Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!




Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu.

Michelangelo

[latan.elena]

Cel mai gol loc din lume e ochiul
Cel mai plin loc din lume e lumea
Cel mai ușor loc din lume e inima
Cel mai greu loc din lume e lumea



Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
şi patul lui, în care doarme.

Nichita Stanescu



M-au întrebat:"Cine ești? ". Și de data asta am știut să răspund:"Eu sunt universul"..

Nichita Stanescu







Fotomotica

[latan.elena]

Frumusețea e unul dintre acele puține lucruri care nu te mai fac să te îndoiești de existența lui Dumnezeu.

Jean Anouilh




Când te simți nostalgic, nu e absență, e prezență,
E o vizită, oameni, țări, veniți de departe
și îți țin companie.

Erri De Luca



Toamna totul ne amintește de amurg - și totuși, mi se pare cel mai frumos anotimp; cerul a vrut atunci, când îmi voi trăi amurgul, să existe cineva care să mă iubească la fel de mult cât am iubit eu toamna.

S.A. Kierkegaard

[latan.elena]

Mărul de lângă drum-Mihai Beniuc

Sunt măr de lângă drum şi fără gard.
La mine-n ramuri poame roşii ard.
Drumeţule, să iei fără sfială,
Că n-ai să dai la nimeni socoteală.
Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.
E ţara ce la sânul ei ne ţine,
Hrănindu-ne pe tine şi pe mine.
Când se-ncălzeşte-n primăveri sub soare,
În mine sunt puzderie de floare,
Iar vara, adăpat din sucu-i sfânt,
Cu crengile mă-ndoi până-n pământ,
În semn de prea adâncă plecăciune,
De tot ce-aş vrea să spun şi nu ştiu spune.
În toamnă, când pe creangă măr de măru-i,
La pământeni cu dragoste mă dărui.
Când au pornit podoabele-mi să cadă
Şi vine blana groasă de zăpadă,
Eu strâng vârtos în rădăcini pământul
Să nu mă smulgă din temeiuri vântul.
Şi an de an mi-i rodul mai bogat
Şi an de an mai gata sunt de dat.
Mi-s dragi copiii legănaţi în ramuri,
La gât cu mici bucăţi din sfinte flamuri.
Şi dragi îmi sunt şi fetele fecioare
Umblând prin crengi cu dalbele picioare,
Cu poala şi cu sânul plin de mere,
Râzând îmbujorate de plăcere.
Atunci mai uit pe-aceia care-au dat
Cu pietre-n rămurişul meu rotat,
Şi-mi amintesc cum astă-primăvară
Lângă tulpină-mi doi se sărutară,
Iar la plecare, el cu bucurie
Şi-a pus cântând o floare-n pălărie.
Sunt măr de lângă drum si fără gard,
La mine-n ramuri poame roşii ard.
Drumeţule, să iei fără sfială,
Că n-ai să dai la nimeni socoteală.
Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.
E ţara ce la sânul ei ne ţine,
Hrănindu-ne, pe tine şi pe mine.



Mihai Beniuc - Wikipedia (20 noiembrie 1907 - 1988)

[latan.elena]

Lecția de zbor - Nichita Stănescu

Mai întâi îți strângi umerii,
mai apoi te înalți pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îți spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor.
Și acesta e zborul.

Îți strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îți închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalți pe vârful picioarelor
cum se înalță piramida pe nisip.
Refuzi auzul
auzul unui singur secol,
și-apoi îți spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naștere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor.
Și acesta e timpul.
Îți strângi râurile
cum strângi umerii
te înalți pe behăitul caprelor.
Zici: Nevermore.
Și apoi:
fâlf
dai din aripilie altcuiva;
și apoi
ești el,
iar el
este pururi altcineva.


akira enzeru photography

[latan.elena]

Mă simt ca marea, destul de calmă pentru a stabili noi legături sufleteşti, dar periodic în furtună, şi atunci îi îndepărtez pe toţi, şi prefer să rămân singură.

Alda Merini



Câinii sunt legătura noastră cu paradisul. Ei nu cunosc răul sau gelozia sau nemulțumirea. Să stai cu un câine pe un deal într-o după-amiază glorioasă înseamnă să te întorci în Eden, unde să nu faci nimic nu este plictisitor – este pace.

​ Milan Kundera

[latan.elena]

Și toate viețile pe care le-am trăit
și cele pe care le mai avem de trăit
sunt pline de copaci și frunze schimbătoare.

Virginia Woolf

[latan.elena]

''Dacă nu mă întreabă nimeni, știu ce este timpul, dar dacă mă întreabă cineva nu mai știu.''

Sf. Augustin

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=Vsm1xCo5Um0




Fanjol este un artist francez care trăiește și lucrează la Paris.
Fiind în principal sculptor, Fanjol realizează sculpturi din bronz cu fontă sau nisip, din care realizează doar opt exemplare, inspirate din subiecte precum cuplu, familie, maternitate, dragoste și dans. Între figurație și abstracție, sculpturile ei sunt marcate de o mare senzualitate, combinând volute și linii proeminente și netede, în dinamism și culorile pe care le folosește.
Constrânsă de material, obiectivul ei principal este să nu piardă emoția care a inspirat-o să-și creeze piesele. Curburi ale bărbaților îndoiți de dorință, cambre ale femeilor îndrăgite, trupuri împletite, Fanjol încearcă să facă emoția omniprezentă în fiecare dintre piesele sale.
Fanjol este membră a Salon d'Automne de la Grand Palais din 1987, iar lucrările ei fac parte din mai multe colecții private și publice din Franța, Germania, Belgia, Cipru, Statele Unite ale Americii, Finlanda, Israel, Japonia, Luxemburg, Qatar și Elveţia.

Citeste mai mult

Fanjol | Buy Original Art Online - Artsper









Sculptur Fanjol

[latan.elena]

Când vorbeşti, repeţi ceea ce ştii deja.
Dar dacă asculţi, poţi învăţa ceva nou.

Dalai Lama




"Aşa vine pacea, pacea adevărată, pacea Raiului şi a vieţii veşnice. Pământul e uşor sub pasul tău, uşor ca zborul gândurilor pure, omule; lumina creşte şi înfloreşte pe buzele, pe ochii, pe cerul minunilor puse acolo de degetul Lui Dumnezeu. Când ai pornit să fii Om, să ştii că iubirea e cea dintâi virtute, ea este semnul dezrobirilor. Cântecul tău se îneacă fără iubire şi mâna ta bâjbâie. Caută sâmburele vieţii. E în tine! “.

P.S. Emilian Lovişteanul


@kaiyhun