Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Cand salut Soarele, Il salut pe Dumnezeu. Cand salut Viata, Ii multumesc lui Dumnezeu pentru darul vietii mele si al celor dragi, al intregului pamant.
SOLSTIŢIUL DE VARĂ 2020, cea mai lungă zi din an.
"Trei lucruri nu pot fi ascunse prea mult timp: soarele, luna şi adevărul."
Buddha
“La rasaritul soarelui pare ca se trezeste constiinta universului.”
Victor Hugo
''Tot ceea ce vezi, auzi, atingi, gusti, mirosi sau simți în orice fel este un aspect al Divinității.''
CÂNTECUL SOARELUI
- Soare, soare, domn bălai,
Spune, câte raze ai?
- Zău că nu ştiu, măi nepoţi,
Câte am ajung la toţi!
- Soare, soare, domn frumos,
La câţi dai lumină jos?
- Nu ştiu, eu nu socotesc
Pe câţi mângâi şi-ncălzesc!
Grigore Vieru
Ultima modificare făcută de latan.elena; 21.06.2020 la 12:11.
'' Ascult, privesc, respir cu lăcomie,
Căci toată frumuseţea asta-mi pare
Că niciodată n-are să mai fie!''
Al. Vlahuta
Dan Cristian Mihăilescu
„Verde era tăcerea, umedă era lumina, luna lui iunie tremura precum un fluture”
Pablo Neruda
„Mă întreb cum ar fi să trăiești într-o lume în care e mereu iunie”.
L. M. Montgomery
„Tot ce e bun, tot ce e magic se întâmplă între lunile iunie și august”
Jenny Han
„Frumusețea acestei zile de iunie era aproape amețitoare. După primăvara umedă, tot ce putea înverzi s-a întrecut pe sine în verdeață și tot ce putea vreodată să viseze să înflorească era în floare. Lumina soarelui era o binecuvântare. Adierile erau atât de mângâietor de moi și intime pe piele”.
Dan Simmons
Ultima modificare făcută de latan.elena; 21.06.2020 la 15:55.
Vara , sufletul înveşmântat în lumină si culoare, se umple de fericire ,speranţa şi bucurie.
Trăiesc starea recunoştinţei pentru darul vieţii si multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare clipa.
Recunostinta este leacul miraculos pentru orice moment dificil. Este cea mai rapida cale de a dizolva nelinistea, de a vindeca dezamagirea, de a inlocui negativitatea cu pozitivitatea. Este drumul cel mai scurt de la un drum infundat la Cale. Si asta pentru ca atitudinea este totul.
Atitudinea restabileste traiectoria corecta, atunci cand te abati de la Cale. Atitudinea este ca o Harta a Mintii. Este precum Satelitul Global de pozitionare al creierului.
O atitudine negativa te va trimite pe drumul nefericirii, cu certitudine, indiferent care e problema. O atitudine pozitiva te va readuce pe Cale catre pacea interioara si fericire.
Neale Donald Walsch
Ultima modificare făcută de latan.elena; 21.06.2020 la 19:18.
Ați privit marea în momentele ei de plictiseală? Parcă-și agită valurile din scârba de ea însăși. Le trimite să nu se mai întoarcă. Dar ele revin, revin neîncetat. Așa pățim și noi. Cine ne întoarce spre noi înșine, când ne sforțăm mai mult a ne îndepărta?
Nevoia tainică de a te abandona mării, de a te risipi în frământarea zadarnică a tuturor mărilor, sa nu fie un gust de plictiseala infinită și o senzație de evanescență mai vastă ca depărtările? Nici vinul, nici muzica și nici îmbrățișările nu te apropie de dulceața destrămării ca valurile ce se urcă spre absența și nimicnicia ta și te mângâie cu insinuări de dispariție! Marea – comentariu fără sfârșit la Ecleziast…
Un om fericit descifrează el ceva în întinderile marine? Ca și cum marea ar fi făcuta pentru oameni! Pentru aceștia e pamântul, acest amărât pământ… Dar acordurile nefericirii se împreună cu ale mării, într-o armonie voluptuoasa și sfâșietoare ce ne aruncă în afară de soarta muritorilor.
Și astfel, tonalitatea mării este aceea a unei muriri eterne, a unui sfârșit ce nu se mai gată, a unei agonii înflorite. Nu-ți trebuie o inima bolnavă de nuanțe și nici o simțire atinsă de subtilitățile extazului pentru a surprinde un fior mortal în melodiile marine, ci doar o înclinare spre tainele și vocile melancoliei. Atunci nu mai ești sigur de identitatea ta și trebuie oarecum să te aduni, să te pescuiești neîncetat, spre a nu te înghiți mările din tine și din afara. Nu te poți stăpâni decât între patru pereți. Chemările depărtărilor te împing mai departe de calculul existenței tale…
Marea este o ispită de dispariție numai pentru cei ce au descoperit-o în zile și în nopți, prin introspecție… Având-o în față, îți verifici numai prăpastia acelor zile și acelor nopți… Demonia marină este un viscol aromatic, o ruină căreia nu ne putem refuza fără să călcăm pe ce e mai adânc în noi…, o nobilă descompunere pe care trebuie s-o grădinărim. Și apoi, nu zvâcnește sângele în ritm marin, nu e orgoliul lui melancolic acordat rănii albastre, mișcătoare și infinite? Suferința asta vastă și lichidă, ea să-mi împlinească un gust de dureri nemăsurate și să-mi astâmpere setea de nefericiri neîntrecute! De s-ar înfuria mările, să-și spargă valurile de inima omenească!
Lași Paradisul pentru rahitici când rătăcești pe malurile mării. Căci el este o mare fără demonie. Icoana raiului nu m-a urmărit decât în momentele acelea periculoase în care ți se topesc încheieturile și ți se moaie oasele, într-o supremă slăbiciune, într-o maximă deficiență. Imaginea cea mai pură pe care o alcătuiește mintea este emanația unei vitalități vacante.
Nicăieri mai mult ca la mare nu ești înclinat a socoti lumea o prelungire a sufletului. Și nicăieri nu ești mai capabil de un fior religios prin faptul simplu de a privi. O viață plină, cu un nimb de absolut, ar fi aceea în care orice percepție ar fi o revelație. Ești pe cale a o realiza în sugestia amurgurilor marine…”
Emil Cioran-
Amurgul gândurilor
Dan Cristian Mihăilescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 21.06.2020 la 17:25.
"Copleşită de bunuri, răsfăţată după cântarul lumii acesteia, părea totuşi desprinsă de toate, în pragul unei cerşetorii ideale, sortită să-şi murmure sărăcia în miezul imperceptibilului. De altfel, ce ar fi putut să posede şi să rostească, de vreme ce tăcerea îi ţinea loc de suflet, iar perplexitatea - de univers? Nu aducea ea aminte de de-acele făpturi iscate din lumina lunii, despre care vorbeşte Rozanov? Cu cât te gândeai la ea, cu atât erai mai puţin înclinat s-o judeci după gusturile şi vederile timpului. Sta parcă sub povara unui blestem din alte vremi. Din fericire, însuşi farmecul ei făcea parte din revolut. Ar fi trebuit să se nască sub alte zări şi într-o altă epocă, în mijlocul landelor lui Haworth, în ceţuri şi dezolare, alături de surorile Brönte."
Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie
Sunt suflete care au
straluciri albastre,
dimineti ofilite
intre foi de timp
si colturi neintinate
care mai pastreaza
un murmur vetust
de nostalgie si vis.
Frederico Garcia Lorca
“Nimic nu mi se pare mai atragator decat dialogul secret al sufletului cu el insusi si cu Dumnezeu.”
Sf. Grigorie de Nazianz
K Rigoulis - COSTAS painting
Viața îți dorește să ai libertatea de a face alegerile de astăzi așa cum îți dorești, încărcate de deciziile trecutului tău, nelimitate datorită promisiunii viitorului tău; neîntrecut de condițiile umanității tale, dezlănțuită datorită gloriei Divinității tale.
Neale Donald Walsch
Dacă te uiţi în centrul universului, vezi acolo o răceală. O indiferenţă. În definitiv, universului nu-i pasă de noi. Timpului nu-i pasă de noi. De asta trebuie să ne pese unul de celălalt...
David Levithan în „Zi după zi„
''Suntem călătorii unei expediţii cosmice, praf de stele, învolburându-se şi dansând în vârtejuri şi anafoare la infinit. Viaţa este eternă. Noi ne-am oprit pentru un moment să ne găsim unul pe celălalt, să ne întâlnim, să împărtăşim. Acesta este un moment preţios. Este o mică paranteză în eternitate.''
Paulo Coelho
Momentan sunt 69 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 69 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje