Elena Latan

[latan.elena]

Cel mai adesea o îmbrățișare înseamnă să scoți o bucățică din tine pentru a o oferi celuilalt, astfel încât să-și poată continua călătoria mai puțin singur.

Pablo Neruda




Iubirea nu e misterioasă. Noi suntem evidența ei.

Paul Eluard





''Copiii sunt făpturile prin care Dumnezeu se apropie de noi, sunt trimişii Săi la noi. Prin ei suntem puşi la încercare, dând un examen continuu. Prin copii învăţăm să iubim, învăţăm să trăim onest şi neprihăniţi.''

Pr. Dan Toader - Copiii - dar divin



''Dumnezeu ne privește întotdeauna prin ochii celor pe care îi iubim. "

Peter Dunov




Niciun "am citit pe internet" nu va înlocui vreodată un "bunicul meu spunea"!

Elena Șumilova




„Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală.”
Andrei Pleșu

elena shumilova photography

[latan.elena]

Zapada, tineretea mea,
copilarie pala, muta,
tu, care esti lumina, stea
ce piere surazand tacuta
cazi lin pe mainile aceste
si lumineaza-le mereu,
pe tample asterne-te si peste
sprancene, pe obrazul meu,
pe-ntregul trup asterne-mi, clara,
aceste muzicale osti
si ocoleste-mi ochii doara,
doar ochii – sa ma recunosti...

Eugen Jebeleanu

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=YqVRcFQagtI
https://www.youtube.com/watch?v=aGrQZ2QVxoE




Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului


Pentru că indiferența ucide libertatea.

Cu speranța că orice discriminare ar trebui interzisă în viața noastră. Iar ura și răutatea să fie înlocuite cu iubire și respect.




Sophia Magdalena Scholl a fost o studentă germană, activă în grupul de rezistență nonviolent Trandafirul Alb, în Germania Nazistă. Ea a fost condamnată pentru înaltă trădare după ce a fost găsită distribuind pliante antirăzboi la Universitatea din München, cu fratele ei Hans. Ca urmare, au fost executați cu ghilotina.Wikipedia




„Floarea mea te va însoți pe cărare.
Sunt deja un înger. "

Fotografie din mai 1944, Birkenau.




In primul rand au venit sa ia tiganii. Și m-am bucurat pentru că fură.
Apoi au venit să ia evreii. Și-am tăcut, pentru că i-am urât.
Apoi au venit să ia homosexualii, m-am simțit ușurat că erau enervanți.
Apoi au venit să ia comuniștii, iar eu n-am zis nimic, că nu eram comunist.
Într-o zi au venit să mă ia și nu mai avea cine să protesteze. "

Bertolt Brecht



„Ar trebui, probabil, să simt furie.
În schimb, îmi este rușine.
Rușinea să fii bărbat.”

Primo Levi



Dacă este adevărat că poate există un domeniu în care fotografia nu ne poate transmite nimic altceva decât ceea ce vedem cu ochii noștri, există altul în care ne arată cât de puțin ne lasă ochii să vedem.

Dorothea Lange




„La Auschwitz am trecut selecția de trei ori. Când ne-au sunat am știut că trebuie să decidem dacă mai suntem utili și putem merge mai departe, sau dacă suntem piese vechi irecuperabile. A arunca. A fost o perioadă groaznică. A fost de ajuns o încuviințare din cap și ai fost în siguranță, altul te-a condamnat. A trebuit să ne aliniem, goi, pe lângă doi SS și un doctor nazist. Ne-au deschis gura, ne-au examinat în fiecare colț al corpului pentru a vedea dacă mai putem lucra. Cei care erau prea obosiți sau prea slabi, sau răniți, au fost eliminați. Câteva secunde au fost suficiente pentru ca torționarii să înțeleagă dacă era mai bine să ne lase să murim sau să ne lase să trăim. I-am văzut pe ceilalți, schelete înfricoșătoare și înspăimântate și am știut că sunt ca ei. Ofițerii și medicii au fost mereu eleganți, impecabili și lustruiți, împăcați cu conștiința. A fost suficient un semn din cap al torționarilor, ceea ce însemna „înainte”, și erai în siguranță. Mă gândeam la asta doar când eram acolo, la acel încuviințare din cap. Am fost fericit când a sosit, pentru că aveam treisprezece, apoi paisprezece. am vrut să trăiesc. Îmi amintesc prima selecție. După ce m-a analizat, doctorul a observat o cicatrice. „Poate că mă va trimite la moarte pentru asta...” m-am gândit și am intrat în panică. M-a întrebat de unde sunt și eu în șoaptă dar, încercând să rămân calm, i-am răspuns că sunt italian. Îmi țineam respirația. După ce am râs, împreună cu ceilalți, de medicul italian care îmi făcuse acea cicatrice îngrozitoare, doctorul nazist mi-a făcut semn să continui. Însemna că am trecut de selecție! Eram în viață, în viață, în viață! Eram atât de fericit că am putut să mă întorc pe teren, încât totul mi s-a părut mai ușor. Apoi am văzut-o pe Janine. Era o franceză, lucram cot la cot în fabrica de muniții de luni de zile. Janine era responsabilă de mașina care tăia oțelul. Cu câteva zile mai devreme, acea blestemata de mașină tăiase primele falange a două degete. A mers în fața torționarilor, goală, încercând să-și ascundă mutilarea.

Dar i-au văzut imediat degetele rănite și i-au luat numărul tatuat pe trupul gol. Însemna că o trimiteau să moară. Janine nu se întorcea în tabără. Janine nu era o străină pentru mine, o vedeam în fiecare zi, schimbam câteva cuvinte, zâmbim să ne salutăm. Totuși nu i-am spus nimic. Nu m-am întors când au luat-o. Nu mi-am luat rămas bun. Mi-a fost frică să nu ies din invizibilitatea în care mă ascundeam, m-am prefăcut că nu s-a întâmplat nimic și am început din nou să pun un picior în spatele celuilalt și să merg, doar ca să trăiesc. Întotdeauna spun povestea lui Janine. Este o remuşcare pe care o port înăuntru. Remușcarea de a nu fi avut curajul să-și ia rămas bun. Pentru a o face să simtă, în acel moment în care Janine avea să moară, că viața ei era importantă pentru mine. Că nu eram ca torționarii, ci ne simțeam, din nou și în ciuda tuturor, capabili să iubim. În schimb, nu am făcut-o. Remușcarea nu mi-a dat pace mult, mult timp. Știam că atunci când nu am avut curajul să-mi iau rămas bun de la Janine, câștigaseră ei, chinuitorii noștri, pentru că ne lipsiseră de umanitatea noastră și de milă față de o altă ființă umană. Aceasta a fost victoria lor, acesta a fost scopul lor: să ne anihileze umanitatea.”

„Până când strălucește steaua mea”, de Liliana Segre.




Fluturele

Ultimul, chiar ultimul
Un galben atât de strălucitor, atât de intens
Ca cântecul unei lacrimi de soare care cade pe o pietricică albă..
Un astfel de galben.
A urcat atât de sus, de ușor...
Cu siguranță avea să-și ia rămas bun de la lume.
Sunt aici de șapte săptămâni, închis în acest ghetou.
Aici l-am găsit pe al meu.
Mă sună păpădiile
Și ramurile albe ale castanului din curte.
Dar nu am văzut alt fluture.
El a fost ultimul...
Fluturii nu locuiesc aici în ghetou.

Pavel Friedman

(Praga- 7 ianuarie 1921~
Auschwitz - 29 septembrie 1944)

[latan.elena]

“Pentru a transforma iadul în paradis, nu trebuie decât să schimbăm gândirea pe care se bazează.
Cu mintea ta delirantă, îți creezi iadul singur. Cu mintea întreagă faci rai. "

Thich Nhat Hanh

[latan.elena]

“Nu știu ce unește mai mult, mari dezastre sau mari bucurii. Dezastrele sunt o maree bună pentru a dezlănțui instinctul de conservare, egoismul instinctual (gândindu-mă la asta, bucuriile au și ele păcatele lor).

Dar cel puțin, după o catastrofă, când ne găsim ziua, încă nu ne-am revenit complet din spaimă, poate rușinați de scăpările dizolvate, de ferocitatea „cine poate salva” - ne privim în ochi și ne vedem unii pe alții ame, un pic frați și Prieteni.

De aceea vorbim mult despre ce s-a întâmplat cu noi, cu asta, cu aia, cu străinul care s-a întâmplat în fața noastră întâmplător. Este nevoie urgentă de a ne abandona, de a comunica. Ca și cum am cumpăra cu toții forță împreună pentru a face față la ceea ce încă se poate întâmpla. "

José Saramago, „Din această lume și din altele”
































Catrin Welz-Stein paintings

[latan.elena]

Într-o zi vei înțelege
că ura murdărește pe cei care o simt
iar dragostea nu salvează întotdeauna.
Că a încerca să te înțelegi cu toată lumea înseamnă adesea să vinzi
și că adevărata libertate nu trebuie să se ascundă.
Vei înțelege că există mai multă putere într-o lacrimă picurată fără rușine,
decât cu un pumn sau cu o voce care țipă.
Că adevărata putere nu este în tocuri sau cravata pe care o porți,
ci în mâinile pe care le ții și în inimile în care stai.
Veți înțelege că imensul este ascuns în lucruri mărunte și că, uneori,
ceea ce strălucește este o simplă bucată de sticlă.
Veți înțelege că în orice poate exista un sens,
dacă știi să te cauți în fiecare gest;
că lucrurile în întuneric nu încetează să existe,
dar pentru a le privi va trebui să închizi ochii și să respiri.
Într-o zi vei înțelege
și te vei trezi că zâmbești fără motiv,
pentru că în acea zi obișnuită,
în sfârșit,
te vei iubi pe tine.

Margherita Roncone

[latan.elena]

Când - Virgil Carianopol

Când vrei să vezi prin timpul ce desparte
Şi nu mai poţi străbate de desiş,
Închide ochii şi-ai să vezi departe
Ce nu mai poţi vedea cu ei deschişi.

Când vrei să fii de depărtări aproape
Şi nu mai poţi, oricât ţi-ar fi de greu,
Te depărtează şi mai mult de toate,
Că depărtarea-apropie mereu.

[latan.elena]

Gândește-te la toată frumusețea din jurul tău și fii fericit.

Anna Frank



"Cu timpul, chiar şi durerea îşi leapădă amarul; numai timpul vindecă tristeţea - timpul care vede cum trec toate, cum o emoţie ia locul alteia; timpul aşterne linişte peste toate..."

John Galsworthy

[latan.elena]

''Doamne,
Ia-mă de mână
Şi hai să fugim din lume,
Să ieşim puţin, la aer.
Poate schimbând curenţii,
O să mă simt şi eu în larg,
Lângă Tine''.

Marin Sorescu

[latan.elena]

..imi caut acel “lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului“, care doar lui Marin Sorescu in “Iona” i-a reusit..
sau cum ar spune un nepământean "intre aripile sufletului meu.."

Mihai Grigorescu








Astrophotography by Miguel Claro