”Învăţ liniştea în toate limbile pământului privind spre cer.”
Wislawa Szymborska
„Cuvintele cele mai frumoase sunt, adesea, acelea nespuse, acelea care se rătăcesc în linişti...”
John Keats
Tandrețea este acea fotografie care îți pășește în ochi pe vârful degetelor de la picioare și îți face inima să zâmbească.
Olivia Gobetti
Mi-ar plăcea viața așa: cu calmul răsăritului, prospețimea dimineții, sinceritatea raiului, sensibilitatea florilor și înțelepciunea copacilor.
Gabriela Pannia
"Contemplarea este singurul mod de a privi, care îți permite să înțelegi cu adevărat."
Marin Preda
''A sti cum sa imbatranesti este o capodopera a intelepciunii, si unul din cele mai dificile capitole din marea arta de a trai.''
Henri Amiel
Fiecare zi este o ocazie specială. Păstrează doar ceea ce trebuie păstrat: amintiri, zâmbete, poezii, parfumuri, nostalgie, momente.
Martha Medeiros
https://www.youtube.com/watch?v=3HtivVOUNXU
Legenda spune că lăcrămioarele (li se mai spun şi mărgăritare) s-au născut demult, la începutul vremuri*lor creştine, pe Muntele Patimilor, Golgota. Pe când privea, încremenită de durere, răstignirea Mântuitoru*lui, din ochii Fecioarei Maria porniră a se rostogoli la*crimi fierbinţi. Din fiecare lacrimă care a atins pămân*tul a răsărit mai apoi câte o floare, de un alb pur, pre*cum sufletul Mariei. Aşa se face că lăcrămioarele înfloresc pe deplin în apropierea sărbătorilor de Paşte, sim*bol al dragostei, purităţii şi dăruirii...
Lăcrămioare
„Şir de lacrimi, lăcrămioare,
Au curs lin, răcoritoare
Iar din lacrimi până-n zori
S-au făcut gingaşe flori.“
Ai grijă de fragilitate poartă în sine descântecul.
Lucia Lorenzon
Crin din vale mic
potir cu flori de alb enorm
pe tulpina zveltă
inocența copiilor zgârciți
pe leagănul cerului.
Giuseppe Ungaretti
Floricelele mult smerite,
Pe sub tufe tainuite
S-au ascuns de ochii lumii
Si de cursele minciunii.
Ele-n linistea lor mare
Au privit din departare
Relele-n lume cate sunt,
Chinuri cate-s pe pamant.
Si cand ceasul de-nflorire
Le sosi, fara de stire
O durere le-a cuprins
Si din sanul lor aprins,
Sir de lacrimi, lacramioare,
A curs lin, racoritoare
Iar din lacrimi pana-n zori
S-au facut gingase flori.
Veronica Micle
Multe flori lucesc în lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lacrimioare,
N-are-n lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume!
Voi sunteţi lacrimi de îngeri
Pe pamant din cer picate,
Cand prin stele leganate
A lor suflete curate
Zbor varsand duioase plangeri.
Sunteţi fragede şi albe
Ca iubita vieţii mele!
Cu voi, scumpe strugurele,
Albe margaritarele,
Primavara-şi face salbe.
Dar deodata vantul rece
Fara vreme va coseşte!
Astfel soarta crunt rapeşte
Tot ce-n lume ne zambeşte…
Floarea piere, viaţa trece!
Vasile Alecsandri
[COLOR=var(--secondary-text)]
Cel mai frumos drum pe care l-am văzut vreodată nu este pavat.
Viktor Tatarczuk
Eu cred
de Ana Blandiana
Eu cred ca suntem un popor vegetal.
De unde linistea
In care asteptam desfrunzirea?
De unde curajul
De a ne lasa pe toboganul somnului
Pana aproape de moarte
Cu siguranta
Ca vom mai fi in stare sa ne nastem
Din nou?
Eu cred ca suntem un popor vegetal –
Cine-a vazut vreodata
Un copac revoltandu-se?
Jeno Major
Ultima modificare făcută de latan.elena; 30.04.2022 la 19:57.
Credeţi-mă! Timpul nu şterge nimic: amintiri, doruri, dureri, fericiri, el doar le mută dintr-un loc în altul.
Suntem făcuți din așteptări.
Promisiuni respectate sau uitate.
Speranțe.
Suntem în oamenii care ne abandonează.
Și în cei care rămân.
Roberto Pellico
Ar trebui să luptăm fără încetare nu numai pentru a cuceri oameni, dar, în fiecare zi, și pentru a nu-i lăsa să plece.
Roberto Pellico
Toți visăm la o întâlnire decisivă după care nimic nu va mai fi la fel.
Până la urmă, această întâlnire este cu tine însuți.
Alejandro Jodorowsky
Am închis ochii şi mi-am cercetat străfundurile sufletului. Când am făcut asta, liniştea din jur s-a aşternut peste mine ca nişte firicele de praf.
Singurătatea nu e un sentiment atât de rău. E ca liniştea în care se cufundă un copac după ce păsările şi-au luat zborul de pe ramurile lui.
Peste 100 de ani, probabil că toţi oamenii de aici vor fi dispărut de pe suprafaţa pământului şi se vor fi transformat în cenuşă sau praf. Mă cuprinde un sentiment straniu la acest gând. Încep să văd totul ca pe nişte fantasme efemere, gata să se destrame la prima suflare de vânt. Îmi întind mâinile şi le privesc. La ce mă zbat atâta? De ce mă agăţ de viaţă cu atâta disperare?
Singurătate pură și pace profundă.
Cele mai bune lucruri pe care luna le poate oferi bărbaților.
Şi totuşi, dacă aş fi putut s-o iau de la capăt, eram sigur că aş fi făcut exact la fel, pentru că acela eram eu: omul care pierde totul. Nu aş fi putut fi altul, ale cărui vise frumoase să nu se mai prăbuşească. Cândva mă iluzionam că aş putea face să fiu altcineva, dar întotdeauna sfârşeam prin a mă întoarce la mine. Acesta sunt eu: aşteptând mereu o plecare.
Haruki Murakami
godive 2000 photography
Și nu gândești - George Tutoveanu
Tu cânți, privighetoare, cânți,
Adâncul zărilor frămânți,
Și spui de dor și de iubit
Acum, în codru-ntinerit,
Și spui de dragoste și dor
De tulburi apa de izvor,
De-mprăștii frunzele pe jos,
De-aprinzi huceagu-ntunecos…
Și nu gândești că-n glasul tău,
Trimis din cer de Dumnezeu,
În glas de flăcări și tumult,
Eu nici n-aud și nici n-ascult,
Din taina vremilor de ieri,
Chemarea mândrei primăveri,
Ci doar suspinele de vânt
Pierdute-n margini de pământ…
Zadarnic spui și de iubit
Acum, în codru-ntinerit.
În fiecare seară cerul scrie poezii în toate limbile lumii și noi le numim apusuri.
Massimo Lo Pilato
Noul mag
de Vasile Voiculescu
Am obosit de-atâta așteptare
Cu ochii sus pe cer...
Și steaua vieții tot nu mai răsare.
De astăzi însă n-o mai cer.
Plec singur spre locașul de-nchinare,
Spre Staulul râvnitului Mister.
Luceafărul menit ca să-mi răsară
Atât a zăbovit,
Că nu mai vreau să știu dacă s-a stins,
Ori eu dac-am orbit...
Nu mai aștept lumina dinafară:
O alta-n mine tainic s-a aprins
Și arde-n fund pojarnica ei pară,
Văpaie noaptea, ziua stâlp de fum –
Cu ochii-ntorși spre ea pornesc la drum.
''Ţie îţi este dat, Doamne, să iei parte la bucuria acestui ritm?
Să te confunzi, să te pierzi, să te sfarmi
în vârtejul acestei imense transfigurări?
Toate lucrurile se grăbesc, fără răgaz, fără a se uita înapoi,
fără ca nicio putere să poată opri ceva în loc –
toate lucrurile se grăbesc.
Potrivindu-şi pasul cu ritmul acestei neobosite muzici,
fiecare anotimp soseşte dansând, apoi trece mai departe –
culori, sunete şi parfumuri îşi varsă nemărginitele cascade
în această supraabundenţă care se cheltuieşte şi renunţă
la ea însăşi şi moare în fiecare clipă."
Rabindranath Tagore
Mircea Bezergheanu
Momentan sunt 68 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 68 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje