Elena Latan

[latan.elena]

„Iubești viața? Atunci nu risipi, ca un nesăbuit, timpul, căci din timp este făcută viața.”
Benjamin Franklin



„Dacă îţi acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă şi nepătimaşă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcţionează. Şarpanta lumii (încă) ţine. Mai există încă oameni întregi, tradiţii vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conţine încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare încă să ia în serios agitaţia noastră propagandistică, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos.“
Andrei Plesu, Despre frumusețea uitată a vieții






Bucovina, te iubesc

[latan.elena]

''Doar lumina care coboara continuu din cer asigura unui copac energia care face ca radacinile sale puternice sa patrunda adanc in pamant. De fapt copacul este inradacinat in cer.''



Toate lucrurile care ne înconjoară sunt acolo, nu spun nimic, nu-şi amintesc de nimic, nu speră nimic. Întreaga lor putere stă în prezenţa lor acolo, prezenţă care are nevoie de tine.
Simone Weil

[latan.elena]

"Ce este femeia? Este singurul cadou care te alege."
Nichita Stanescu



''Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi, dar... de dragoste mai ales.''
Nichita Stanescu

[latan.elena]

Nu da Vesnicia pe nimic!
Contabilitate. Tabeluri Excel. Rentabilitate. Calcul. Profit.
Şi dintr-odată, vine o băbuţă care îşi dă ultimii doi bănuţi. Câştigă Veşnicia.
Plus. Să fii mereu pe plus. Reduceri cheltuieli. Bugete. Economie. Rentabilizare costuri. Moderaţie. Echilibru. Împrumuturi. Cheltuieli cu ţârâita. Zgârcenie.
Deodată, vine o desfrânată care Îl unge pe Domnul cu cel mai scump mir. Făcea cât 300 de zile de lucru. Câştigă veşnicia.
Şi de asta Îl iubesc atât de mult pe Domnul. Cifrele lumii îşi pierd sensul obişnuit şi valoarea lumească la El.
Altele sunt valorile Lui...
Numai noi, oamenii, înotăm năclăiţi în contabilităţi. Scoţându-ne ochii pentru un bănuţ. Şantajând. Trădând. Certându-ne pentru sume de nimic. Dând capul lui Ioan Botezătorul pe un dans din buric. Vânzându-ne conştiinţa pe un mititel. Sufletul, pe un apartament. Inima, pentru un certificat de căsătorie şi o maşină. Viaţa, pentru o poziţie. Timpul, pentru un titlu. Vânzându-L pe Cel fără de preţ pentru 30 de arginţi, în condiţiile în care fariseii ar fi plătit Oricât! Pentru că ei ştiu mai bine decât noi, Iude oarbe, că Veşnicia n-are preţ. Că cine Îl are pe Domnul are totul. Că, oricât de mult, e prea puţin...
Lungă e calea de la iadul contabilităţii lui Iuda, unde se înţelege prea târziu preţul corect al veşniciei ‒ până la Raiul Risipei întru Domnul. Până la Înţelepciunea inimii desfrânatei care a învăţat-o pe aceasta că risipa din iubire pentru Domnul duce drept în Rai. Sau până la bănuţul văduvei purtător al singurului lucru care ne-a fost cerut: Inima.
Cea mai bună investiţie pe care poate ar trebui să o deprindem: Investiţia în veşnicie. Să căutăm "piaţa" care nu "cade" niciodată. Să stăm aproape de Asociatul care nu ne va vinde, trăda, înjunghia pe la spate niciodată. Piaţa unde "celui care are i se va da; dar de la cel ce nu are şi ce are i se va lua". Să învăţăm să nu ne mai vindem sufletele pe nimic, când putem avea Totul, copiii Lui fiind. Mâncăm roşcove ca porcii, când ne-ar putea primi înapoi cu ospăţ împărătesc. Stăm fără ulei în candele, alergând bezmetici după realizări lumeşti, iar când vom vrea să intrăm în camera de nuntă ne va spune că nu ne cunoaşte. Investim mii de euro în garderobă, dar oare haina sufletului ne este demnă de Cămara Sa? Ne-am făcut din stomac rege, din trup conducător pe care îl urmăm orbeşte, din patimi şi temeri sfetnici de seamă, când ne-a arătat de atâtea ori cum prin credinţă se pot înmulţi peştii şi pâinile, cum au loc pescuiri minunate, vindecări, învieri şi cum imposibilul devine posibil... pentru că atunci când cauţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu toate celelalte ţi se vor adăuga...
Lungă e calea.... De la Iuda la Nu Da. Veşnicia pe nimic. Să stăm totuşi pe ea! Să îndrăznim să cerem tot ce poate fi al nostru. Zic şi eu... Ca un păcătos care de-abia acum începe să priceapă că poate totuşi lucrurile stau puţin altfel decât se văd într-o societate în care Iuda apare multiplicat, vânzând tot pentru cei 30 de arginţi care îl pot sătura pe moment, fără să vadă hăul din spate, în care se pierde tot. Zic şi eu... Văzând că sunt alţii, cei care nu Îl vând, ci aleg să îi stea alături şi care sunt sătui pentru o Veşnicie căci şi-au câştigat o eternitate fără de foame, fără de lipsuri, de întuneric, de durere. Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Trebuie doar să îndrăznim. Ca fiul de împărat din basmul românesc. La urma urmei, poate că nu e doar un basm. Că doar ne-a zis, cu atâta Iubire...
"Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află şi celui ce bate i se va deschide" (Matei 7, 7-8).

http://www.floareadinasfalt.ro/#!comanda/erp55

[latan.elena]

,,Strașnic năvod mai am. Vreau să prind cu el acum soarele. Doar atât! Soarele! Și să-l pun la sărat poate ține mai mult.”
Marin Sorescu

[latan.elena]

”Poți dărâma un perete, arde o carte, zgâria o marmură, însă nu prea poți șterge urma unui cuvânt din inima cuiva, căci cuvintele pe care le rostim ajung mult mai departe decât putem ajunge noi...
Există cuvinte care lovesc mai mult decât bătaia și mulți sunt aceia care înjunghie cu limba mai mult decât cu pumnalul. Cuvântul potrivit poate fi eficient, însă nici un cuvânt nu a fost vreodată la fel de eficient ca o pauză de tăcere la momentul potrivit...”
Hrisostom Filipescu-Puține cuvinte, multă iubire
















Vassilis Tangoulis

[latan.elena]

Vânare de vânt
Bob Dylan
Traducere Florian Pitiş

Câte drumuri un om ar avea de făcut
Până ei să-l considere om?
Câte mări pescăruşii mai au de bătut
Pân-ajung pe nisip pentru somn?
Câte bombe vor mai sfârteca vieţi întregi
Pân-să le interzicem pe veci?
Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt
Răspunsu-i vânare de vânt

Câţi ani poate-un munte în lume trăi
Până marea să-l spele-ntr-o zi?
Şi câţi ani şi oamenii pot vieţui
Până liberi permis li-i a fi?
De câte ori omul vede un rău
Şi tace-ntorcând capul său?
Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt
Răspunsu-i vânare de vânt

De câte ori omul în sus va privi
Până cerul să-l vadă de-ajuns?
Cât de multe urechi necesare îi sunt
Ca s-auda al gurilor plâns?
Câţi mai au de murit ca s-aflăm în sfârşit
Că oameni prea mulţi au pierit?
Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt
Răspunsu-i vânare de vânt

[latan.elena]

"În ce mă priveşte pe mine, să ştiţi că toate prieteniile mele, câte le-am avut până acum şi câte voi mai avea de acum încolo, le-am programat pentru veşnicie."
Teofil Părăian

[latan.elena]

Ca să pictezi o pasăre

Pictează mai întâi o colivie
cu uşa deschisă
pictează apoi
ceva frumos
ceva simplu
ceva util
pentru pasăre
Pune apoi tabloul pe un copac
într-o grădină
într-o pădure
sau pădurice
Ascunde-te-n tufiş
fără nici o vorbă
fără să te mişti...
Câteodată pasărea vine repede
dar e posibil să treacă ani
până se va decide
Nu te descuraja
aşteaptă
aşteaptă ani la rând de-i necesar
cât de încet sau cât de repede veni-va pasărea
n-are nici o legătură
cu reuşita tabloului
Când pasărea soseşte
dacă soseşte
păstrează tăcere adâncă
aşteaptă ca pasărea să intre în colivie
şi când a intrat
închide-ncetişor uşiţa cu pensula
apoi
şterge una câte una gratiile
având grijă să nu atingi aripile păsării
Pictează apoi copacul
alegând cea mai frumoasă creangă
pentru pasăre
Pictează frunzişul verde şi vântul proaspăt
pulberea solară
foşnetul animalelor de iarbă-n căldura verii
şi-apoi aşteaptă ca pasărea să vrea să cânte
dacă pasărea nu cântă
e un semn rău
semn că tabloul e rău
dar de cântă - e semn bun
semn că poţi să-l semnezi
Atunci smulge-ncetişor
una din penele păsării
şi scrie-ţi numele-n colţul tabloului

Jacques Prévert

[latan.elena]

Locuiesc permanent în visul meu, de unde din când în când fac câte o vizită în realitate.
Ingrid Bergman



Iubirea a spus
Stii ce esti?
Esti un manuscris al unei scrisori divine,
Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca.
Acest univers nu este in afara ta.
Priveste in tine;
tot ceea ce vrei sa fii
Esti.
Rumi



Aminteşte-ţi mereu că există un mâine care îţi va aduce alte şanse, alte vise şi alţi oameni care să te iubească şi să te preţuiască. Aminteşte-ţi că eşti o minune, că meriţi tot ce este mai bun şi mai frumos şi că ai o mare datorie faţă de tine: să fii fericit!
Irina Binder