''Dumnezeu ne-a dat două mâini, două picioare, doi ochi, două urechi, astfel încât dacă una păţeşte ceva, să ne slujim de cealaltă. Dar dacă pierdem sufletul, de unde mai găsim altul?''
Sfântul Ioan Gură de Aur
''Dumnezeu ne-a dat două mâini, două picioare, doi ochi, două urechi, astfel încât dacă una păţeşte ceva, să ne slujim de cealaltă. Dar dacă pierdem sufletul, de unde mai găsim altul?''
Sfântul Ioan Gură de Aur
"Fericiţi cei care visează, cei care au idei frumoase, cei tandri, fericiţi cei care rămân copiii sufletului. Fericiţi cei pe care teama nu îi face să renunţe la iubire."
Albert Einstein
,,Când ai ajuns la capătul a ceea ce ar trebui să ştii, eşti la începutul a ceea ce ar trebui să simţi."
Khalil Gibran
,,Am fost o singura data in viata atat de apropiati incat nimic nu mai parea sa stanjeneasca prietenia, fratia noastra si nu mai ramasese intre noi decat o punte minuscula. In clipa in care te pregateai sa pasesti pe ea te-am intrebat: “Vrei sa treci puntea ca sa vii la mine?” – dar n-ai mai vrut, si cand te-am mai rugat inca o data ai tacut. De atunci s-au pravalit intre noi munti si suvoaie navalnice si tot ceea ce desparte si instraineaza si, chiar daca am vrea sa ne regasim n-am putea. Dar cand iti amintesti de acea punte mica, nu mai gasesti cuvinte – doar suspine si uimiri."
Plansul lui Nietzsche
''Ai scăpat din cusca ...
Aripile tale sunt întinse ...
Acuma zboara!''
Rumi
''Numai Dumnezeu are privilegiul să ne abandoneze.
Oamenii nu pot decât să ne întoarcă spatele.''
Emil Cioran
Tot ce ni se cere este sa fim Iubire .
Asta -i tot , este atat de simplu si de usor .
Kiesha
„În forma ei cea mai pură, iubirea înseamnă împărtășirea bucuriei. Nu cere nimic în schimb, nu aștepta nimic, și atunci cum poți să suferi? Când nu te aștepți la nimic, nu există posibilitatea de a suferi. În schimb, orice vine este binevenit și, dacă nu vine nimic, este bine și așa. Bucuria a fost aceea de a da, nu de a primi. Mai mult, poți să iubești la mii de kilometri distanță; nici măcar nu este nevoie să fii prezent fizic...”
Osho
EA NU ERA DE AICI...
,,N-am întâlnit-o decât de două ori. E puţin. Dar extraordinarul nu se măsoară cu măsurile timpului. M-a cucerit din prima clipă cu aerul ei absent şi înstrăinat, cu şoaptele ei (căci nu vorbea), cu gesturile şovăielnice, cu privirile ce lunecau peste fiinţe şi lucruri, cu fiinţa ei de spectru adorabil. „Cine eşti ? De unde vii ?”, iată întrebarea care îţi venea să i-o pui fără să stai pe gânduri. N-ar fi putut răspunde, într-atât se confunda cu misterul ei ori nu-i plăcea să-l trădeze. Nimeni nu va şti niciodată cum de izbutea să respire, ce rătăcire o făcea să cedeze magiei suflului, şi nici ce căuta printre noi. Sigur este că nu era de aici şi că nu ne împărtăşea decăderea decât din politeţe ori din cine ştie ce curiozitate morbidă. Doar îngerii şi bolnavii incurabili pot inspira un sentiment analog aceluia pe care îl încercai în preajma ei. Fascinaţie, tulburare supranaturală! Din prima clipă când am văzut-o m-am îndrăgostit de timiditatea ei, o timiditate unică, de neuitat, care-i dădea înfăţişarea unei vestale istovite în slujba unui zeu clandestin sau a unei mistice răvăşite de dorul ori excesul de extaz, neînstare să se mai reîntoarcă vreodată printre evidenţe! Copleşită de bunuri, răsfăţată după cântarul lumii acesteia, părea totuşi desprinsă de toate, în pragul unei cerşetorii ideale, sortită să-şi murmure sărăcia în miezul imperceptibilului. De altfel, ce ar fi putut să posede şi să rostească, de vreme ce tăcerea îi ţinea loc de suflet, iar perplexitatea – de univers ? Nu aducea ea aminte de-acele făpturi iscate din lumina lunii, despre care vorbeşte Rozanov ? Cu cât te gândeai la ea, cu atât erai mai puţin înclinat s-o judeci după gusturile şi vederile timpului. Sta parcă sub povara unui blestem din alte vremi. Din fericire, însuşi farmecul ei făcea parte din revolut. Ar fi trebuit să se nască sub alte zări şi într-o altă epocă, în mijlocul landelor lui Haworth, în ceţuri şi dezolare, alături de surorile Brönte…. Cel ce ştie să descifreze chipul omenesc citea cu uşurinţă pe al ei că nu e osândită să dureze, că va fi cruţată de coşmarul anilor. În viaţă fiind, părea atât de puţin complice vieţii, că n-o puteai privi fără să te gândeşti că n-ai s-o revezi niciodată. Un adio nespus era însemnul şi legea firii sale, gloria ursitei sale, pecetea trecerii ei pe pământ; de-aceea îl purta ca pe un nimb, nu din ostentaţie, ci din solidaritate cu nevăzutul."
Emil Cioran
Nichita Stănescu
Trist cântec de dragoste
Numai viața mea va muri pentru mine-ntr-adevăr,
cândva.
Numai iarba ştie gustul pământului.
Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr,
de inima mea, când o părăsește.
Aerul e-nalt, tu ești înaltă,
tristeţea mea e înaltă.
Vine o vreme când mor caii.
Vine o vreme când se-nvechesc mașinile.
Vine o vreme când plouă rece
și toate femeile poartă capul tău
și rochiile tale.
Vine și o pasăre mare, albă.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 25.09.2017 la 11:47.
„Soarele este cel care vede lumea învăluită de căldură şi lumină. Fii mai întâi un soare şi apoi priveşte lumea.”
Carmen Sylva
Momentan sunt 38 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 38 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje