Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !



Definiția tuturor lucrurilor depinde de cum privești lucrurile. Nimic nu este așa cum pare, iar momentul în care îți schimbi perspectiva vezi asta. Prin urmare, nu există Realitatea; există doar realitatea pe care o creezi prin felul în care privești ceva. Îți creezi realitatea prin utilizarea perspectivei.
Neale Donald Walsch

[latan.elena]

Ieri nu mai există.
Mâine s-ar putea să nu vină niciodată.
Există doar miracolul momentului prezent.
Bucurați-vă de el.
Este un cadou.
Marie Stilkind

[latan.elena]

"Când Einstein a susținut prelegeri la universitățile din SUA, întrebarea recurentă pe care studenții i-au adresat-o cel mai mult a fost:

- Crezi în Dumnezeu?
Și el a răspuns întotdeauna:
- Cred în Dumnezeul lui Spinoza.

Baruch de Spinoza a fost un filosof olandez considerat unul dintre marii raționaliști ai filozofiei secolului al XVII-lea, alături de Descartes.

Spinoza: Dumnezeu ar spune:

Nu te mai ruga.
Ceea ce vreau să faci este să ieși în lume și să te bucuri de viața ta. Vreau să cânți, să te distrezi și să te bucuri de tot ce am făcut pentru tine.

Nu mai intra în acele temple întunecate și reci pe care le-ai construit singur și spune că sunt casa mea. Casa mea este în munți, în pădure, râuri, lacuri, plaje. Acolo locuiesc și acolo îmi exprim dragostea pentru tine.

Nu mai da vina pe mine pentru viața ta nenorocită; Nu ți-am spus niciodată că e ceva în neregulă cu tine sau că ești un păcătos sau că sexualitatea ta este un lucru rău. Sexul este un cadou pe care ți l-am făcut și cu care îți poți exprima dragostea, extazul, bucuria. Așa că nu mă învinovăți pentru tot ceea ce te-au făcut să crezi.

Nu mai citi presupuse scripturi sacre care nu au nimic de-a face cu mine. Dacă nu mă poți citi într-un răsărit de soare, într-un peisaj, în aspectul prietenilor tăi, în ochii fiului tău ... ➤ nu mă vei găsi în nicio carte!
Nu mă mai întreba „îmi vei spune cum să-mi fac treaba?” Nu mai fi atât de speriat de mine. Nu te judec sau nu te critic, nici nu mă enervez, nici nu mă deranjez. Sunt iubire pură.

Nu mai cere iertare, nu e nimic de iertat. Dacă te-am făcut ... te-am umplut cu pasiuni, limitări, plăceri, sentimente, nevoi, neconcordanțe ... liber arbitru. Cum te pot învinovăți dacă răspunzi la ceva ce am pus în tine? Cum te pot pedepsi pentru că ești așa cum ești, dacă eu sunt cel care te-a făcut? Crezi că aș putea crea un loc în care să-mi ard toți copiii care se comportă urât pentru restul eternității? Ce fel de zeu ar face asta?

Respectă-ți colegii și nu face ceea ce nu vrei pentru tine. Tot ceea ce îți cer este să fii atent în viața ta, că vigilența este ghidul tău.

Dragii mei, această viață nu este o încercare, nu un pas pe drum, nu o repetiție și nici un preludiu al paradisului. Această viață este singurul lucru aici și acum și este tot ce ai nevoie.

Te-am eliberat absolut, fără premii sau pedepse, fără păcate sau virtuți, nimeni nu poartă un marker, nimeni nu ține o evidență.
Ești absolut liber să creezi în viața ta: Rai sau Iad.

Nu pot să vă spun dacă există ceva după această viață, dar vă pot da un sfat… Trăiește ca și când nu există. De parcă aceasta este singura ta șansă de a te bucura, de a iubi, de a exista.

Așadar, dacă nu mai există nimic, atunci te vei bucura de ocazia pe care ți-am dat-o. Și dacă există, fiți siguri că nu vă voi întreba dacă v-ați comportat corect sau greșit, vă întreb. Ți-a plăcut? Te-ai distrat? Ce v-a plăcut cel mai mult? Ce ai învățat?...

Nu mai crede în mine; a crede este a presupune, a ghici, a imagina. Nu vreau să crezi în mine, vreau să crezi în tine. Vreau să mă simți în tine când o săruți pe iubita ta, când îți alinți fetița ta, când îți mângâi câinele, când te scalzi în mare.

Nu mă mai lăuda! Ce fel de Dumnezeu egomaniac crezi că sunt?

Mă plictisesc să fiu lăudat. M-am săturat să mi se mulțumească. Te simți recunoscător? Dovedește! Având grijă de tine, de sănătatea ta, de relațiile tale, de lume. Exprimă-ți bucuria! Acesta este modul de a mă lăuda.

Nu mai complica lucrurile și nu mai repeta ca un papagal ceea ce ai fost învățat despre mine.

Pentru ce ai nevoie de mai multe minuni? Atât de multe explicații?

Singurul lucru sigur este că ești aici, că ești viu, că lumea asta este plină de minuni. Bucură-te !"

Sursa: Daniel Mircea

[latan.elena]

CUVINTE

''Sunt asemeni unui cristal –
cuvintele.
Unele, un jungher,
Unele, o flacără.
Altele,
doar bobiţe de rouă.

Ele vin pe-ascuns, încărcate de amintiri.
Navighează lipsite de apărare:
bărcuţe sau săruturi
pe ape tremurânde.

Abandonate, inocente,
imponderabile.
Sunt ţesăturile luminii.
Sunt noaptea.
Şi, chiar palide,
ele amintesc de paradisul pierdut.

Cine le aude? Cine
le înmănunchează, astfel,
crude, fără formă,
în cochiliile lor nevinovate?''

Eugenio De Andrade


Artist Karen Hollingsworth

[latan.elena]

Legenda Bradului de Crăciun are legătură cu Insuși Dmnul Isus și Sfântul Petru

Legenda bradului de Craciun spune ca, Insusi Domnul Iisus, in drumurile Sale alaturi de Sfantul Petru, a trecut printr-o padure si, in timp ce mergeau, s-a pornit o mare furtuna. Acesta a cautat un loc unde sa se ascunda si singurul copac care si-a oferit protectia a fost bradul, acesta neavand fructe de protejat.
Legenda romaneasca a bradului de Craciun
Cea mai frumoasa dintre legende este povestea bradului de Craciun populara romaneasca, care povesteste ca „demult, tare demult, cind picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai paseau pe acest pamint, s-a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai pomenise. Grindina era cit oul de porumbel, vintul smulgea pietrele din loc, iar cerul se intunecase ca la venirea noptii, macar ca era miez de zi. Iisus Hristos si Sfintul Petru tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri si au cerut adapost copacilor, care insa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati.
Mandrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor – unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut. Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost. El a spus: «Fructe mindre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca vreti sa-mi cinstiti acoperamintul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese».
Zis si facut. Domnul Iisus si Petru au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasarit din nou, mindru pe cer. Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus cuvinta astfel catre brad: «Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi vesnic.
Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incit ei sa te pretuiasca cum se cuvine. Cit despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, cind toate fructele pamintului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cind se vor stringe in jurul tau, ei sa se gindeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie».
Numai ce zise acestea si Iisus disparu, impreuna cu Petre, intr-o geana de lumina. A ramas in padure insa bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum si aceasta poveste murmurata de frunzisul copacilor, infiorati de minunea dumnezeiasca“.

Sursa:Legenda Bradului de Crăciun are legătură cu Insuși Dmnul ...



Povestea neştiută a bradului de Crăciun

De-a lungul secolelor, sărbătoarea Crăciunului a umplut sufletele a milioane de oameni, mai ales copii, care păstrează, în fiecare an, amintirea clinchetului de clopoţei din seara de Ajun, a frânturilor de colinde amestecate cu viforul ninsorilor şi a împodobirii bradului, în aşteptarea darurilor aduse de Moş Crăciun. Sărbătoarea încărcată de tradiţii şi simboluri este însoţită de mireasma proaspătă a cetinei de conifere, bradul devenind cel mai important pom în ritualul de Crăciun.Legenda spune că, odinioară, toţi copacii îşi păstrau frunzele la venirea iernii. Dintre aceştia, numai bradul a rămas, până în prezent, verde la venirea anotimpului rece.Legenda spune că în preajma iernii, o mică pasăre nu a mai putut să plece spre ţările calde, întrucât avea o aripă ruptă. Tremurând de frig, pasărea a încercat să se adăpostească în frunzişul unui stejar şi a unui ulm stufos, dar ambii copaci au refuzat-o, de teamă că le va mânca fructele. Disperată, aceasta s-a culcat în zăpadă, aşteptând să moară. Deodată a auzit chemarea unui brad, care îi promitea ocrotire. Astfel, pasărea a fost salvată.Dar, în seara de Crăciun, un vânt teribil a suflat cu putere peste pădure şi toţi copacii şi-au pierdut frunzele, în afară de bradul cel generos, pe care Dumnezeu l-a răsplătit pentru gestul de bunăvoinţă şi i-a păstrat frunzişul verde, oricât de aspre au fost vicisitudinile iernilor care au umat.O altă legendă, din nordul Europei, povesteşte că, odată, în vremi foarte îndepărtate, au pornit la drum lung trei virtuţi surori (Speranţa, Iubirea şi Credinţa), căutând copacul care să le reprezinte: înalt ca Speranţa, mare ca Iubirea şi trainic precum Credinţa. După îndelungi căutări, surorile călătoare au găsit bradul, pe care l-au iluminat cu razele stelelor, devenind astfel primul pom sfânt împodobit de Crăciun.Bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa veşnică.Datina folosirii bradului de Crăciun a fost preluată de la romanii antici, care îşi împodobeau locuinţele cu un brad sau cu crenguţe de brad în timpul serbărilor.

Continuare:Povestea neştiută a bradului de Crăciun - Ziarul Lumina

[latan.elena]

Cerbul de foc

În viaţă n-am făcut nimic de seamă.
Am fost un călător, nimic mai mult.
Am vrut să fiu cu îngerii de-o seamă,
Dar m-am rănit de-un bulgăre de lut.

Trec printre oameni ca printre copaci
Timid ca o jivină oarecare
Şi mă ascund de vânători dibaci
În dosul răsăritului de soare.

Dar într-o zi, pe la apusul serii,
Am fost lovit de-un cerb grozav de foc
Ce m-a călcat în goana sa, feeric,
Lăsându-mă să zac aproape mort.

De-atunci ascund în piept o rană ruptă
Şi lumea nu mai are haz deloc
Şi-n serile târzii ades mă luptă
Un dor nebun de cerbul cel de foc.

Pr.Savatie Bastovoi

[latan.elena]

Nu te sfii
sa te miri
ca existi...
Nichita Stanescu




Din minunile Rarăului
Bucovina, te iubesc

[latan.elena]

Suntem flămânzi de tandrețe, într-o lume în care totul abundă ,
suntem săraci în acest sentiment care este ca o mângâiere pentru inima noastră,
avem nevoie de aceste mici gesturi care să ne facă să ne simțim bine.
Gingășia este o iubire altruistă și generoasă,
care nu cere altceva
decât să fie înțeles și apreciat.
Alda Merini



"Aşadar, puţine cuvinte, multă dragoste. Către toţi. Oricine ar fi ei!"
Hrisostom Filipescu

[latan.elena]

Din casă în casă, din inimă în inimă, dintr-un loc în altul, căldura Crăciunului ne aduce pe toţi mai aproape.
Emily Matthews

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=LHNw...BrKeHI0yoHs-m0



Daniel Găucan
Meteorologii de la statia de pe Vf Omu ne transmit ca vor surprinde ei in imagini Marea Conjunctie, daca noi nu avem aceasta sansa. La 2500 m altitudine nu exista poluare luminoasa si norii sunt la picioare. Ne-au trimis deja cateva imagini surprinse ieri, cu Saturn si Jupiter. Intr-una apar si satelitii Starlink.

Sursa: Administratia Nationala de Meteorologie RA



NOAPTEA BINECUVANTATA !




https://www.banatfm.ro/solstitiu-de-...ea-conjunctie/