“Te avertizez, oricine ai fi. O, tu, care dorești să cercetezi arcanele naturii, că dacă nu întâlnești în chiar interiorul tău ceea ce cauți, nici în afară nu le vei putea descoperi! Dacă tu ignori miracolele aflate în propria ta casă, cum pretinzi să găsești alte miracole? În tine se găsește ascunsă comoara comorilor Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște Universul și Zeii!".
Socrate
Nichita Stanescu
O confesiune
Încă nu pot să înalţ un imn liniştei
pe care mi-o doresc şi de care mi-este foame.
Nici o casă în care am stat
nu m-a ţinut prea mult înlăuntru ei.
Aş vrea să pot să locuiesc
în propriile mele cuvinte,
dar îmi atârnă greoi prin uşile lor
trupul spre regnul animal.
Bucuros aş da câinilor ce este al câinilor
şi arţarilor ce este al arţarilor,
dar urletul câinilor este pentru mine închis,
iar mirosul arţarilor oprit.
Va trebui să mă mut mult mai sus,
va trebui să arunc lestul, *
dar numai gândul că ceea ce este sus
este aidoma cu ceea ce este jos, *
mă tulbură şi mă face să aflu
că orice azvârlire nu are direcţie,
că orice lepădare e statică.
“Oamenii asociază de cele mai multe ori fericirea cu iubirea. Dar mulți recunosc în final că această fericire a fost de scurtă durată! De ce? Fiindcă ei nu au știut cum să-și păstreze iubirea.
Pentru a găsi fericirea în iubire, trebuie să înțelegeți că ea nu depinde de posesia fizică a unei ființe, nici măcar de legătura afectivă ce vă unește una de cealaltă. Adevărata iubire o puteți gusta numai în acel ceva subtil care, printr-un bărbat, o femeie, vă leagă cu întregul univers, cu frumusețea florilor, a pădurilor, a izvoarelor, a soarelui, a constelațiilor. Să nu vă grăbiți să înlăturați distanța fizică ce vă separă de cel sau cea iubită, altminteri veți pierde toată această lume subtilă în care ați simți trăind și palpitând întreaga natură; vă va rămâne numai latura fizică, prozaică, și nu aici veți găsi fericirea.”
Omraam Mikhaël Aďvanhov
#Fotos: Imágenes surrealistas hechas c
Afara ploua…Ploua incet si cerul din sufletul meu …cu picaturi rare si mari ,obosit de atatea taceri … Totul se purifica prin suferinta si lacrimi ,multe lacrimi colorate la fel ca sentimentele care le-au nascut...Cele mai frumoase sunt cele dinaintea curcubeului pentru ca zambesti si plangi linistit,cu speranta . Stii ca prima raza de Soare iti va spune :’’Esti Lumina si Iubire ! Straluceste ! ‘’
Sursa: http://marea. povestea-mea-cea-mai-frumoasa.htlm
“Credincioșii nu își fac o idee corectă despre religie mai mult decât necredincioșii: ei își închipuie că le va fi suficient să îngenuncheze într-o biserică sau un templu și să rostească câteva rugăciuni pentru a simți că se află în prezența Domnului. Ei bine, nu, poți simți prezența Domnului numai dacă te-ai spălat interior. Un geam sau praful și funinginea s-au adunat și nu lasă să treacă lumina soarelui; la fel, o ființă care nu s-a descotorosit de impuritățile sale nu se poate lăsa străbătută de prezența divină.
Există mereu o lucrare de înfăptuit: zilnic, dimineața, seara, trebuie să vă gândiți la această curățare. Analizându-vă stările interioare, gândurile, sentimentele, străduindu-vă să le stăpâniți, să le orientați pe calea binelui, veți deveni ca un cristal transparent ce lasă să treacă lumina celestă. În acea clipă, da,veți simți prezența Domnului.”
Omraam Mikhaël Aďvanhov
Nichita Stănescu
Visul unei nopţi de iarnă
Apărea în stele dinţate
chipul tău de atunci, numai contur.
Nopţile mele, în nopţile mele.
Stam lungit pe zăpadă, privirea
îmi hoinărea printre cetini, în jur,
şi nu mi-era frig. Dimpotrivă,
abuream tot ca o pâine albă.
Stelele mă priveau curioase.
O, tu, carne a mea, visătoare,
o, voi, fosforescentelor oase!
Tot viitorul călătorea, călătorea,
de sus, de sub norii cei nevăzuţi,
pe fulgii cei albi, căci ningea,
dragostea mea i-apăsa, apăsa,
şi ei mi se topeau în răsuflare.
Pâna la genunchi mi s-ar fi scufundat piciorul,
dacă-aş fi vrut să calc peste gheaţă,
până la cot mi-ar fi intrat mâna,
de-aş fi voit să mă sprijin mai bine
de trunchiul bradului de lângă mine.
Dar eu abuream trântit în zăpada
ce se topea, mi se topea sub trup.
Apoi se topea pământul şi piatra,
şi m-aş fi agăţat de cer,
dar mi-era teamă că-l rup.
Astfel ajungeam în fundul pământului
tăind, cu trupul, un con de vulcan.
Stelele, capete fără tupuri,
mă iubeau, lunecând simultan
pe-o secundă cât ora, pe-o oră de-un an.
E iarnă, şi eu stau întins, pe sub cetini,
şi miezul de lavă îl iau şi îl pun
sub creştet, şi tot nu adorm.
Şi, întruna,
din mine spre tine răsar şi apun.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 16.12.2017 la 19:41.
“Cu cât o ființă devine mai sensibilă, cu atât mai mult ea se expune suferinței la tot ce vede și aude în jurul ei. Oare, trebuie ca ea să devină insensibilă pentru a nu mai suferi? Nu. Cu un astfel de raționament, ea va deveni repede la fel de dură ca piatra. Nu trebuie să ne temem că suferim, iar suferința nu trebuie luată prea mult în considerație. Chiar dacă trebuie să suferim, este de preferat să ne creștem sensibilitatea, fiindcă gradul ei de sensibilitate determină măreția, înălțimea morală a unei ființe umane. Ea nu trebuie însă să confunde sensibilitatea cu sensibilitatea afectată.
Pentru știința spirituală, a fi sensibil înseamnă a fi capabil să te deschizi din ce în ce mai mult splendorii și bogățiilor Cerului, să captezi minunile lumii divine încât să nu mai simți atât de mult prostia, vulgaritatea și răutatea oamenilor. Marii Maeștri și, deasupra lor Îngerii, Arhanghelii nu suferă de urâțenie: ei nu o văd. Ei văd numai frumusețea și ei se află fără încetare în bucurie.”
Omraam Mikhaël Aďvanhov
''În iubire se simte mai mult decât e nevoie, se suferă mai mult decât se cugetă, se visează mai mult. Fiecare zi în care ne trezim este o zi bună. Fiecare respiraţie este plină de speranţă faţă de o zi mai bună. Fiecare cuvânt este o şansă de a schimba ceva rău în ceva bun.''
Walter Mosley
Legenda florii „Nu mă uita”
Se zice că, după ce au răsărit toate florile, Zâna Florilor le puse fiecăreia câte un nume; uitase însă de una. Florile, văzându-se cu nume, se bucurau care de care mai tare. Cea uitată însă, stătea mâhnită şi dusă pe gânduri într-o vale de lângă pârâu. Plângea amarnic neînţelegând de ce ea-i mai puţin iubită decât suratele ei şi lacrimile i se împleteau cu stropii jucăuşi ai pârâului.
Într-o zi, ieşind la plimbare pe o câmpie înverzită şi împănată cu fel de fel de flori, Zâna Florilor se umplu de bucurie când văzu că toate florile-i zâmbesc fericite pentru numele alese. Coborând coasta poienii către pârâul ce susura de mai mare dragul, zâna dădu peste floricica cea tristă ce nu mai contenea plânsul. O întrebă plină de mirare:
- Dar tu, frumoasă şi delicată floare, de ce stai, plângi şi te tângui când toate suratele tale se veselesc ? - D-apoi cum n-oi plânge şi nu m-oi tângui, după ce toate suratele mele au primit câte un nume frumos iară pe mine m-ai uitat ?! răspunse floricica suspinând.
Auzind răspunsul, zâna se întrebă cum de-a uitat-o tocmai pe ea, care-i atâta de frumoasă şi delicată.
- Lasă, draga mea, nu te mai amărî.. Nici nu va apune soarele şi vei avea şi tu un nume.
Cum rosti cuvitele, zâna se şi făcu nevăzută. Se întoarse la palat, se sfătui cu celelalte zâne şi chemând la sine pe floricica uitată îi zise:
- Nu m-ai uitat că nu ţi-am pus şi ţie un nume aşa cum am pus tuturor suratelor tale aşa că de azi înainte te vei numi „Nu mă uita” !
Şi, de-atunci, „nu mă uita” se numeşte floricica aceasta în multe părţi ale lumii..
Carl Jung
„Supravietuim din ce primim, traim din ce daruim”;
„Eu nu sunt ceea ce mi s-a intamplat, eu aleg sa fiu cine vreau”;
„Vederea ta va deveni mai clara cand te vei uita in interiorul tau… Cel care priveste doar exteriorul, viseaza. Cand te uiti in inima ta, te trezesti”;
„Oamenii fac absolut orice, pana si cel mai absurd lucru, numai sa evite sa se confrunte cu propriul suflet”;
„Depresia este ca o doamna imbracata in negru. Daca vine, nu o da afara, mai bine invit-o la masa ca sa asculti ce vrea sa iti spuna”;
„Viata netraita e o boala serioasa de la care se poate muri”;
„Intalnirea dintre doua persoane e ca si contactul dintre doua substante chimice: daca exista o reactie, ambele se transforma”;
„Lucrurile la care opui rezistenta vor persista”;
„Nu retine oamenii care vor sa se indeparteze de tine pentru ca asa nu vor avea loc sa se apropie cei care vor sa te cunoasca”;
„Singuratatea nu inseamna a nu avea oameni langa tine, ci a nu le putea comunica lucruri care sunt importante pentru tine sau a simti limitele care pentru ei nu pot fi trecute”;
Ultima modificare făcută de latan.elena; 17.12.2017 la 14:39.
Momentan sunt 134 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 134 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje