Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
"Dă-mi, Doamne, astăzi harul să nu Te pot uita,
Cu albii zori deodată
Să intru-n ziua care începe luminată,
Să intru ca-ntr-o Sfântă a Sfintelor curată,
Unde tronezi Tu însuți cu toată Slava Ta."
Vasile Voiculescu -Rugăciunea zorilor
"Pentru a putea vedea, aprindeţi-vă inima! Când inima este înflăcărată, ea poate înţelege natura."
Victor Hugo
Omul cultivă o mie de trandafiri fără să găsească lucrul pe care îl caută, când de fapt l-ar putea găsi într-un singur trandafir.
Antoine de Saint-Exupery
“Niciodată n-ai avut suficientă imaginație pentru a-ți închipui lumea fără tine. Chiar dacă n-ai mers cu vanitatea până la paranoia de a crede că lumea se învârte în jurul tău, că e nerăbdătoare să audă ce spui, ţi-a lipsit inteligența sau puterea de a accepta că nu însemni mai mult decât fotografiile îngălbenite pe care cineva, după tine, le va arunca la gunoi.O viaţă mediocră poate fi justificată. Mai ales într-o lume mediocră. Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuză. Nimic nu ne opreşte să visăm fără măsură.Esenţiale sunt ţelurile pe care ni le-am propus. Nimeni nu l-a putut opri pe Don Quijote să ia cu asalt morile de vânt. Nici râsetele, nici realismul celorlalţi. Nu cunosc un exemplu mai clar că poţi să fii un ratat fără să fii un mediocru, că o viaţă poate fi împlinită nu numai printr-o reuşită, ci şi printr-un eşec.Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti.Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viaţă.A muri înseamnă a te muta într-o stea.”
Octavian Paler
Pașii profetului
Lucian Blaga
Mi-am înfipt călcâiele în stânci.
Ca să-mi arate cât mai mulți din aștrii bolții
Pământul își apleacă munții-n calea mea
ca o cămilă umerii pleșuvi.
Oriunde-aș merge
prin mulțime
încărcat de visuri, care duc spre mare -
pașii mei tainici... sunt așa de tăcuți,
că nu-i aude nimeni împrejur, -
dar pașii mei tăcuți sunt așa de tainici,
că se-aud până-ntr-al șaptelea cer.
Eu sunt profetul; fantoma vremii nu m-atinge.
Pe unde-am venit aici?
- Pe calea laptelui?...
Un vânt aprins de goana prin deșert mi-azvârle
nisip în ochi,
lăcuste-n plete -
și nările pustiului mi-adie-n drum
miresme de smochin.
Inimă,
de ce suspini?
Străbat deșertul gol prin mărăcini -
și-mi număr urmele lăsate
printre stele,
printre spini.
Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.
Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.
Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.
Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.
Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.
Daţi-mi un trup, voi munţilor - Lucian Blaga
PPT - Mare poet român care reuşeşte să se sincronizeze deplin cu formele
''Nu găsesc pace și nu trebuie să fac război; și mă tem și sper; și ard, și sunt o gheață; și zbor peste cer și mă întind pe pământ; și nu țin nimic, și toată lumea o îmbrățișez.
Un astfel de prizonier, care nici nu mă deschide, nici nu mă strânge, nici nu mă reține, nici nu dezlegă cursa; iar Iubirea nu mă omoară, nici nu mă aruncă, nici nu vrea să trăiesc, nici nu mă trage dintr-o piedică.
Văd fără ochi și nu am limbă și plâng; și tânjesc să pier și cheggio aita; și mă urăsc și mă iubesc pe ceilalți.
Pascomi in durere, plângând râd; la fel de rău de moarte și de viață: în această stare sunt o femeie pentru tine.''
Francesco Petrarca, Canzoniere „Fragmente din lucrurile comune”
eric drigny photography
''Nu mă interesează cum se mișcă oamenii, mă interesează ce îi mișcă. "
Pina Bausch
Pina Bausch - Wikipedia
Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.05.2022 la 23:25.
"Maestre, nu pot dormi nopțile astea. "
"Dacă nu dormi este pentru că nu poți renunța la control.
"Noaptea te dezbrăcă, îți cere să ai încredere în ea, să dai jos toate măștile, să-i dai drumul. Ea este zeița adevărului. "
"Cum mă abandonez? "
"Cu respirația. Care este dansul tău interior. Ceea ce este în corpul tău, chiar dacă nu îl vezi, este o parte din tine. Chiar există. Și tu nu le acorzi atenție. Învață să-ți leagăni organele interne cu dansul respirației. Noaptea este întunericul care a venit. Cum poți fi copleșit de ea dacă nu ai grijă de întunericul din tine? "
"Respirația, stăpâne? Cum îl fac să danseze? "
"În corpul tău există ritmuri infinite pe care nu le poți simți: există bătăile inimii tale, sângele care curge în vene, flautul respirației tale. Ascultă-i. Închiderea ochilor care te conduc să te concentrezi doar pe exteriorul tău. Simte melodia pe care o creează întunericul tău. Și lasă-te dus de val în ritmul ăsta. "
"Și voi adormi? "
Dimpotrivă. Te vei trezi! Din somnolența ta interioară. Vei recăpăta vitalitatea, atenția, prezența. Și în sfârșit poți intra ușor în lumea nopții care are atât de multe să-ți dea: mesaje, amintiri, insight-uri. Îi poți prinde doar dacă dai drumul controlului, dacă ai încredere în noapte, în mister. Problema este să nu poți adormi, ci să rămâi treaz. Mai ales pe întuneric. "
Elena Bernabe
gao xingjian paintings
Berceuse - Alexandru Philippide
Pe crengi, aceleaşi cuiburi vechi de ciori,
Pe care, seara, le frământă vântul!
Şi soarele! s-a dus de-atâtea ori,
Ca astăzi, să înconjure pământul!
Ştii pe de rost şi crengi, şi vânt, şi ciori.
Şi-un clopot iarăşi a-nceput să sune.
Nu-i bine, seara, să-1 asculţi ce spune.
Aşa răsună-n fiecare seară,
Şi vântul frânge sunetul - de-ţi pare
Că-i o ghitară
Cu arii singuratice şi rare.
Ţi-e sufletul - cum se frământ-un vânt.
Te-alungi pe tine singur c-un cuvânt.
Te cauţi mult - şi nu te mai ajungi.
Şi-ţi cade-n suflet umbra vremii lungi.
Dormi
Fie-ţi viaţa veşnică poveste,
Cu începutul veşnic nenceput;
Să nu mai ştii ce-a fost, nici ce mai este;
Să curgă-ntr-una basmul neştiut.
Să fii mereu la mijloc de poveste!
Pe crengi, aceleaşi cuiburi vechi de ciori,
Pe care, seara, le frământă vântul!
Şi soarele! s-a dus de-atâtea ori,
Ca astăzi, să încunjure pământul!…
Nu-i bine să priveşti de multe ori
Amurgul aiurit de vânt şi ciori.
Priveşti cum zboară norii
Priveşti cum zboară ca nişte continente
Desprinse dintr-o veche planetă istovită.
E-o vreme pentru visuri potrivită.
Cu seri adânci şi vânturi indolente.Lumea de azi, gheboasă de trecut,
Clipa de-acum, bolnavă de-amintire,
Te-ndeamnă să te smulgi din cunoscut.Dar unde oare să mai pleci acum,
Cu sufletul deşert şi mintea arsă,
Când însuşi cerul este-o hartă ştearsă
Pe care nu mai poţi citi vreun drum?Un singur gând ca o mireasmă tare:
Să te desprinzi din tine şi să zbori
Asemeni continentelor de nori
Pe-valuri de văzduhuri viitoare;Şi-ntr-un tărâm de neştiut azur,
În care nici o amintire nu vibrează,
S-ajungi în calea ta văzduhul pur:
Miraculoasă, veşnică amiază...O, gând anarhic şi amar,
Pe care vorbele nu-l pot cuprinde
Atunci când ca un meteor bizar
În noaptea inimii adânci s-aprinde!
Alexandru Philippide
Ultima modificare făcută de latan.elena; 11.05.2022 la 00:45.
Din cer a venit un cântec de lebădă
Din cer a venit un cântec de lebădă.
Îl aud fecioarele ce umblă cu frumuseţi desculţe
peste muguri. Şi pretutindeni îl aud eu şi tu.
Călugării şi-au închis rugăciunile
în pivniţele pământului. Toate-au încetat
murind sub zăvor.
Sângeram din mâni, din cuget şi din ochi.
În zadar mai cauţi în ce-ai vrea să crezi.
Ţărâna e plină de zumzetul tainelor,
dar prea e aproape de călcâie
şi prea e departe de frunte.
Am privit, am umblat, şi iată cânt:
cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin?
Cineva a-nveninat fântânile omului.
Fără să ştiu mi-am muiat şi eu mânile
în apele lor. Şi-acuma strig:
O, nu mai sunt vrednic
Să trăiesc printre pomi şi printre pietre.
Lucruri mici,
lucruri mari,
lucruri sălbatice - omorâţi-mi inima!
Lucian Blaga
Viata este o tapiserie minunata. Individul nu e decat un detaliu neinsemnat dintr-un desen urias si sublim.
Sunt două feluri de a-ți trăi viața: UNUL – de a crede că nu există miracole, ALTUL – de a crede că totul este un miracol.
Albert Einstein
Momentan sunt 28 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 28 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje