Creativitatea...
Pentru ce ar trebui să ne folosim toti puterea creatoare?
...
Pentru că nu există nimic care să-i facă pe oameni atât de generosi,
atât de voiosi, atât de vii, atât de îndrăzneti, atât de plini de compasiune,
atât de indiferenti fată de război
si de acumularea de obiecte si de bani.
Brenda Ueland
''Iubirea ne face sa fim ceea ce suntem cu adevarat.''
Isabela Varady
“Care este scopul acestui joc al existentei? De ce cresc toti acesti copaci? De ce este populata planeta cu animale, pasari, cu oameni? Care este semnificatia acestui pamant si a acestui cer? De ce a luat totalitatea aceasta forma? Unde putem descoperi aceasta semnificatie?
Din perspectiva mintii, semnificatia trebuie sa existe undeva la sfarsit, la destinatia catre care se indreapta existenta… Semnificatiile nu trebuie cautate in viitor, in dorinta si in destinatie, altundeva. Ele nu pot fi revelate decat prin intoarcerea la radacini. Altfel spus, ele nu trebuie cautate la sfarsit ci la inceput.
Mai intai de toate, semnificatia nu poate fi gasita decat la nivelul semintei, nu la nivelul copacului. Chiar daca este ascunsa, chiar daca pare invizibila, ea trebuie cautata la nivelul semintei, caci nimic nu s-ar fi putut naste daca nu ar fi existat aceasta. Nimic nu se poate naste din vid.
Chiar daca exista un scop al vietii, acesta trebuie sa fie ascuns in samanta, asa cum este ascunsa floarea. Floarea este semnificatia copacului. Atunci cand infloreste, copacul intra in extaz; el canta si danseaza. Aceasta este realizarea lui, fericrea lui suprema, momentul lui de glorie, cand nu-i mai lipseste nimic. Floarea nu este altceva decat incantare pura, dansul copacului, care afirma astfel ca: “M-am realizat!”
Florile copacului trebuie sa fi fost ascunse insa undeva in samanta; altminteri, de unde ar fi aparut ele? Orice finalitate trebuie sa se regaseasca in inceput; omega este ascunsa in alfa.”
Osho – „Cartea despre nimic”
Ultima modificare făcută de latan.elena; 26.04.2017 la 18:05.
“Se sparge sticla lucitoare
Si multe amintiri dispar,
Dar stralucirea acestor zile
Va fi ca diamantul rar.”
Pam Brown
Ana Blandiana
„Îţi aduci aminte plaja?”
Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,
Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam.
Psalm Dragostei..,
,,E înca în mine greul pietrelor, dintre cari
m-am ridicat cînd zi s-a facut.
Dragoste, împrumuta-mi tu usurinta
cu care norii albi umbla-n azur peste abisuri
si gratia fara fiinta a verdelui, frunzelor.
Simt înca în mine greul pamîntului si deznadejdea
lutoasa. În mine tînguitoarele nopti.
Neguri mai staruie-n gînd
si talpile fara de voie mai prind radacini
pe drumuri neprietenoase.
Din trecut cîteodata mai vine un vînt.
În ceasurile desprimaverii, dragoste,
în ceasurile-acestea, ce singura tu le numeri,
caci numai tu nu ai amintirea
marilor întunecimi,
fa sa uit cumplita povara
a vazduhului negru, ce-l port pe umeri
si da-mi taria de a suporta
bucuria eliberarii."
Lucian Blaga
As vrea sa zbor....
,,...ma simt un om fara sens si nu-mi pare rau ca n-am nici un sens.
Si de ce mi-ar parea rau,cand de haosul meu nu se poate alege decat haosul?
In mine nu exista nici o vointa inspre forma, spre cristalizare,sau un ideal.
De ce nu zbor,de ce nu-mi cresc aripi?Nu este in dorinta mea de zbor o fuga de existenta?
Si n-as fugi in acest zbor cu toata existenta,cu tot ce e fiinta?
Simt in mine atata fluiditate,incat ma mir cum de nu ma topesc si nu curg.
As vrea ca fiinta mea sa se transforme intr-un fluviu cu ape tulburi si navalnice care sa poarte numele meu si care sa curga ca o amenintare apocaliptica.
Oare va stinge aceasta apa focul din mine si focul din mine va evapora aceasta apa?
In mine sunt numai aburi si scantei, inundatii de foc si incendii de apa....."
Renuntarea......Emil Cioran
Toti avem o flacără internă care este păstrătoarea fortei noastre vitale.
Fiecare alegere pe care o facem,
ori aduce mai multă fortă, întărind, aprinzând si hrănindu-ne flacăra,
ori diminuează această fortă, micsorând intensitatea flăcării si reducându-i puterea.
Debbie Ford - Întrebările potrivite
''Nu pot sa ma gandesc la tine si sa nu plang.
Curg lacrimile fara sa vreau ,aproape fara sa-mi dau seama.
Cand trebuie sa le ascund ,se scurg in marea subterana,din suflet.
Am plans cat pentru zece vieti.
Nu am stiut ca pot tasni atat de abundent.
Au fost lacrimi de bucurie,de uimire, de fericire, de incantare,
De multumire,de gelozie,de speranta,de asteptare,de durere…
Lacrimi de uitare…
Atatea feluri de lacrimi…nu stiam ca exista.''
Sursa: http://marea. wordpress.com/2016/08/01/povestea-mea-cea-mai-frumoasa.htlm
Ultima modificare făcută de latan.elena; 27.04.2017 la 16:42.
''Dragostea oamenilor nu este perfecta. Am inteles si eu asta, azi, in sfarsit! Doar Dumnezeu poate iubi „perfect”, neconditionat, sfant. Iar eu, de multe ori L-am cautat pe Dumnezeu in oameni... Si L-am gasit si acolo aproape de fiecare data, insa ceva nu era complet. Banuiesc ca eu ma asteptam de la oameni sa fie dumnezei... si ei nu sunt. Ce povara trebuie ca simteau unii ca le pun in spate!! Oamenii sunt minunati, mai vii sau mai putin. Oamenii sunt pentru... a calatori impreuna. Un om cu inima vindecata, cum imi doresc sa ajung si eu, poate face alegeri cu adevarat libere...''
Maicii Siluana
Momentan sunt 59 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 59 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje