Arta nu este, așa cum cred filosofii, o manifestare a ideii de frumusețe sau divinitate, nici expresia emoțiilor individuale sau producerea unor obiecte care să provoace plăcere, ci un mijloc de a-i uni pe oameni într-o comunitate a ideilor și sentimentelor.
Lev Tolstoi
Numai Dumnezeu poate privi în inima cuiva.
Joel Osteen
"În primul rând, trebuie să vă preocupe mereu motivul care vă determină să acționați, scopul ce doriți să îl atingeți. Nu vă preocupați dacă activitatea voastră va atrage considerație sau vă va aduce bani. Se poate ca, urmând un învățământ spiritual, să aveți impresia că nu faceți mare lucru, dar dacă îl practicați cu dorința de a susține ideile de pace, de armonie, de fraternitate în lume, veți adăuga zilnic câteva elemente la construcția viitorului vostru.
Poate că mult timp nu veți vedea nici un rezultat, dar într-o zi vor curge niște binecuvântări din toate părțile asupra voastră, pentru că strădaniile voastre de a vă susține idealul s-au înregistrat și primiți recompensa. Oamenii vă apreciază după realizările voastre materiale, iar Cerul vă apreciază după scopurile voastre. Așadar, nu de la oameni, ci de la Cer trebuie să așteptați recompensa pentru ceea ce faceți, lucrând să vă susțineți ideile de pace și fraternitate."
Omraam Mikhaël Aďvanhov
,,E atât de frumos cântecul, dar şi mai frumos copacul din care s-a născut vioara.''
Cântec-Nichita Stanescu
Ce grea e raza, doamne, a ta,
mi-ar trebui un ochi de otravă
ca să văd,
linia păsării când mi se face, A
şi stânca prăpăd.
Ce greu se ouă un ou!
Ce muncă pentru oval.
Nimeni nu este al său,
şi nici nimeni
nu este al tău
Păsări iubindu-se-n aer.
Păsări iubindu-se-n crengi.
Poţi tu, singuratecule
văzându-le
să le-nţelegi?
„Muzica nu se întâmplă doar pe scenă, doar în studio, în faţa unui cor sau nici măcar doar în faţa pianului. Pentru mine, muzica e armonia dintre Om şi tot ceea ce-l înconjoară. E iubire. E dorinţa incontrolabilă de a face parte dintr-o poveste fenomenală. Poate exprima orice îşi propune, chiar şi fără cuvinte.
Pasiunea pentru muzică nu începe cândva. A existat dintotdeauna. Poate, ceva în mine a vibrat suficient de amplu la auzul sunetului de pian, încât am vrut să învăţ să cânt acest instrument mare şi adeseori negru”
Nick Negruţiu
Repetiţie-n artă? Vai de cel care, privind un lucru frumos, deci viu, căci toate lucrurile frumoase sunt vii, privindu-l numai o dată şi numai dintr-un punct de vedere, crede că l-a văzut destul! Nici o floare nu e o "repetiţie". Nici o undă de lumină. De milioane de ani, de când trimite soarele raze pe pământul nostru, n-au venit două la fel.
Eram de cincisprezece ani când meşterul care zugrăvea biserica de la Zamfira m-a luat cu el să-i fac sfinţii de la catapeasmă. Acolo am cunoscut o fetică tot aşa, cam de vârsta mea. Foarte frumoasă. Avea nişte ochi mari, albastri şi-n toată figura o expresie dulce, de-o cuminţenie îngerească. Şi nu ştiu cum, că ne-am pomenit prieteni. Seara, când isprăveam de lucru, ne-ntâlneam în grădina bisericii. Era vară, linişte, frumos ca în vis. Şi ne primblam alături, ţiindu-ne de mână, şi nu ne spuneam nimic. Da' eram aşa de fericiţi, cum numai la vârsta aceea poţi fi. Când ne despărţeam, ne strângeam de mână, ne şopteam încetişor: "Noapte bună" şi ne dam întâlnire pe a doua zi, tot la ceasul şi în locul acela... Ea era pentru mine tot ce făcuse Dumnezeu mai frumos pe lume. Şi nici nu mai puteam gândi altceva.
Înainte de a începe un portret, uită-te bine... Sunt mâini care nu seamănă cu figura. Sunt mâini care gândesc; mâini bune, iubitoare, care parcă mângâie lucrurile pe care le ating şi mâini răutăcioase care privesc lumea cu necaz. Am văzut mâini foarte triste la un actor care nu juca decât roluri comice... Mâinile nu puteau minţi. Pentru mine gura... priveşte mai expresiv decât ochii. Ochi sunt uşor de făcut. Privirea-i mai greu.
Nicolae Grigorescu
Nicolae Grigorescu Primul pictor european al românilor:
Rabindranath Tagore
Poeme din volumul “Culesul roadelor”5
Un pumn de ţărână putu să-mi ascundă semnul tău,
când nu-i cunoşteam înţelesul.
Acum, fiind mai înţelept, îl citesc în toate cele
ce-l tăinuiseră mai înainte.
El e zugrăvit pe frunzele florilor;
în stropi îl aruncă valuri din spuma lor;
dealuri îl poartă sus pe vârfuri.
Întorsesem faţa mea de la tine,
de aceea citii întoarse semnele
şi nu pricepui înţelesul lor.
8
Inima mea, fii gata să pleci
şi lasă-i să întârzie
pe cei ce trebuie să întârzie.
Căci numele tău a fost chemat în cerul dimineţii.
Nu aştepta pe nimeni!
Bobocul doreşte noapte şi rouă,
dar floarea înflorită strigă după libertatea luminii.
Rupe-ţi, inima mea, învelişul
şi ieşi la iveală!
14
Partea mea din ce e mai bun pe această lume
îmi va veni din mâinile tale:
iată făgăduiala ta.
De aceea străluceşte lumina ta în lacrimile mele.
Mă tem să mă las călăuzit de alţii, ca să nu mă depărtez de tine,
care aştepţi la o cotitură a drumului
să fii călăuza mea.
Merg cu îndârjire pe drumul meu,
până ce însăşi nebunia mea mi te va aduce la uşă.
Căci am făgăduiala ta
că partea mea din ce e mai bun pe această lume,
îmi va veni din mâinile tale.
15
Vorba ta e simplă maestre,
nu însă a acelora care vorbesc despre tine.
Înţeleg glasul stelelor tale şi tăcerea pomilor tăi.
Ştiu că inima ar vrea să mi se deschidă ca o floare;
că viaţa mi s-a adăpat la un izvor tainic.
Asemenea unor păsări din ţara solitară a zăpezii,
ademenite de căldura primăverii,
zboară cântecele tale în jurul inimii mele,
vrând să-şi facă în ea cuiburile;
iar eu sunt mulţumit în aşteptarea anotimpului vesel.
16
Ei ştiau drumul şi plecară să te caute de-a lungul cărării înguste;
eu însă pornii de-a dreptul în noapte, căci eram neştiutor.
Nu eram îndestul de priceput, să mă tem de tine în întuneric;
de aceea ajunsei pe neaşteptate în pragul tău.
Înţelepţii mă dojeniră şi-mi porunciră să plec din nou,
căci nu venisem pe cărare.
Mă întorsei cuprins de îndoială,
tu însă m-ai oprit;
iar dojana lor crescu din zi în zi.
18
Nu: vouă nu vă este dat să deschideţi bobocii în flori.
Scuturaţi bobocul, loviţi-l; e peste puterile voastre
să-l faceţi să înflorească.
Atingerea voastră îl întinează;
voi rupeţi petalele rând pe rând şi le aruncaţi în ţărână.
Dar nici o culoare şi nici un parfum nu apare.
Nu! Vouă nu vă este dat să deschideţi bobocii în flori.
El, care e în stare să deschidă bobocul,
o face atât de simplu.
Îi aruncă o privire şi seva vieţii îi curge prin fibre.
La suflarea lui, floarea îşi întinde aripile
şi fâlfâie în vânt.
Culori izbucnesc ca nişte dorinţe,
parfumul dă la iveală o dulce taină.
El, care e în stare să deschidă bobocul,
o face atât de simplu.
30
Un zâmbet şiret se revărsă peste ceruri,
în ceasul când ai îmbrăcat inima mea în zdrenţe
şi ai trimis-o pe drumuri să cerşească.
Ea merse din uşă în uşă
şi de atâtea ori, când talerul ei era aproape plin,
fu prădată.
La capătul zilei anevoioase ea ajunse la poarta palatului tău
şi-ţi întinse jalnicul ei taler;
şi tu ai venit şi luând-o de mână ai aşezat-o
lângă tine pe tronul tău.
60
Parfumul strigă înăuntru bobocului:
”Vai! Ziua asfinţeşte, preţioasa zi de primăvară,
şi eu sunt închis în potir!”
Copile, nu-ţi pierde curajul!
Cătuşele tale se vor rupe în bucăţi,
bobocul va înflori şi primăvara va dăinui
şi atunci, tu vei muri în belşugul vieţii.
Parfumul se zbuciumă şi tremură înăuntrul bobocului, strigând:
”Vai! ceasurile trec şi eu încă nu ştiu nici încotro merg, nici ce caut!”
Copile nu-ţi pierde curajul!
Vântul de primăvară ţi-a ascultat dorinţa şi
ziua nu va apune fără să-ţi împlineşti viaţa.
Viitorul îi pare întunecat şi parfumul strigă deznădăjduit:
”Vai! Din vina cui e viaţa mea atât de fără rost?”
”Cine poate să-mi spună, de ce sunt în afund?”
Copile, nu-ţi pierde curajul!
Se apropie dimineaţa desăvârşirii,
când vei amesteca viaţa ta cu toată viaţa
şi vei cunoaşte, în sfârşit, menirea ta.
61
Doamne, e încă un copil!
Ea aleargă prin palatul tău şi se joacă
şi încearcă să facă şi din tine o jucărie.
Nu-i pasă dacă părul ei se despleteşte
şi dacă târăşte haina în ţărână.
Ea aţipeşte, când vorbeşti cu ea şi nu răspunde -
şi floarea ce-i dai dimineaţa
alunecă în ţărână din mâna ei.
Când izbucneşte furtună şi întunericul stăpâneşte cerul,
ea nu poate dormi.
Păpuşile zac împrăştiate pe jos,
iar ea te prinde cuprinsă de spaimă.
Se teme să nu uite ceva din slujba ta.
Tu însă priveşti zâmbind la jocul ei.
O cunoşti.
Copilul, ce şade în ţărână, e mireasa ce ţi-ai ales;
jocul ei se va potoli şi se va adânci în iubire.
79
Îngăduie: Să nu mă rog să fiu păzit de primejdii,
ci să le îndur fără teamă.
Să nu cerşesc alinarea durerii mele,
ci inima s-o birui.
Să nu caut tovarăşi pe câmpul de luptă al vieţii,
ci să mă încred în tăria mea.
Să nu mă rog înfiorat de teamă, să fiu mântuit,
ci să fiu răbdător în lupta pentru libertate.
Nu îngădui să fiu un mişel,
ce simte harul tău numai în noroc;
ci fă-mă să cunosc cârmuirea mâinii tale
în nenorocirea mea.
Sursa:http://www.ceruldinnoi.ro/
Rabindranath Tagore: Poet and Pain
Inspiratia DIVINA vine din INIMA, nu din minte....deci din SUFLET. Ea vine din Frumusete, din Adevar !!! Cei inspirati vad lumea ca un exemplu, ceilalti se dau pe ei exemplu pentru lume.
Cei mai mari inventatori, cercetatori, exploratori au SUFLETUL Curat, si-atunci inspiratia DIVINA coboara pe teren fertil, devenind legata biunivoc, continuu.
Incepi lucrul efectiv functie de Scopul propus cu mintea, dar innobilandu-l Sufletul lucreaza fara sa mai aiba nevoie de minte, asa ca intreaga munca va tine doar de Inima. Mancarea, pasii facuti, fiecare suflare a ta, sa fie facuta din INIMA.
Si-atunci ai doar un Prieten cu Adevarat...SUFLETUL tau, pe DUMNEZEU.
Datoria pe care o ai ca om este aceea de a ajunge toti cei din jurul tau la acest nivel de Constienta, fara de care acestia nu s-au trezit, nu stiu ca nu stiu....
Doar asa ramai pe taramul Sufletului, iar purtarea ta este Iubire. A ramane aici, este dat de indemanarea ta, de liberul arbitru, de ce-ai promis lui DUMNEZEU ca vei face pe pamant....si trebuie stiut ca aici este LIMITA dintre Mantuire si suferinta. Esti in fata Usii Sufletului. Daca calci stramb o singura data, o iei de la capat cu nevointa, intr-o singura secunda.
Dorinta de a face ceva pentru tine si nu pentru semeni, nu moare, ea doarme decat. Te face praf instantaneu, cum ai gresit.
Asta mi-a spus acum 28 de ani Parintele de la Lainici, cand i-am relalat ca vreau sa ma ocup de Regia de Recosntructie a Tarii reintregite. Ca acest gand nu ma lasa sa ma odihnesc. El mi-a spus in clar ca nu-mi voi mai apartine, deci ca nu trebuie sa fac nimic pentru mine.
Asta mi-a spus si Domnul Stamate Sergiu cu ani in urma, sa nu mai gresesc nici cu gandul....la ce nivel de constiinta ajunsesem atunci.
Doar asa treci pragul Usii Sufletului.
Adrian Pop
''Viata inseamna a transforma constant in lumina si in flacara tot ceea ce suntem si tot ce intalnim. ''
Friedrich Nietzsche
Momentan sunt 60 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 60 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje