Elena Latan

[latan.elena]

Dacă toată lumea ar privi lumea ca mine, nimeni nu ar înceta să zâmbească.
Rosa Di Fraia



'' Soarele iubirii nu e pe cer, soarele iubirii e în noi.
Erno Crisa

[latan.elena]

"Ei ne lasă cu Infinitul.
Dar El – nu-i un om –
Degetele sale-s cât pumnii –
Pumnul lui, cât un om –

Și ceea ce Brațul lui ctitorește
Cât o Himalaie stă – nestrămutat –
Al Gibraltarului veșnic Pantof
De mână-i ușor agățat,

Așadar încrede-te-n, Camarade –
Tu pentru tine, și eu, pentru tine și mine –
Vecia e mare, când e-adevărată,
Și-ndeajuns de repede vine."
Emily Dikinson

[latan.elena]

Definiția soarelui

Mai întîi lumina a fost peste copac,
un copac vibratil,
sunând alb.
O frunză din copacul acela
mai rătăcește pe cer.

Octavian Paler, „Umbra cuvintelor”

[latan.elena]

Cei care se emoționează cu puțin au înțeles că de multe ori în lucrurile mici există măreția.
Daniel Tartaglione

[latan.elena]

Nu credeam să-nvăț ...
Geo Bogza

Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă,

Fără brațele tale, brațul oricui e pentru mine laț de spânzurătoare.
Trăiesc numai ca să măsor, în fiece clipă, neîndurarea morții.

Fără ochii tăi, ochii mei nu văd decît întuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsă e orice lumină.
Ce grea e moartea într-un univers care el însuși moare.

Fără numele tău, numele meu numește neantul,
Vânăt urcă din adânc valul mării, urlându-și disperarea.

Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă.

[latan.elena]

"Doamne, Dumnezeule! Simt o chemare foarte sănătoasă şi port în mine multă dragoste umană şi aş dori să vă conving pe toţi că ceea ce auziţi acum nu este o invenţie, nu este o speculaţie a gândirii. Ci este exact ceea ce dumneavoastră înşivă auziţi şi trăiţi mereu, ceea ce are loc – absolut dinamic – în dumneavoastră."

Sergiu Celibidache - Wikipedia






Arta nu-i ceva în sine ca să aibă drepturi sau datorii. Arta este ce faci mata din senzaţiile care te mişcă. Arta rămâne în om. Orice om poate să treacă de la valorile pe care le-ating senzaţii de orice natură ar fi la transcenderea senzaţiilor.
Există în muzică un fenomen care nu se întâmplă în domeniul celorlalte senzaţii materiale ale simţurilor. Fenomenul de octavă. Octava, adică dublul frecvenţelor infraroşului sau ultravioletului nu mai cad în sector perceptibil omenesc. Cad în afară. Fenomenul de octavă este un fenomen referenţial cosmic. Peste octavă nu există nimic. Or, există în muzică ceva care atinge omul unde nu-l poate atinge nici cel mai profund gând. Şi totuşi este real... Este foarte greu de pus în compatibilitate cu filosofia care, de la Brentano încoace a spus că orice conştiinţă e conştiinţă de ceva. Uite, există o conştiinţă? conştiinţa yoga? o conştiinţă activă, nu pasivă, fără să fie conştiinţă de ceva. Un gol în care poate intra tot.


Cultura nu este altceva decât drumul către libertate. Arta este libertate, cu toate că ea te prinde în senzaţii. Dar nu-i nimic mai fals ca definiţia întregii filosofii că arta este jocul senzaţiilor, nu. Asta este nada cu care te prinde, te atrage. Ori, când treci peste ce te-a atras, poţi ajunge undeva unde nu te simţi tras nici la stânga, nici la dreapta, nici în sus, nici în jos... Asta-i libertatea.

Muzica nu corespunde unei forme de a fi. E o devenire, e ceva care naşte, creşte, ajunge la un punct de maximă expansiune şi moare, ca o plantă, ca un sentiment, ca orişicare activitate omenească. Deci, mata, vrei să fixezi ceea ce te-a impresionat cândva, în loc să păstrezi în matale posibilitatea de a te impresiona, de a avea la dispoziţie elementele cu care iar intri în stadiul de euforie, care încă nu-i muzică.... transcenderea stadiului de euforie poate duce la ceea ce numim noi, câţiva dintre noi, muzică.

Sergiu Celibidache

Sergiu Celibidache

[latan.elena]

Onestitatea şi bunătatea sunt virtuţi ale oamenilor cu valori. Nu ar trebui să ne aşteptăm să le găsim la oamenii ieftini.

Dacă oamenii din preajma mea nu învaţă nimic bun de la mine, atunci sunt o inutilă.

Pentru mine toţi oamenii sunt egali, iar diferenţa o face doar caracterul. Atât.

Adevăratele comori ale unui om se află în sufletul său... sunt toate sentimentele frumoase, forţa cu care se ridică ori de câte ori viaţa îl îngenunchează, spiritul liber, bunătatea, generozitatea cu care împarte tot ce are mai bun şi mai frumos, credinţa şi iubirea cu care se dăruieşte lumii... Iar fără aceste comori, până şi cei mai bogaţi oameni sunt foarte, foarte săraci...

Acolo unde oamenii rănesc, Dumnezeu mângâie.
Dacă pe noi ne frustrează şi ne dor răutatea şi indiferenţa oamenilor, oare Dumnezeu ce simte privind spectacolul lumii?
Când te simţi pierdut, caută-te în oamenii pe care îi iubeşti...

Numai oamenii cu adevărat buni se pot simţi singuri.

Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit.

Fructele preţioase ale bătrâneţii sunt: bunătatea, credinţa, umilinţa, calmul şi răbdarea. Bucuraţi-vă de toate aceste virtuţi spirituale.

Irina Binder

[latan.elena]

"Mă gândesc de 99 de ori și nu găsesc nimic. Nu mă mai gândesc, înot în tăcere și adevărul îmi vine".
Albert Einstein.




Definiția înstrăinării

Soarele trebuie să fie trist în crepuscul
pentru că niciodată nu poate apune
acolo unde a răsărit pe pământ.

Octavian Paler, „Umbra cuvintelor”

[latan.elena]

„Nimic nu este mai nelocuibil decât un loc în care am fost fericiți”.
Cesare Pavese




''Ne trebuie aproape o viaţă fiecăruia dintre noi pentru a ne da seama că
o prezenţă invizibilă este o prezenţă reală,
de un alt ordin,
asupra căreia nu avem nici o putere.''
Lytta Basset

[latan.elena]

''August este luna stelelor căzătoare. Ai credinta ca toate dorințele pe care le porți în suflet devin realitate în curând.''





''...aici nu e loc de cuvinte, pentru că e plin de Dumnezeu''