Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
Un alt răsărit peste lume:altă lumină într-o zi
niciodata trait de nimeni,
totusi s-a nascut cineva:
cu ochii și mâinile
și zâmbește.
David Maria Turoldo
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
Un alt răsărit peste lume:altă lumină într-o zi
niciodata trait de nimeni,
totusi s-a nascut cineva:
cu ochii și mâinile
și zâmbește.
David Maria Turoldo
“Sunt doua feluri de a-ti trai viata… Unul – de a crede ca nu exista miracole. Altul – de a crede ca totul este un miracol.”
“Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăieşti ca pe ceva magic.“
Albert Einstein
Nu am nevoie, nu am ce face cu lumea care este. Mă apasă, mă înăbuşă, mă acoperă. E o lume fără scăpare. Nu se poate trăi decât cu lumea care ar putea fi. Şi atunci trăieşti ca şi cum lumea aceasta ar fi cu adevărat, ca şi cum ai iubi o şi ai fi iubit de ea, ca şi cum s-ar întâmpla ceva în ea.
Constantin NoicaînMathesis sau bucuriile simple(1934)
ne pasă de sufletele noastre
spunem minciuni doar pe jumătate,
în lumea în care onestitatea e un viciu,
faima o virtute.ne îmbracăm în haine albe
să ne ascundem slăbiciunile,
vorbim mult crezând că avem ceva de spus,
ascultăm puţin
iar atunci când pretindem că ascultăm
ne gândim de fapt la următoarea replică.nu ne place liniştea,
vrem mereu cineva să ne cânte
să nu ne mai auzim toate gândurile.am ucis 123 de vise,
mai mult de atât nu putem,
amitirea unui om contează mai mult decât omul în sine.ţintim bine dar nu atingem ţinta,
ne tremură picioarele când trebuie să demonstrăm cine suntem cu adevărat,tragediile eului nu le putem depăşi,
cerem ajutor unui Dumnezeu în care nu mai credem
dar sperăm o iertare târzie,
căci nu am ştiut cum să fim noi înşine...
Cuth Hajnalka
George Țărnea (n. 10 noiembrie 1945, Șirineasa, județul Vâlcea – d. 2 mai 2003, București) a fost un poet român, supranumit poetul iubirii.
Născut: 10 noiembrie 1945; Șirineasa, județul ...
Operă de debut: Păsările miresei, 1972
Decedat: 2 mai 2003 (57 de ani); București
George Țărnea - Wikipedia
E totul rânduit să se întâmple
Cum să trăieşti frumos fără iubire,
Cum să visezi, să umbli, ori să zbori,
Cum să cuprinzi neliniştea din zori
Şi pacea din amurg dintr-o privire?
Cum să înoţi prin mările de flori,
Cum să te bucuri de întreaga fire
Şi viaţa ta să-şi afle împlinire
Fără minunea care dă fiori?
E totul rânduit să se întâmple -
Cu simplitatea unei adieri -
Când de lumină sufletul se umple,
Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri
Gheţarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ţi vei afla iertarea nicăieri.
Deloc zgârcit la dăruit cuvinte
Mă văd legat la ochi şi pus în fiare,
Cu unul care-a tâlhărit din plin
Prin gropile cu blusturi şi pelin,
Pândind iubiri subţiri la drumul mare.Dar nici aşa nu-mi vine să mă-nclin,
Uitându-mi pofta de furat fecioare
Să-mi duc blestemul vieţii pe picioare,
Chiar dacă paşii mi se-neacâ-n slin.Deloc zgârcit la dăruit cuvinte
Şi fericiri de-o zi şi mângâieri,
N-am izbutit nicicum să fiu cuminte,Tras înapoi mereu de câte-un ieri
Dezmoştenit brutal de cele sfinte
Şi-ncununat cu fuga-n nicăieri.
Orice copil are un nume
Orice copil are un nume,
Orice copil are o zi,
Lumina lui aprinsă-n lume
De noapte ne-ar putea păzi.
Orice copil are o ţară,
Orice copil are părinţi,
Descoperind din vară-n vară
Alt joc al păsilor cuminţi.
Orice copil are o cale,
Orice copil are un gând,
Călătorind pe cer la vale
Şi printre spini din când în când.
Orice copil are un leagăn,
Orice copil crede-n poveşti,
Adăpostind o lume-ntreagă-n
Curaţii ochi copilăreşti.
Orice copil are o mare
Pe care-şi poartă barca lui,
Dar nu se-aşteaptă să coboare
La ţărmul mării nimănui.
Orice copil culege fluturi,
De dorul unei mângâieri,
Şi-ntoarce vremea la-nceputuri
Cu teama de-al rosti pe "ieri".
Orice copil se poate face
Şi floare şi păun şi cerb,
Silabisind cuvântul pace
Pe limba fiecărui herb.
Orice copil are sub gene
Şi stropi de rouă şi gheţari,
Hrăniţi din legile viclene
Din jocul unor oameni mari.
Orice copil reface-n minte
Destinul primului cuvânt,
Putând să strângă în cuvinte
Lumina-ntregului pământ.
Orice copil e o minune
Irepetabilă precum
Ivirea zilei din genune
Şi focul soarelui din scrum.
Sonet 5
Dac-am uitat, iubito, cum te cheamă
Şi cum se face ziuă-n ochii tăi,
Ascunde-ţi visul plin de vânătăi,
Şi nu-mi lua uitările în seamă.
Prea mult colind pe-ntortocheate căi
Şi prea puţin e loc să-mi fie teamă,
Că dacă morţii eu i-aş spune "Ia-mă!"
Tu i-ai zvânta şi umbra în bătăi.
Dar nu încerc aceasta nici în glumă
Ci doar mă-ntorc la tine şi te rog...
Primeşte-mă, şi iarta-mă şi du-mă
Din partea rătăciţilor zălog
La carnea ta de soare şi de humă,
Pe înstelatul cerului polog.
Chiar şi iubirea poate să ucidă
Chiar şi iubirea poate să ucidă,
Când se supune preţului de cost
Şi dovedeşte astfel să fi fost
Prea dreaptă, prea egală, prea lucidă.Mai norocos rămâne drumul prost
Decât o cale dreaptă şi rigidă,
Când e constrânsă viaţa să decidă
Între minuni şi pământescul rost.Să tremuri fără somn şi-n aşteptare,
Când peste vis perdelele se trag
Şi disperarea bântuie mai tare,Fără să ştii nimic despre cel drag,
Dar să cunoşti cereasca desfătare,
Când umbra sa dă buzna peste prag.
Reflex 110
E prea puţin ce pot mărturisi,
Dacă-ai fugi şi nu te-aş mai găsi,
Dar, ca să afli totul, nu e greu;
Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei
Şi-ai să înţelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai fugi şi nu te-aş mai afla...
Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.11.2021 la 22:20.
Balada blondelor iubiri
de George Ţărnea
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet;
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină
Dar nu se ştie, nu se ştie până când.
Prea multe pasari cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pamântesc.
Îmbatrânim de fericire
Într-o mansarda fără flori
Lasând păpusi fără adresă
Pentru serbările din zori.
Visăm frumos aceeaşi moară
Ascunsă-n tragicul decor
Şi măcinăm aceleaşi lacrimi
Când dau părinţii telefon.
Suntem lucizi pâna la sânge,
Nedespărţiţi pâna la cer
Şi nici nu ştiu după iubire
Ce se cuvine să-ţi mai cer.
Cuvintele îşi pierd căldura
Într-un sărut de protocol
Şi tot mai vinovate păsări
Dau eşafoadelor ocol.
Sub fruntea mea se face noapte,
În ochii tăi se face zi
Şi renunţăm să mai cunoaştem
Ce stele ne-ar putea păzi.
Ludmila
George Tarnea
Te-am iubit, Ludmila, când eram mai mic,
Oferindu-ți zilnic flori presate-n plic,
Te-am iubit în taină, cu tot visul meu,
Agățat de sfoara unui șubred zmeu.
Când săream pe ciotul cailor de var,
Te-am iubit, Ludmila, lângă samovar.
Tu-mi cântai romanțe pe maidanul surd,
Eu ciopleam supliciul unui zmeu absurd.
Și prin toată vara gropilor cu boz,
Inventând iubirea, te trăgeam de cozi.
Ce mai faci, Ludmila? În ce ploi te scalzi?
Și-n ce iarbă luneci cu genunchii calzi?
Flori de măr presate oarbe flori de crin
Mai păstrez și astăzi într-un colț de scrin.
Și mai fug de-acasă când îmi vine chef
Să alerg prin țara ierbii de sidef,
Dar mă-ntorc statornic lângă-același ceai
Plin de gust de toamnă cum doar tu făceai.
Împletind aiurea flori de mucava,
Te-am iubit, Ludmila, foarte mult cândva.
''Cine-ţi mai oferă flori?
Cine te mai scaldă-n ploi de stele,
Cine-ţi şterge uneori
Lacrima tăcerii din cuvânt.
Cine-ţi mai clădeşte-n zori,
Din nisipul somnului castele?
Dacă-i vânt, pe pământ
Şi lacrimi nu mai sunt.
Mai ştii, vara cu miros de alge
Şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări?
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.
Cine-ţi mai aduce veşti,
Cine mai rămâne lângă tine?
Cine află unde eşti
După noaptea visului stingher?
Cine-ţi cheamă din poveşti
Vara unui loc uitat de lume?
Dacă-n cer, e doar ger
Şi totuşi eu mai sper.
Mai ştii, vara cu miros de alge
Şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări?
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.''
Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.11.2021 la 22:35.
"-Balerinele nu plâng!
-Dar ce fac?
-Dansează!
-Şi lacrimile lor dansează.
-Poetele plâng?
-Da... Mereu...
-De ce?
-Ca să poată scrie...
-Şi eu plâng, ca să pot dansa"Atât de uşoară,
încât ai impresia
că dacă ai sufla cu iubire
s-ar ridica spre nori...Atât de realistă
încât nu îşi permite
să se desprindă de pământ...
Se dedică ochilor noştri
care mereu uită
că ea poartă pe umeri
greutatea frumuseţii.Puternică în vârfuri de picioare,
dar suflet fragil-
poti modela din ea
orice cântec...
O balerină fericită,
are nevoie doar de un balerin
care are puterea să-i ducă în palme
iubirea....Balerina sufletului meu...
Atât de uşoară,
încât ai impresia
că dacă ai sufla cu iubire
s-ar ridica spre nori...
Anna Panovici
loui jover paintings
Tu singură îmi afli
Printre cuvinte drumul
Şi-mi vindeci rătăcirea
Grădinilor pustii.
Tu singură îmi aperi
Şi flacăra şi scrumul
Şi toată îndoiala
Tu singură mi-o ştii.
Tu singură, tăcere ,
În care pot să caut
Şi ţărmul resemnării
Şi tainice poteci .
Tu singură mă tulburi
Asemeni unui flaut
Şi m-ai putea ucide
Simţind că poţi să pleci .
George Tarnea- Echilibru
Totul este deșertător.
Apa se transformă în gheață și focul în căldură,
sămânța într-un copac și floarea în fructe.
Ceea ce numim sfârșit,
nu este altceva decât un nou început.
Secretul este să știi să te adaptezi la schimbări
pe care ni le impune viața.
Dacă știm să primim
și devin ceva nou de fiecare dată,
nimic nu ne va speria.”
Corrado Debiasi
Momentan sunt 25 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 25 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje