva, a ceva, al unui loc, în fel nostalgic și melancolic;
– dorința de a retrăi experiențe, situații sau momente deja trecute.
- dor, inseamnă să-i evoci minții dorința de a te întoarce la ceva ce îți lipsește.
– o nostalgie și o nevoie de a revedea ceva sau pe cineva;
– o durere sufletească ce răsare din dorința arzătoare față de ceva ce aparține trecutului.
Dorul e o stare care nu te lasă să trăiești.
Dacă ți-e dor de cineva, nu uita să i-o spui zilnic, nu doar de ziua dorului!
"Toate dorurile calatoresc, dar putine ajung la destinatie."
Tiberiu Petre
“Dorul este focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile.”
Octavian Paler
https://www.youtube.com/watch?v=wjZpdw_uK4Q
Telefon peste moarte
de Adrian Păunescu
În lumea numelor străine,
Mă simt, şi eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
şi n-am ce număr să formez.
Trăiesc, fără speranţă, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.
De convorbiri cu ei sunt gata
şi în necunoscut mă zbat,
îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.
Au numere secrete parcă
şi aparatul n-are ton,
Deodată aflu şi tresar că
Nici moartea n-are telefon.
Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Şi uit că aţi plecat departe
Şi n-aveţi roaming, sub pământ.
Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar ştiu că mort e cel ce moare
şi nu mai vine înapoi.
Şi, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem şi-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desfiinţat demult.
Şi, dacă o să ţinem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior.
„Ceea ce unește inimile oamenilor nu este doar armonia sentimentelor. Inimile oamenilor sunt unite și mai intim de răni. Suferinta cu suferinta. Fragilitate cu fragilitate.”
Murakami
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.05.2022 la 18:25.
În vremuri în care minciunile vin de peste tot,
Ascultă-ți sufletul.
Gabriela Pannia
Window to your soul by Kira Bodensted
Bel-Esprit
De Ziua Dorului şi dincolo de contrastele realității obiective din care facem parte, literatura ne aduce într-un loc în care toate asperitățile se netezesc, forțate de sinceritatea și intensitatea trăirii, pe care numai anumite cuvinte o suportă.
De ce citim? Pentru că ne e dor. De ce scriem? Pentru că ne pasă.
CELE MAI FRUMOASE POEZII DESPRE DOR
by Andra Tischer
Scrisul e locul în care existența capătă sensul tainic și adevărat pe care în viața reală nu îl putem percepe, din cauza distanței față de noi înșine și de convențiile relațiilor în care ne aflăm. Dincolo de contrastele realității obiective din care facem parte, literatura ne aduce într-un loc în care toate asperitățile se netezesc, forțate de sinceritatea și intensitatea trăirii, pe care numai anumite cuvinte o suportă. De ce citim? Pentru că ne e dor. De ce scriem? Pentru că ne pasă.
ÎMI PASĂ (ADRIAN PĂUNESCU)
Mi-e dor de tineCred că fiecare din noi tânjim, în forul interior, poate nemărturisit, după câteva momente în care să ne retragem în sine, acolo unde legile nescrise reconfigurează întreaga hartă sufletească, și, totodată, să putem avea confortul de a realiza că nu suntem singurii care trăim viața cu o dramatică intensitate, aceeași în clipele de extaz sau de agonie. Caracterul universal al emoțiilor noastre nu poate fi cunoscut decât prin contactul viu cu celălalt, prin intermediul unor mediatori care fac posibilă trezirea afectivă și vibrația la unison, iar unul dintre aceștia este Poezia. Născută din starea de grație, ea sublimează prin limbaj inefabilul, reverberează în conștiința lectorului, de unde se întoarce către autor sub forma gândului îmbibat cu emoție, ca o monedă de schimb pentru un fel de sacrificiu ritualic.
Şi nu-mi ajung celelalte
Uite ca un surogat
Pentru puritate
Nu s-a găsit.
Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine
Mi-e nu ştiu cum,
Mi-e nu ştiu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasă.
Îmi pasă!
Mi-e dor de tine ca de-o poezie (Leonida Lari)În acest pact între cele două instanțe, schimbul e reciproc avantajos, pentru că demonstrează puterea de neîntrecut a spiritului care poate schimba lumea sau, de ce nu, poate instaura o alta mai luminoasă. Versul nu e aspru, el nu blestemă, nu rănește, ci descântă și vindecă. E parte dintr-un om care se oferă celorlalți fără inhibiții, iar gestul lui de iubire necondiționată îi dă dreptul de a trăi printre oamenii care știu să prețuiască această dăruire, înțelegând că acolo unde două conștiințe se ating, sau două suflete, se produce revelația unor adevăruri absolute.
Mi-e dor de tine ca de-o poezie
Nescrisa încă, fără vers și nume,
Dar dacă vrei să ningă, n-o voi scrie,
Căci voi chema zăpada peste lume.
Mi-e dor de tine ca de o cântare,
Neauzită încă niciodată,
Dar dacă vrei sa plouă, ai răbdare,
Eu voi chema și ploaia așteptată.
Ci va veni o clipă, da, o clipă,
Când tot ce sunt va semăna cu-o strună,
De care s-a atinge cu-o aripă
Un cântăreț ciudat, orbit de lună.
Mi-e dor de tine! (Marius Tucă)Ceea ce căutăm o viață întreagă, petrecută într-o lume a falselor valori și simțiri, putem regăsi în câteva cuvinte care au cristalizat aceeași stare. Toate incertitudinile, confuziile, angoasele și întrebările rămase până atunci fără vreun răspuns se limpezesc în gândurile poetului care le-a anticipat sau le-a trăit aievea și el, transformându-le într-o țesătură de semne recognoscibile nu doar grafic, cât, mai ales, ca semnificație ascunsă, profundă.
Mi-e dor de tine!
Dintr-o întâmplare
Dintr-o amintire
Care parcă a fost
Parcă n-a fost
Mi-e dor de tine!
Ca unui prost
Cu rost, fără rost
Ca de o cunoscută
De o necunoscută
Mi-e dor de tine!
Ca de un timp
Întors în timp
Ca de o iubire abstractă
Ca de o mantră
Mi-e dor de tine!
Ca de copilărie
Ca de prima poezie
Ca de o Ană
Ca de o mamă
Mi-e dor de tine!
Ca de cel ce sunt
Ca de o rană-n gând
Ca de o iubire pierdută
Ca de o iubire neștiută
Mi-e dor de tine!
Ca de un poem nescris
Ca de un vis
Ca prafului de stele
Ca de dragostea vieții mele
Mi-e dor de tine!
Fără tine (Ana Blandiana)Mâna care scrie e mâna care vindecă și alungă tristețea, e mâna care inițiază în marile taine ale existenței umane, pe cât de frumoasă, pe atât de dificilă. E mâna care te înalță, mâna care hrănește (în toate sensurile) și aceea care te conduce prin labirint, când te-ai pierdut și ai ratat ieșirea.
Fără tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni.
E un fel de semn al naturii noastre divine, care ne apropie între noi, cei muritori. Poezia, da, ne ia câteodată cuvintele și le rostuiește după cum au venit sub mâna pricepută a celui menit să le aștearnă pe hârtie. Uite așa.
Andra Tischer
Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.
Sursa:
Cele mai frumoase poezii despre dor - Bel-Esprit
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.05.2022 la 21:22.
''Cine vrea să ne înveţe un adevăr să ne ducă până acolo unde putem să-l descoperim singuri.''
Jose Ortega și Gasset
''Cea mai mare armă împotriva stresului este capacitatea noastră de a alege un gând în detrimentul altuia.''
William James
''Trebuie sa stim ca nu totul in viata poate fi declarabil, si nu totul poate fi exprimabil; si nu trebuie sa ne amagim ca putem explica gandurile pe care le avem, si emotiile pe care le simtim, doar prin cuvinte clare si distincte.''
Eugenio Borgna
Apusul este cea mai frumoasă declarație de renaștere; căzând, nu plânge, ci zâmbește tuturor cu aceeași lumină a răsăritului.
Gabriela Pannia
''Doamne, înainte de apusul zilei de vineri
Răspunde rugăciunii noastre, nu ne evita,
nu lăsa nicio boală să locuiască în trupul nostru și alungă orice suferință.''
"...Mai spune-mi povestea cu Soarele care iubea atât de mult Luna, încât murea în fiecare seară, doar să o lase pe ea să respire...."
„Și viața e Cartea Cărților. N-o citește oricine. Fiecare o poartă în sine, scrisă de la cea dintîi pînă la cea din urmă pagină. Dar pentru a o descifra e nevoie ca un dascăl aspru – Experiența – să te învețe limba în care e scrisă.”
Romain Rolland- Inimă Vrăjită
''Într-o lume plină de frică, fii curajos. Într-o lume plină de minciuni, fii onest. Într-o lume în care puţinora le pasă, fii plin de compasiune. Într-o lume plină de prefăcuţi, fii autentic. Pentru că lumea te vede. Lumea îşi pune speranţa în tine. Lumea este inspirată de tine. Lumea poate fi un loc mai bun datorită ţie.''
Doe Zantamata
''Dincolo de dorințele de a face rău și a face bine, se află un câmp. Hai să ne întâlnim acolo''!
Rumi
Momentan sunt 31 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 31 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje