Elena Latan

[latan.elena]

Singura marturie scripturistica ce face referire directa la magii de la Rasarit este Evanghelia dupa Matei. Primele treisprezece versete ale celui de-al doilea capitol, in care ne este relatata istoria magilor, nu ne ofera insa detalii cu privire la tara de provenienta, la data sosirii, la numele, la infatisarea si numarul lor. Acest fapt a dezamagit pe unii dintre cercetatorii moderni rationalisti care considera acesta relatare drept fictiune, alaturand-o asa numitelor “legende ale copilariei lui Iisus”, ca adaugiri apocrife la Evanghelii. Foarte probabil, Evanghelistul Matei nu le-a consemnat pentru ca nu le-a considerat esentiale. In realitate, alta a fost insemnatatea inchinarii magilor inaintea Pruncului Hristos relatate succint in Evanghelie. Sfanta Traditie a fost insa cea care a afirmat, a imbogatit si a pastrat acest inteles pana astazi in Biserica.

Mai mult :Magii de la Rasarit CrestinOrtodox.ro

[latan.elena]

RUGA CATRE CER
Silvia Cinca

Dă-mi Doamne Gândul Tău
pentru a înțelege căile oamenilor.
Desfă-le sufletul în credință
și sădește floarea fericirii în binele lor.
Forța pământului las-o în înălțimile sufletului
Spre a fi încântarea zilelor triste.
Inflorește frumusețea celor uitați de binele vieții
Si aruncă strălucirea Ta către lumina ochilor lor.
Adună clipele frumoase ale celor uitați de griji
Si plantează-le în grădina durerilor.
Nu umbri pădurile prin glasul suferinței
Dă-le înalțimile cerului spre a înflori
precum câmpiile roditoare ale lumii

Adună răul din sufletul celor sărmani
Si du-l în gaura neagră a cerului
Spre a fi spulberat de nimicul veșnic.
Fă din pământ grădina ce-a fost atunci la începuturi
In care florile să dea surâs pe chipul omului
Ploile să fie curățirea sufletului
Si apele să aducă revărsarea bucuriei peste o noua zi.
Lasă iertarea peste capetele noastre întunecate
si primește-ne în frumusețea eternului Tău
In curățenia trupurilor de prunci
și în privirile în care binele se răsfață.
Aruncă iertarea peste sufletul nostru
Si fă-l pe el, împreună cu gândul să-ți aducă
Recunoașterea cu înălțarea rugii
și sărutul unic al iubirii cândva trădată.

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=sPEuJ729RFI




„Omul poartă în interiorul său o parte de Energie Primordială şi Divină care supravieţuieşte la moartea corpului, în Lumea Astrală, pentru ca, în acord cu comportamentul etic al vieţii sale anterioare, să se reîncarneze în alt corp şi să trăiască altă existenţă, şi astfel în mod succesiv, până la întoarcerea finală la Divin.

Învaţati tăcerea. Cu seninătatea tăcută a unei minţi meditative, ascultaţi, absorbiţi, transpuneţi şi transformaţi-vă.
Fii tăcut sau spune ceva mai bun decât tăcerea.

Niciun om care nu se poate controla nu e liber.

Ochiul sufletului este mai preţios decât zece mii de ochi obişnuiţi, deoarece doar prin mijlocirea lui putem contempla Adevărul divin.

A cunoaşte Esenţa Divină – acesta este cel mai înalt ţel al sufletului trimis de Creator pe Pământ!

Purifică-ţi inima înainte de a îngădui iubirii să sălăşluiască în ea: chiar şi mierea cea mai dulce se amărăşte într-un vas murdar.

Alege să ai sufletul puternic, nu trupul.

Nu judeca lucrul după cuvântul care îl numeşte şi nici gândirea după felul în care e înfăţişată în vorbe. Floarea de neghină e mai frumoasă decât cea a grâului folositor.

Lumea este asemeni unui măreţ concert de muzică; să nu fii în dezacord cu ea.

Dacă sunteţi întrebaţi "Ce este moartea?", răspundeţi "Adevărata moarte este ignoranţa." Câţi morţi printre cei vii?
Dacă sunteţi întrebaţi "În ce stă fericirea?", spuneţi "În a fi în armonie cu tine însuţi".
Plăcerea nu înseamnă fericire, fericirea ştie foarte bine să se lipsească de plăcere.

Nici un om nu este liber până când nu este propriul lui stăpân.

Înţeleptul nu bea vin, îl gustă doar. Înţeleptul nu se lasă pradă plăcerii fără să-şi dea seama.”

Pitagora







Extras din Imnurile Sacre pitagoreice


Cugetă înainte de a făptui, ca să nu te porţi nesăbuit,
că numai omul păcătos spune sau face lucruri nesocotite.

Nicicând deci să nu faci ceva de care apoi ai să regreţi.
Nu face nimic din ceea ce nu ştii; ci învaţă
tot ceea ce trebuie să ştii, şi viaţa fericită îţi va fi.

Nu trebuie să neglijezi sănătatea trupului tău,
dar dă-i cu măsură băutura, mâncarea şi mişcarea,
şi numesc măsură ceea ce nicicând nu te va stânjeni.

Deprinde-te cu o viaţă curată şi simplă;
şi păzeşte-te să faci ceea ce trezeşte invidia.

Nu cheltui fără rost, ca cei ce nu ştiu în ce constă binele.
Dar nici nu fii zgârcit; dreapta măsură este cea mai bună în toate.

Nu-ţi lua drept obligaţii ceva ce ţi-ar putea dăuna şi cugetă înainte de a face.

Nu lăsa ca dulcele somn să-ţi închidă pleoapele,
mai înainte de a te-ntreba astfel de faptele tale de peste zi:
„Cu ce-am greşit? Ce am făcut bun? Ce n-am făcut din ce trebuia să fac?”

Începe cu prima şi meditează apoi asupra celorlalte.
Şi apoi, dacă socoţi că ai greşit, necăjeşte-te; iar dacă ai făcut bine, bucură-te.

Străduieşte-te să pui în practică aceste precepte,
meditează asupra lor; acordă-le toată dragostea ta,
şi ele te vor pune pe calea virtuţii divine.

Mă jur pe cel ce ne-a sădit în suflet sacra Tetradă, izvorul Naturii al cărei curs e veşnic.
Dar nu începe o lucrare mai înainte de a ruga pe Zei să ţi-o desăvârşească.


Când toate aceste precepte îţi vor fi bine cunoscute,
vei cunoaşte alcătuirea Zeilor Nemuritori şi a oamenilor muritori,
vei afla până la ce punct lucrurile se separă şi până la un punct ele se unesc.

Vei cunoaşte, de asemenea, după Dreptate, că Natura este în totul asemănătoare sieşi,
încât nu vei mai nădăjdui ce nu este de nădăjduit, şi nimic nu îţi va fi ascuns.

Vei mai putea şti că oamenii îşi atrag relele prin propria şi libera lor alegere, nefericiţii;
ei nu ştiu nici să vadă nici să audă adevăratele bunuri ce lângă ei se află.

Puţini sunt cei ce-au învăţat să scape de necazurile lor.
Asta este soarta care tulbură mintea muritorilor.
Ca nişte cilindri, ei se rostogolesc încoace şi încolo, copleşiţi de rele fără număr.

Căci, sădită în ei, necruţătoarea Vrajbă îi urmăreşte şi-n somn, fără ca ei să-şi dea seama;
şi n-ar trebui s-o stârnească, ci mai degrabă ar trebui să o alunge.

Sursa:https://yogaesoteric.net/pitagora-versurile-de-aur-ale-unui-mare-intelept/

[latan.elena]

Gabriel Socaciu

22.12.2021

Cea mai mare pierdere de energie pentru o fiinţă, mai mult decât vorbitul aiurea şi gesturile inutile, este cea in care aceasta face lucruri care nu o definesc, care o forţează să fie mereu altcineva, în care luptă şi se împotriveşte la ceea ce vine spre ea, ca eliberare, ca salvare.

Copierea, punerea de măşti, iluzia unei lumi în care mereu suntem imperfecti şi trebuie să facem ceva pentru a dovedi perfecţiunea şi valoarea nu se nasc decât din neînţelegerea profundă a energiilor, a felului în care acestea se comportă şi lucrează într-un om. A învăţa felul în care se comportă energiile este la fel de vital ca şi actul respiraţiei.

Perfecţiunea vine spontan, natural, din anularea oricăror contrarii şi din abandonarea luptei cu ceea ce nu ne place, ne strică imaginea, ne osândeşte şi ne îmbolnăveşte. Iubirea este o astfel de perfectiune, care nu se naşte, cu adevărat, decât atunci când transformăm în lumină propriile neajunsuri, apoi imediat pe cele ale altora. Chiar şi într-o simplă îndrăgosteală, un chip strâmb, un nas încovoiat, nişte ochi şterşi, le putem privi, pentru un timp, ca fiind perfecte pentru noi.

În acceptare şi iubire, umbra poate deveni lumină, o faptă rea se poate transforma în binecuvantare, o insultă, o injustiţie, se alchimizează în acceptare si pace. Nimic nu il face pe un om mai hăituit şi nemulţumit decît căutarea unei perfecţiuni a minţii, a iluziei, în felul in care arată, in care merge, in care se comportă.

Toate lucurile, întămplările, fiinţele, tot ce este viu, este perfect aşezat, acolo, in faţa ochilor noştri, în fiecare moment, pentru a fi iubite şi acceptate şi astfel transformate într-o nouă formă de a se exprima liber.

Iisus a fost un astfel de Alchimist, prin Iubire, iar îndemnul lui a fost simplu.

"Nu este nimic din ceea ce eu am făcut, pe care voi să nu îl puteţi face."

[latan.elena]

''Dragostea nu este ceea ce vrei, este ceea ce ești. Este foarte important să nu le confundați pe acești doi. Dacă crezi că dragostea este ceea ce îți dorești, o vei căuta peste tot. Dacă crezi că iubirea este ceea ce ești, o vei împărtăși peste tot. A doua abordare vă va face să găsiți ceea ce căutarea nu va dezvălui niciodată.''

Neale Donald Walsch




''Totul începe cu tine. Tu ești primul domino. Toate celelalte piese de domino cad când o faci.''




''Este posibil ca rezultatele să nu fie ceea ce credem că ne-am dorit (gândirea este o activitate a minții), dar putem ști că ele vor fi întotdeauna ceea ce este mai bine pentru noi (cunoașterea este o activitate a sufletului) pentru ca noi să realizăm ceea ce avem. caută să realizezi, care este expresia și experiența Divinității.''

Neale Donald Walsch

[latan.elena]

"Creativitatea este inteligența care se distrează."

Albert Einstein



































Land art by Sally J. Smith

[latan.elena]

Artista chineză Ji Shuwen își pictează picturile în stil tradițional chinezesc. Culori delicate, mult realism și totuși, nespus și mister oriental. Ji Shuwen s-a născut în provincia Liaoning (China) în 1962.

A studiat cu diferiți profesori de artă și a devenit profesoară de desen. Picturile ei au câștigat mai multe premii în China. Paternitatea picturilor îi aparține nu numai ei, ci și celor două fiice ale sale, de asemenea artiști – Qiu Yue și Qiu Hao. Intrigile picturilor sunt preluate din legendele taoiste. În prezent, este membră a „Asociației artiștilor chinezi” și membru al filialei Liaoning a Asociației artiștilor din Jinzhou.

Paintings by Ji Shuwen | The Gallerist





























Ji Shuwen paintings

[latan.elena]

Colinde, colinde
E vremea colindelor
Căci gheaţa se’ntinde
Asemeni oglinzilor.
Si tremură brazii
Mişcând ramurelele
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele

Se bucur copiii
Copiii şi fetele
De dragul Mariei
Și își piaptănă pletele…
De dragul Mariii
Ş’a Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului…

Mihai Eminescu

[latan.elena]

Pomul Crăciunului

George Coșbuc

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu.

Și numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Și zboară încet de-a lungul pădurilor de brad,
Și cântă-ncet și mere și flori din sân le cad.

Iar florile s-anină de ramuri până jos
Și-i cântec și lumină și-așa e de frumos!

Iar brazii se deșteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură și cântă ca îngerii și ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ți trimite dintr-însa Dumnezeu.

Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Așa cum au găsit-o, cu flori și jucării.

Departe într-un staul e-n fașă-acum Iisus,
Și îngerii, o, câte și câte i-au adus.

Dar el e bun și-mparte la toți câți îl iubesc,
Tu vino, și te-nchină, zi: “Doamne-ți mulțumesc”.

[latan.elena]

Le mage

Iarnă

În brad se agață
firmituri de suflete,
În vârf i se pune o speranță
și se așteaptă sub el
un zâmbet de copil
care să topească înlăuntruri
de gheață.
Zăpezi de frișcă se cern
în fulgi ținându-se de mână
peste oameni
îndrăgostiți de oameni
cuibăriți sub vâsc
în săruturi calde
de lână.