"Frunzele copacilor , presarate pe iarba , aduc sub soarele de noiembrie mai multa fericire decat narcisele."
Cyril Connolly
Păstrează întotdeauna spațiul din tine
să visezi, singurul loc unde
sufletul tău va fi liber să zboare
cu aripile fanteziei.
Paulo Coelho
Ultima modificare făcută de latan.elena; 01.11.2021 la 19:20.
"Privește adânc în natură, și apoi vei înțelege totul mai bine. "
Albert Einstein
„În fiecare plimbare cu natura se primește mult mai mult decât se caută.”
John Muir
„A merge pe natură înseamnă a fi martor la o mie de minuni.”
Mary Davis
„Toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, dar toată fericirea și creșterea au loc în timp ce îl urci.”
Andy Rooney
"După o plimbare de o zi, totul are de două ori valoarea obișnuită."
GM Trevelyan
"O plimbare în natură plimbă sufletul acasă."
Mary Davis
„În adâncime, în inima moleculară a vieții, copacii și noi suntem în esență identici.''
Carl Sagan
„Natura nu este un loc de vizitat. Este acasă. ”
Gary Snyder
„Între fiecare doi pini există o ușă către o lume nouă.”
Joan Muir
"Cea mai bună priveliște vine după cea mai grea urcare."
"Cereasca bolta de noiembrie e rece si intunecata ,
Iar frunza lui noiembrie e ruginie si uscata."
Sir Walter Scott
Ultima modificare făcută de latan.elena; 01.11.2021 la 19:17.
"Când gândurile mele sunt neliniștite, neliniștite și rele, mă duc la mare, iar marea le îneacă și le alungă cu sunetele ei mari largi,
El le curăță cu zgomotul lui și stabilește ritm pe tot ce este dezorientat și confuz în mine"
Rainer Maria Rilke
Mănăstirea și lumea
Un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul își odihnește sufletul!
Regina Maria
"Doamne...dacă prin absurd,
Într-o zi m-ai întreba,
Care-i dorul meu ascuns,
Care e dorința mea?
Nu ți-aș spune despre vise,
De mărire și putere,
Nu ți-aș cere bogăția
Lumii, ce odată piere,
Ci, cu cerul și pământul
Te-aș ruga Părinte Sfânt,
Să lași pace și iubire,
Peste-acest bătrân pământ.
Căci mi-e dor...mi-e dor de-o lume,
Unde dragostea domnește,
Unde iarna nu ucide,
Și focul nu pârjolește,
Și mi-e dor...mi-e dor de oameni,
Ce nu uită a iubi,
Ce au învățat să ierte,
Și frumos știu a trăi...
Doamne, dacă într-o zi,
Prin absurd m-ai întreba,
Care-i dorul meu ascuns,
Care e dorința mea;
Vreau o lume minunată,
Plină de a Ta iubire,
Și o viață unde pacea,
Înflorește-n fericire!"
Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram...
Fă focul și preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, nici un cuvânt...
Vreau să mă simt la tine ca acasă,
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...
Învăluită-n straie de culcare
Așază-mi-te-alăturea c-un ghem,
Și deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele, sub pași, cum gem...
Ferește-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie...
Și nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele...
Radu Stanca
Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranţă,
să-şi lumineze mâinile
şi teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,
când vulturii coboară în noi
şi ne temem.
Octavian Paler
"Sufletul meu ar fi dorit, poate, să se simtă trist, dar nu i-am îngăduit eu. De aceea am fost astăzi fericit, pentru că aşa am voit eu."
Mircea Eliade
Pare greu de crezut, dar adevărata criză din prezent nu este cea legată de hrană, resurse, locuri de muncă, perspective, ci cea privitoare la energia cu care trăim.
Omul respiră în prezent o energie cu vibraţie joasă, care-i secătuieşte forţele şi îi scade din lumina interioară. Motivul acestei scurgeri de energie vitală are cîteva explicaţii. Poate cea mai importantă este legată de faptul că cea mai mare parte a fiinţelor şi-au oferit atenţia, increderea, credinţa şi astfel Energia inteligenţei artificiale, îmbrăcate in haina binevoitorilor salvatori: un fel de lupi in haine de oaie, autointitulaţi, incă neoficial! dumnezei pe pământ. Poate ar fi cazul să ne reamintim că principala poruncă, sau indemn, lăsat unui suflet de om, este aceea de a-şi iubi Creatorul cu toată puterea sa interioară.
O altă cauză a pierderii generale de energie este lipsa dăruirii. Prin daruire si deschidere a sufletului un om crează forme de energie cu vibraţie inaltă, care sunt utile nu numai lui, ci şi celor din jur şi naturii din care face parte integrantă, nu separată.. Să ne amintim de felul in care procedează plantele, pentru a înţelege acest proces - ele inspiră mult dioxid de carbon, un fel de reziduuri provenite inclusiv din ceea ce gîndim noi, oamenii, şi expiră oxigen, necesar vieţii şi creării unor forme de viaţă.
Cu cît oferă şi slujeste mai mult lumii exterioare, cu atît un om se comportă asemenea unei plante. Altruismul său generează pe moment o pierdere de energie, care este recuperată apoi de ceea ce primeşte din straturile superioare, ale energiilor subtile.
Cu alte cuvinte, lumea in care trăim are nevoie acum de o gură de aer proaspăt, care nu poate veni decît dintr-o schimbare de viziune generală a oamenilor privind atitudinea şi respiraţia. Pământul are nevoie de donatori de energie, pentru că sângele acestei planete are o grupă compatibilă cu a noastră. Cu cât mai mulţi trăitori si făcători de pace, cu atît mai mult aer curat şi energie inaltă vom avea. Orice iertare, act altruist şi simţire a compasiunii schimbă aerul acestei planete şi ne oferă o hrană cu care ne vom obişnui, sau nu.
Oamenii au fost invăţaţi, de Sus, cum să producă energie, nu numai să consume şi să lase in urma lor deşeuri.
Dacă nu ştim, sau nu ne amintim, vremurile noi ne vor învăţa asta, in feluri diferite.
Gabriel Socaciu
Oamenii care se uită la stele nu se tem de întuneric.
Eşti alcătuit din 100 de trilioane de celule. Fiecare dintre noi, suntem o multitudine.
Când tu însuţi faci o descoperire - chiar dacă eşti ultimul om de pe pământ care vede lumina - nu vei uita niciodată acest lucru.
Universul nu trebuie să fie în armonie perfectă cu ambiţia umană.
Imaginaţia ne va purta, de multe ori, spre lumi care nu au existat niciodată. Dar, fără ea, nu vom pleca nicăieri.
Carl Sagan
”Învăţ liniştea în toate limbile pământului privind spre cer.”
Wislawa Szymborska
"Un visător este cineva care își poate găsi calea numai sub lumina razelor lunii , iar pedeapsa lui este ca zărește zorile înaintea restului lumii."
Oscar Wilde
Momentan sunt 45 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 45 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje