Pagina 322 din 1305 PrimulPrimul 123456789101112131415161718192021222324252627282930313233343536373839404142434445464748495051525354555657585960616263646566676869707172737475767778798081828384858687888990919293949596979899100101102103104105106107108109110111112113114115116117118119120121122123124125126127128129130131132133134135136137138139140141142143144145146147148149150151152153154155156157158159160161162163164165166167168169170171172173174175176177178179180181182183184185186187188189190191192193194195196197198199200201202203204205206207208209210211212213214215216217218219220221222223224225226227228229230231232233234235236237238239240241242243244245246247248249250251252253254255256257258259260261262263264265266267268269270271272273274275276277278279280281282283284285286287288289290291292293294295296297298299300301302303304305306307308309310311312313314315316317318319320321322323324325326327328329330331332333334335336337338339340341342343344345346347348349350351352353354355356357358359360361362363364365366367368369370371372373374375376377378379380381382383384385386387388389390391392393394395396397398399400401402403404405406407408409410411412413414415416417418419420421422423424425426427428429430431432433434435436437438439440441442443444445446447448449450451452453454455456457458459460461462463464465466467468469470471472473474475476477478479480481482483484485486487488489490491492493494495496497498499500501502503504505506507508509510511512513514515516517518519520521522523524525526527528529530531532533534535536537538539540541542543544545546547548549550551552553554555556557558559560561562563564565566567568569570571572573574575576577578579580581582583584585586587588589590591592593594595596597598599600601602603604605606607608609610611612613614615616617618619620621622623624625626627628629630631632633634635636637638639640641642643644645646647648649650651652653654655656657658659660661662663664665666667668669670671672673674675676677678679680681682683684685686687688689690691692693694695696697698699700701702703704705706707708709710711712713714715716717718719720721722723724725726727728729730731732733734735736737738739740741742743744745746747748749750751752753754755756757758759760761762763764765766767768769770771772773774775776777778779780781782783784785786787788789790791792793794795796797798799800801802803804805806807808809810811812813814815816817818819820821822823824825826827828829830831832833834835836837838839840841842843844845846847848849850851852853854855856857858859860861862863864865866867868869870871872873874875876877878879880881882883884885886887888889890891892893894895896897898899900901902903904905906907908909910911912913914915916917918919920921922923924925926927928929930931932933934935936937938939940941942943944945946947948949950951952953954955956957958959960961962963964965966967968969970971972973974975976977978979980981982983984985986987988989990991992993994995996997998999100010011002100310041005100610071008100910101011101210131014101510161017101810191020102110221023102410251026102710281029103010311032103310341035103610371038103910401041104210431044104510461047104810491050105110521053105410551056105710581059106010611062106310641065106610671068106910701071107210731074107510761077107810791080108110821083108410851086108710881089109010911092109310941095109610971098109911001101110211031104110511061107110811091110111111121113111411151116111711181119112011211122112311241125112611271128112911301131113211331134113511361137113811391140114111421143114411451146114711481149115011511152115311541155115611571158115911601161116211631164116511661167116811691170117111721173117411751176117711781179118011811182118311841185118611871188118911901191119211931194119511961197119811991200120112021203120412051206120712081209121012111212121312141215121612171218121912201221122212231224122512261227122812291230123112321233123412351236123712381239124012411242124312441245124612471248124912501251125212531254125512561257125812591260126112621263126412651266126712681269127012711272127312741275127612771278127912801281128212831284128512861287128812891290129112921293129412951296129712981299130013011302130313041305 UltimulUltimul
Rezultate 3.211 la 3.220 din 13050

Subiect: Elena Latan

  1. #3211
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.480













    ''Florile mi-au vorbit mai mult decât aş putea mărturisi prin vorbe. Ele sunt hieroglife ale îngerilor, iubite de toţi oamenii datorită frumuseţii lor, deşi există câţiva care pot descifra fragmente ale înţelesului lor.''

    Lydia M. Child




































    MAI MULT:
    Florăresele lui Louis Marie de Schryver
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.03.2017 la 14:29.

  2. #3212
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.480











    „Nu există boală de care nu ne-ar vindeca o lacrimă ce-ar începe să cânte”~ Emil Cioran









    Citate Emil Cioran -

    Amurgul gândurilor



    Adevărul este o eroare exilată în eternitate.
    Adevărurile mor psihologic, nu formal; ele îşi menţin valabilitatea, continuând nonviaţa formelor, deşi pot să nu mai fie valabile pentru nimeni.
    A fi bolnav înseamnă a trăi într-un prezent conştient, într-un prezent sie însuşi translucid, căci teama de trecut şi de viitor, de ce s-a întâmplat şi de ce se va întâmpla, dilată clipa pe măsura imensităţii temporale.
    A suferi e modul de a fi activ fără să faci ceva.
    Absolutul e un stadiu crepuscular al voinţei, o stare de foame istovitoare.
    Absurditatea este insomnia unei erori, eşuarea dramatică a unui paradox.
    Amărăciunea este o muzică alterată de vulgaritate.
    Ameţeala este simptomul specific al depăşirii unei condiţii fireşti şi al imposibilităţii de a mai împărtăşi poziţia fizică legată de ea.
    Anumite fiinţe simt pornirea spre crimă numai pentru a gusta o viaţă intensificată, aşa încât negaţia bolnăvicioasă a vieţii este în acelaşi timp omagiul ei.
    Apariţia moralei este identică întâiului freamăt de remuşcare.
    Apropierile de Absolut au urmări mai grave decât orice intoxicare.







    Atât bucuria, cât şi veselia înviorează, dar una spiritul şi alta simţurile.
    Atât un plus, cât şi un minus de viaţă mă pătrund de un fior de irealitate. O mare moartă şi o mare furioasă, într-o măsură egală, sunt lipsite de ritm.
    Atâta vreme cât ne mai agăţăm de deznădejdi şi de iluzii, suntem iremediabil oameni.
    Blestemul este o provocare nemăsurată şi el creşte în tărie cu cât se îndreaptă înspre nemăsurat.
    Boala este modul în care moartea iubeşte viaţa, iar individul teatrul acestei slăbiciuni.
    Boala unui om se măsoară prin frecvenţa cuvântului "viaţă" din vocabularul său.
    Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pămînt emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele.
    Bucuria e reflexul psihic al purei existenţe - al unei existenţe ce nu-i capabilă decât de ea însăşi.
    Când ai murit lumii, ţi-e dor de tine însuţi şi-ţi consumi ce-ţi mai rămâne de trăit într-o nostalgie neîmplinită.
    Când aspiraţia spre neant atinge intensitatea unei erotici, timpul sau eternitatea nu-ţi mai spun nimic.
    Când durerea n-a mai putut rămâne în ea însăşi, au apărut fiinţele ca s-o scape de chinurile virtualităţii.
    Când eşti bolnav, natura te obligă la cunoaştere; te pomeneşti că ştii fără voia ta. Totul ţi se dezvăluie indiscret, căci tainele şi-au pierdut pudoarea în ştiinţa involuntară care e boala.
    Când nu te mai poţi gândi la nimic, pricepi prea bine prezentul absolut al idioţilor, ca şi senzaţiile de vid ce apropie uneori mistica de imbecilitate, cu diferenţa că în nesfârşitul gol al misticilor se agită o tendinţă secretă de înălţare, pâlpâie stingher un avânt vertical, pe când vidul orizontal al idioţilor este o întindere ştearsă pe care lunecă surd teroarea.
    Când privesc albastrul cerului şi orice albastru, încetez pe loc de-a mai aparţine acestei lumi.
    Când, în curgerea lucrurilor, ne scoatem capul nemulţumiţi şi ne trezim răzvrătiţi din beţia fiinţării, încercarea de evadare ne împinge spre negarea timpului.
    Castitatea este un refuz al cunoaşterii.
    Ce mi-aş scrie în dreptul inimii? Se prea poate că: nefericire.
    Ceaţa e neurastenia aerului.
    Ceea ce deosebeşte remuşcarea de deznădejde, de ură sau de groază este o înduioşare, un patetic al incurabilului.
    Ceea ce face oraşele mari atât de triste este că fiecare om vrea să fie fericit, iar şansele scad pe măsura ce dorinţa creşte. Căutarea fericirii indică distanţa de rai, gradul căderii umane.
    Ceea ce nu se poate traduce în termeni de religie nu merită să fie trăit.
    Ceva e pozitiv când are o legătură lăuntrică cu viitorul, când creşte spre el.
    Cheia pentru inexplicabilul soartei noastre este setea de nefericire, adâncă şi tainică şi mai durabilă ca dorinţa zvăpăiată de fericire.
    Contingenţa - oazele de arbitrar în deşertul necesităţii.
    Cu cât eşti mai puţin indiferent în faţa răului, cu atât eşti mai aproape de remuşcarea esenţială. Aceasta-i uneori tulbure şi echivocă: atunci porţi povara absenţei Binelui.
    Cu cât oamenii te interesează mai puţin, cu atât devii mai timid în faţa lor, iar când ajungi să-i dispreţuieşti, începi să te bâlbâi.
    Cu cât ştim mai mult despre noi, cu atât îndeplinim cerinţele unei igiene, care consistă în realizarea transparenţei organice. De atâta puritate, vedem prin noi. Ajungi astfel să asişti la tine însuţi.
    Cu fiecare zi suntem mai singuri. Ce grea şi ce uşoară trebuie să fie ultima!
    Cultul frumuseţii seamănă unei laşităţi delicate, unei dezertări subtile.
    Cum viaţa nu-i respirabilă la rece, găsi-vom focurile să aprindem minţile? Nădejdile cresc din incendiul lucidităţii.
    Dacă ar prinde glas agitaţia surdă din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al plângerii. Port un doliu din naştere - doliul acestei lumi.
    Dacă la suprafaţa creierului uman ar lua naştere o idee, ea s-ar sinucide din teama de singurătate.
    Dacă se admite în univers un infinitezimal real, totul este real; dacă nu există ceva, nu există nimic. A face concesii multiplicităţii şi a reduce totul la o ierarhie de aparenţe înseamnă a nu avea curajul negaţiei.
    Dacă soarele ar refuza lumii lumina, ultima zi de strălucire ar asemui-o rânjetului unui idiot.
    Dacă suferinţa n-ar fi un instrument de cunoaştere, sinuciderea ar fi obligatorie. Şi viaţa însăşi - cu inutilităţile ei sfâşietoare, cu bestialitatea ei obscură, care ne târâie în erori pentru a ne spânzura din când în când de câte un adevăr, cine ar putea-o suporta, de n-ar fi un spectacol de cunoaştere unic? Trăind primejdiile spiritului, ne mângâiem prin intensităţi de lipsa unui adevăr final.
    De câte ori mă gândesc la om, mila îmi îneacă gândurile. Şi astfel nu-i pot da de urmă în niciun chip.
    De oameni mă separă toţi oamenii.
    De şi-ar aşeza Dumnezeu fruntea pe umărul meu, ce bine ne-ar sta nouă aşa, singuri şi nemângâiaţi...
    De-am fi liberi în boli, medicii ar ajunge cerşetori, căci muritorii trag spre suferinţă, dar nu spre amestecul ei chinuitor de subiectivitate exasperată şi de necesitate invincibilă.
    De-aş fi Dumnezeu, m-aş face orice afară de om.
    Deşerturile sunt parcurile lui Dumnezeu.
    Despre orice - şi-n primul rând despre singurătate - eşti obligat a gândi negativ şi pozitiv în acelaşi timp.
    Destin nu există decât în acţiune, fiindcă numai în ea rişti totul, fără să ştii unde vei ajunge.
    Devenirea este un dor imanent firii, o dimensiune ontologică a nostalgiei.
    Diferenţa între oameni se măsoară după rezonanţa afectivă a cuvintelor. Unii se îmbolnăvesc de o sfârşeală extatică ascultând o expresie banală, alţii rămân reci la o probă de zădărnicie.
    Diferenţele dintre filosofii antici şi cei moderni, atât de frapante şi de defavorabile ultimilor, pleacă din faptul că aceştia au filosofat la masa de lucru, la birou, pe când aceia în grădini, în pieţe sau la cine ştie ce margine de mare.
    Divinitatea este ipostaza abstractă şi impersonală a lui Dumnezeu.
    Doar pentru cei ce şi-au dormit viaţa moartea poate însemna un somn. Ceilalţi, atinşi de veghe, vor supravieţui treji cenuşii lor sau scheletului ironic!
    Dorinţa de singurătate să fie oare altceva decât deghizarea poetică a egoismului?
    Dragostea de frumuseţe este inseparabilă de sentimentul morţii. Căci tot ce ne răpeşte simţurile în fioruri de admiraţie ne ridică într-o plenitudine de sfîrşit, care nu e decât dorul arzător de a nu supravieţui emoţiei.
    Dragostea este sfinţenie plus sexualitate.
    Dumnezeu are tot interesul să-şi vegheze adevărurile. Uneori, o simplă smucitură din umeri i le dărîmă pe toate, căci gândurile i le-au surpat de mult. Dacă un vierme e capabil de nelinişte metafizică, şi el îi tulbură somnul.
    Dumnezeu este încercarea ultimă de a ne îndestula dorinţa de somn.
    Dumnezeu este un vecin faţă de exilul eului nostru, care ne face să ne căutăm pe alte tărâmuri şi să nu fim niciodată în apropierea noastră, prin soartă inaccesibili nouă.
    După ce ai adunat cu trudă şi cu hărnicie atâta izolare, sentimente de proprietar te-mpiedică să mori cu cugetul împăcat. Atât avut fără moştenitori! Spulberare este cuvântul pentru rosturile din urmă ale inimii...
    După miezul nopţii, gândeşti ca şi cum n-ai mai fi în viaţă sau - în cel mai bun caz - ca şi cum n-ai mai fi tu. Devii o simplă unealtă a tăcerii, a veşniciei sau a vidului.
    După orice conversaţie, eşti mai părăsit ca în mormânt. Ţi-ai uşurat spiritul şi ţi-a putrezit inima. Vorbele au zburat în vânt şi cu ele substanţa izolării tale.
    Eroismul nu e decât rezistenţa la sfinţenie.
    Este atâta crimă şi poezie în Shakespeare, că dramele lui par concepute de un trandafir în demenţă.
    Eşti singur totdeauna faţă de tine însuţi, nu faţă de altcineva.
    Eternitatea ar putea fi treapta finală a timpului, precum neantul sublimarea ultimă a eternităţii.
    Eternitatea este luciditatea devenirii.
    Există dezlipiri de lume care te năpădesc subit, ca adieri mortale, şi-n care înţelepţii îţi par biete veveriţe, iar sfinţii profesori rataţi.
    Existenţa demoniacă ridică fiece clipă la demnitatea de eveniment.
    Fără Dumnezeu singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, nobleţea tăcerii ne domoleşte aiureala nemângâierilor. După ce am pierdut toate, ne recâştigăm cumpătul înveşnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite... În încercarea ultimă de a ne îndestula dorinţa de somn, Dumnezeu devine cuib de câte ori cresc aripi oboselii noastre.
    Faţă de materie, viaţa reprezintă un avantaj de intensitate. Tot aşa boala faţă de viaţă, cu diferenţa că ne aflăm în prezenţa unei intensităţi negative.
    Feeria e cea mai mângâietoare soluţie împotriva păcatului.
    Femeia ce priveşte spre ceva oferă o imagine de o rară trivialitate. Ochii melancolici te invită, dimpotrivă, la o distrugere aeriană, şi setea de impalpabil pe care ţi-o satisface funebrul şi parfumatul lor azur te împiedică să mai fii tu însuţi. Ochi ce nu zăresc nimic şi din faţa cărora dispari, ca să nu le pătezi infinitul cu obiectul prezenţei tale. Privirea pură a melancoliei este modul cel mai ciudat prin care femeia ne face să credem că a fost cândva tovarăşa noastră în Rai.
    Femeia este muzică rătăcită în carne.
    Fiecare om este propriul lui cerşetor.
    Fiece clipă este o groapă, neîndestulător de adâncă.
    Fiind una cu viaţa, eşti timp. Trăindu-l, mori împreună cu el, fără îndoieli şi fără chin. Sănătatea perfectă se realizează în asimilarea temporală, pe când starea de boală este o disociere echivalentă. Cu cât percepi mai bine timpul, cu atât eşti mai înaintat într-o dizarmonie organică.
    Filosofia este meditaţia poetică a nefericirii.
    Filosoful se gândeşte la Divinitate, credinciosul la Dumnezeu. Unul la esenţă, altul la persoană.
    Firea este o funcţie a căldurilor sufletului.
    Frica de moarte este un fruct bolnăvicios al zorilor suferinţei.
    Gânditorul este un emigrant în viaţă.
    Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morţii. El nu îmblânzeşte deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea când îşi căuta pulsul prin teroarea nimicului...
    Germinaţia fiecărui adevăr ne pune corpul la teasc. Ne stoarcem viaţa de câte ori cugetăm, încât un gânditor absolut ar fi un schelet ce şi-ar ascunde oasele în... transparenţa gândurilor.
    Graţia funebră este o sursă de nedefinibile încântări.
    Greu e timpul uneori; ce grea trebuie să fie veşnicia!
    Groaza este o memorie a viitorului.
    Ideea e un fel de melodie ce a prins cheag.
    Idioţenia este o groază ce nu poate gândi asupra ei însăşi, un neant material.
    În biserici mă gândesc adesea ce lucru mare ar fi religia dacă n-ar fi credincioşii, ci numai neliniştea religioasă a lui Dumnezeu, de care ne vorbeşte orga.
    În durerile mari, în durerile monstruoase, a muri nu înseamnă nimic, este atât de natural, că nu te poţi scoborî la nivelul unei atari banalităţi.
    În mod corect, nu te poţi întreba ce este viaţa, ci ce nu este.
    În mod firesc, trecutul se pierde în actualitatea prezentului, se însumează şi se topeşte în el.
    În orice timiditate se află o nuanţă religioasă.
    În paradox, raţiunea se anulează pe ea însăşi; şi-a deschis graniţele şi nu mai poate opri năvala erorilor palpitante, a erorilor care zvâcnesc.
    Indefinibilul este o aproximaţie delicată a infinitului.
    Într-o lume fără melancolie, privighetorile ar începe a scuipa şi crinii ar deschide un bordel.
    Irealitatea e un excedent ontologic al realităţii.
    Lenea e un scepticism al cărnii.
    Lirismul este maximum de eroare prin care ne putem apăra de urmările lucidităţii şi ale cunoaşterii.
    Luciditatea înseamnă a avea senzaţii la persoana a treia.
    Lumea nu-i decât un Nicăieri universal. De aceea n-ai unde să te duci niciodată...
    Lumea poate exista doar pentru cei ce n-au văzut-o. Ceilalţi şi-au pierdut vederea de atâta aparenţă şi şi-au rănit ochii într-un real minor. Spaţiul oferit de visuri n-are orizont şi astfel se întinde el generos unei priviri plecate, spre a nu se mai opri.
    Lumina tremurătoare a obrazului şi a buzelor, umiditatea solemnă a ochilor transformă viaţa într-un port, în care vapoarele pleacă în larg fără destinaţie, transportând nu oameni, ci despărţiri.
    Mâhnirea este veghea la nivelul unei inimi de diavol.
    Melancolia - nimb vaporos al temporalităţii.
    Melancolia este o religiozitate fără nevoia Absolutului, o lunecare din lume fără atracţia transcendentului, o slăbiciune pentru aparenţele cerului egală insensibilităţii la simbolul acestuia.
    Mila este forma patologică a cunoaşterii intuitive.
    Mister mai înduioşător ca în dragostea de viaţă nu există; ea singură calcă peste toate evidenţele.
    Mistica este suprema expresie a gândirii paradoxale.
    Moartea este sublimul la îndemâna fiecăruia.
    Morala e pierdută de lipsa ei de mister. Să n-ascundă binele nicio taină?
    Moralitatea subiectivă îşi atinge punctul culminant în hotărârea de a nu mai fi trist.
    Muzica este timp sonor.
    N-aş vrea să-mi pierd mintea. Dar este atâta vulgaritate în a o păstra! Să veghezi inutil neînţelesul lumii şi al lui Dumnezeu şi să extragi ştiinţa din chin! Sunt beat de ură şi de mine.
    Natura nu-ţi iartă nici un pas peste inconştienţa ei şi-ţi urmăreşte toate cărările orgoliului, împânzindu-le de regrete.
    Neantul e atenţie absolută.
    Neastâmpărul copiilor în braţele bunicilor să nu fie oroarea instinctivă de Timp? Cine n-a simţit în sărutul unui bătrân inutilitatea infinită a timpului?
    Nebunia este introducerea speranţei în logică.
    Nefericirea este starea poetică prin excelenţă.
    Nefericirea în dragoste întrece în intensitate cele mai adânci emoţii religioase.
    Nefiinţa e o splendoare funebră, care ne stinge geloziile divine.
    Nemurirea este o concesie de eternitate pe care moartea o face vieţii.
    Neputând fi în prezent, transformăm trecutul şi viitorul în prezenţe, încât nulitatea actuală a timpului ne uşurează accesul infinităţii lui.
    Nevroza e o stare de hamletism automat. Ea acordă celui atins atribute de geniu, fără suportul talentului.
    Nici nu ne închipuim ce mulţi sunt acei ce aşteaptă să-i dezlegăm de fericire...
    Niciun pictor n-a reuşit să redea singurătatea resemnată din privirea dobitoacelor, fiindcă niciunul nu pare a fi înţeles incompatibilul ochilor animalici: o enormă tristeţe şi o lipsă de poezie echivalentă.
    Nimic nu degradează vitalitatea mai mult ca veselia, atunci când n-ai chemare şi nu eşti învechit în ea.
    Nu atât din instinct, cât din groaza de plictiseală atârnăm de femeie. Şi se prea poate ca ea să nu fie decât o născocire a acelei groaze.
    Nu cred ca Dumnezeu să fi făcut pe Eva din coasta noastră, căci atunci ar trebui să ne înţelegem cu ea şi altundeva decât în pat.
    Nu eşti gelos pe Dumnezeu, ci pe singurătatea lui. Căci faţă de disperarea îmbălsămată care e El, omul e o mumie fâşneaţă.
    Nu există boală de care nu ne-ar vindeca o lacrimă ce-ar începe să cânte...
    Nu poţi pricepe ce înseamnă "meditaţia" dacă nu eşti obişnuit să asculţi tăcerea. Vocea ei este un îndemn la renunţare. Toate iniţierile religioase sunt cufundări în adâncimile ei. Din misterul lui Buddha am început să bănuiesc în clipa în care m-a apucat frica de tăcere. Muţenia cosmică îţi spune atâtea lucruri, că laşitatea te împinge în braţele acestei lumi.
    Nu suntem rataţi decât dacă viaţa are un sens. Fiindcă numai în acest caz tot ce n-am îndeplinit alcătuieşte o cădere sau un păcat.
    Numai după ce ai suferit pentru toate lucrurile ai dreptul să-ţi baţi joc de ele. Cum o să calci în picioare ce n-a fost chin?
    O agonie neîmplinită este erotica, şi de aceea nu poţi iubi femeia ce nu-ţi şopteşte despre moarte şi nu te ajută în a nu mai fi...
    O autobiografie trebuie să se adreseze lui Dumnezeu, şi nu oamenilor. Natura însăşi îţi dă un certificat de deces când te povesteşti muritorilor.
    O detaşare completă de lucruri nu trebuie să ne permită mai mult de ceea ce ar fi emoţiile unui idiot.
    O fiinţă pe calea unei spiritualizări complete nu mai e capabilă de melancolie, fiindcă nu se mai poate abandona în voia ondulaţiilor capricioase.
    O filosofie a conştiinţei nu poate sfârşi decât într-una a uitării.
    O lespede a acoperit trei zile insomnia lui Isus. Căci nu-mi pot închipui un Dumnezeu mort care să nu-şi privească moartea.
    O tristeţe ce nu ştie să râdă, o tristeţe fără mască este o pierzanie ce lasă-n urmă ciuma şi, fără îndoială, de n-ar fi râsul, râsul oamenilor trişti, societatea supunea de mult la penalităţi mâhnirile.
    Omul e un animal care se vede trăind.
    Omul politic renunţă la conştiinţă; singuraticul, la acţiune. Unul trăieşte uitarea (şi asta e politica); celălalt o caută (şi asta-i singurătatea).
    Optimismul este un aspect degradant al spiritului, fiindcă nu pleacă din febră, din înălţimi şi ameţeli.
    Oricâtă amărăciune ar fi în noi, ea nu-i atât de mare încât să ne poată dispensa de amărăciunile altora.
    Oricâte pretenţii am avea, în fond nu putem cere vieţii mai mult de permisiunea singurătăţii. Îi oferim astfel prilejul de a fi generoasă şi chiar risipitoare...
    Orice deznădejde este un ultimatum lui Dumnezeu.
    Orice eroare este un fost adevăr.
    Orice fel de luciditate este conştiinţa unei pierderi.
    Orice gând este un viciu pozitiv.
    Orice îndrăzneală nu e decât forma pe care o ia lipsa de regrete.
    Orice om care nu crede în adevărul absolut are drept să falsifice totul.
    Orice privire spre tine însuţi e un incendiu sau un naufragiu, când peisajul lăuntric e o devastare somptuoasă de flăcări evoluând la orizontul mărilor - atunci dai drumul gândurilor, coloane turmentate de epilepsia focului interior.
    Păcatul este expresia religioasă a remuşcării.
    Paloarea e culoarea ce-o ia gândirea pe faţa omenească.
    Până şi tristeţea este un meşteşug. Căci nu te deprinzi aşa de uşor să fii singur şi zi de zi trebuie să te căzneşti în nemângâiere, supunând năvala amărăciunilor unei culturi intime.
    Panica într-o lume de obiecte trezeşte un dor mortal de femeie, ea însăşi obiect, însufleţit de patimile plictiselii noastre.
    Paradoxul este surâsul formal al iraţionalului.
    Paradoxul împrumută vieţii farmecul unei absurdităţi expresive. Îi întoarce ceea ce ea i-a atribuit dintru început.
    Paradoxul nu-i o soluţie; căci nu rezolvă nimic. Poate fi folosit doar ca împodobire a ireparabilului. A voi să îndrepţi ceva cu el este cel mai mare paradox.
    Parfumul e istoria unei flori.
    Pasiunea pentru sfinţenie înlocuieşte alcoolul în aceeaşi măsură ca muzica. Tot aşa, erotica şi poezia. Forme diferite ale uitării, perfect substituibile.
    Pasiunea pentru sfinţenie înlocuieşte alcoolul în aceeaşi măsură ca muzica. Tot aşa, erotica şi poezia. Forme diferite ale uitării, perfect substituibile. Beţivii, sfinţii, îndrăgostiţii şi poeţii se află iniţial la aceeaşi distanţă de cer sau, mai bine zis, de pământ. Numai căile diferă, deşi toţi sunt pe cale să nu mai fie oameni.
    Pe nimic nu luneci mai repede în mormânt ca pe ritm şi pe rimă, căci versurile n-au făcut decât să ridice lespezi pentru însetaţii nopţii.
    Pentru un filosof obiectiv, numai ideile au biografie; pentru unul subiectiv, numai autobiografia are idei.
    Permeabilă demoniei, tristeţea este ruina indirectă a moralei.
    Plictiseala e prizonieratul în timpul inexpresiv, emancipat de viaţă, ce-o evacuează chiar, spre a-şi crea o sinistră autonomie.
    Plictiseala e senzaţia bolnăvicios de clară a timpului ce te aşteaptă, în care trebuie să trăieşti şi cu care n-ai ce să faci.
    Plictiseala e un fel de echilibru instabil între golul inimii şi golul lumii, o echivalenţă de vid, care ar însemna împietrire, de n-ar fi prezenţa secretă a dorinţei.
    Poezia nu-i decât instrumentul unui funebru narcisism.
    Poţi spune uşor că universul n-are nici un rost. Nimeni nu se va supăra. - Dar afirmă acelaşi lucru despre un individ oarecare; el va protesta şi va lua chiar măsuri spre a te sancţiona.
    Profeţia e actualitatea viitorului, precum regretul a trecutului.
    Prostia cuprinde o doză de seriozitate care, condusă mai bine, ar putea înmulţi numărul capodoperelor.
    Prostia este o suferinţă nedureroasă a inteligenţei.
    Răul moare doar istovindu-şi vitalitatea. De aceea, triumful moralei implică un exerciţiu dureros în mocirlă.
    Răul ne dezvăluie substanţa demonică a timpului; binele, potenţialul de veşnicie al devenirii. Răul este abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu ştie diferenţia raţional unul de celălalt. Dar simţim cu toţii căldura dureroasă a răului şi răceala extatică a binelui.
    Răul, părăsind indiferenţa originară, şi-a luat Timpul ca pseudonim.
    Religia-i o revelaţie atenuată a tăcerii, o îndulcire a lecţiei de nihilism ce ne-o inspiră şoaptele ei, filtrate de teama şi prudenţa noastră.
    Religios e acel ce se poate lipsi de credinţă, dar nu de Dumnezeu.
    Remuşcarea este forma etică a regretului.
    Rostul gânditorului este să întoarcă viaţa pe toate părţile, să‑i proiecteze feţele în toate nuanţele, să revină neîncetat asupra ascunzişurilor ei, să‑i bată în jos şi‑n sus cărările, de mii de ori să privească acelaşi aspect, să nu descopere noul decât în ce‑a văzut nelămurit, aceleaşi teme să le treacă prin toate membrele, amestecându‑şi cugetele-n trup - să zdrenţuiască astfel viaţa gândind‑o până la capăt.
    Rostul muzicii este să ne mângâie de ruptura de natură, iar gradul slăbiciunii pentru ea indică distanţa noastră de originar.
    Ruptura de fiinţă te face bolnav de tine însuţi, încât este destul să pronunţi cuvinte ca: uitare, nefericire, despărţire, pentru a te dizolva într-un fior mortal. Şi atunci, ca să trăieşti, rişti imposibilul: accepţi viaţa.
    Să nu mai poţi trăi decât deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Şi cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe — apusul obscur al imbecilităţii nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, ţăndări şi gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile şi draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaş a biruit spiritul? Şi ce substanţă de-ntuneric hrăneşte atâta noapte?
    Sensibilitatea faţă de timp pleacă din incapacitatea de a trăi în prezent. Îţi dai seama în fiece clipă de mişcarea nemiloasă a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vieţii. Nu mai trăieşti în timp, ci cu el, paralel lui.
    Sensibilitatea pentru timp e o formă difuză a spaimei.
    Sfinţenia e cel mai înalt grad de activitate la care putem ajunge fără mijloacele vitalităţii.
    Singurătatea este o operă de convertire la tine însuţi.
    Singurătatea nu te învaţă că eşti singur, ci singurul.
    Singurătatea-i o exasperare ontologică a fiinţei noastre. Eşti mai mult decât trebuie. Iar lumea-i mai puţin decât ar trebui.
    Soarele nu numai că nu învinge întunericul, dar măreşte până la suferinţă aspiraţia nocturnă a sufletului. De ne-ar servi azurul de pat şi soarele de pernă, sfârşeala voluptuoasă ar chema noaptea spre a-şi îndestula nevoia de oboseală vastă.
    Somnul n-are alt rost decât uitarea timpului, a principiului demonic ce veghează în el.
    Spectacolul unei femei vesele întrece în vulgaritate vulgaritatea însăşi.
    Spiritul este materie ridicată la rangul de suferinţă.
    Spiritul se vindecă de propria autonomie în creaţia muzicală.
    Sublimul e o criză temporală a eternităţii.
    Sublimul este incomensurabilul ca sugestie de moarte. Marea, renunţarea, munţii şi orga - în moduri diferite şi totuşi în acelaşi fel - sunt încoronarea unui sfârşit, care deşi se consumă în timp, destrucţia lui este totuşi dincolo de el. Căci sublimul e o criză temporală a eternităţii.
    Suferinţa-i ruina unui concept; o avalanşă de senzaţii, care intimidează orice formă.
    Sunt atâţi oameni pe care îi separă de moarte doar nostalgia ei! În aceasta, moartea îşi creează din viaţă o oglindă pentru a se putea admira.
    Sunt poieni în care îngerii îşi fac vilegiatura. În ele aş semăna flori din marginea deşerturilor, ca să mă odihnesc în umbra propriului simbol.
    Sursa nefericirii în dragoste e teama de a fi iubit, voluptatea singurătăţii întrecând îmbrăţişările.
    Suspinul e spaţiul ideal al respiraţiei.
    Te căieşti de ceva ce s-a întâmplat sub tine... Erai liber să dispui alt curs lucrurilor, dar atracţia răului sau a vulgarităţii a învins reflecţia etică.
    Teologia n-a mai păstrat pentru Dumnezeu decât respectul majusculei.
    Teologii sunt paraziţi ai paradoxului.
    Timiditatea este un dispreţ instinctiv al vieţii.
    Timiditatea împrumută fiinţei umane ceva din discreţia intimă a plantelor, iar unui spirit agitat de el însuşi o melancolie resemnată care pare a fi aceea a lumii vegetale.
    Timpul este un surogat metafizic al mării.
    Toate gândurile par gemetele unei râme călcate de îngeri.
    Toate momentele acelea când viaţa tace, ca să-ţi auzi singurătatea... În Paris, ca şi într-un cătun îndepărtat, timpul se retrage, se înghemuieşte într-un colţ al conştiintei şi rămâi cu tine însuţi, cu umbrele şi luminile tale. Sufletul s-a izolat şi în zvârcoliri nedefinite se ridică la suprafaţa ta, ca un cadavru pescuit în adâncimi. Şi atunci îţi dai seama că mai există şi alt sens al pierderii sufletului
    Tot ce nu-i durere n-are nume. Fericirea este, dar nu există.
    Tot ce nu-i uitare ne uzează substanţa; remuşcarea este la antipodul uitării. De aceea se ridică ea ameninţătoare ca un monstru străvechi ce te răpune din privire sau îţi umple clipele cu senzaţii de plumb topit în sânge.
    Tot secretul vieţii se reduce la atât: ea n-are nici un rost, fiecare din noi găseşte însă unul.
    Totul se îmbină într-o armonie copioasă a nefericirii.
    Trăind primejdiile spiritului, ne mângâiem prin intensităţi de lipsa unui adevăr final.
    Trupul e un zăcământ de zădărnicie, în care mucegăieşte gândul nemuririi.
    Un instinct sigur şi o credinţă hotărâtă îţi dau dreptul să fii obraznic; te silesc chiar.
    Un om care practică o viaţă întreagă luciditatea ajunge un clasic al deznădejdii.
    Un om fericit descifrează el ceva în întinderile marine? Ca şi cum marea ar fi făcută pentru oameni! Pentru aceştia e pământul, acest amărât pământ... Dar acordurile nefericirii se împreună cu ale mării, într-o armonie voluptuoasă şi sfâşietoare ce ne aruncă în afară de soarta muritorilor. Aţi privit marea în momentele ei de plictiseală? Parcă îşi agită valurile din scârbă de ea însăşi. Le trimite să nu se mai întoarcă. Dar ele revin, revin neîncetat. Aşa păţim şi noi. Cine ne întoarce spre noi înşine, când ne sforţăm mai mult a ne îndepărta?
    Unde apare paradoxul moare sistemul şi triumfă viaţa. Prin el îşi salvează onoarea raţiunea în faţa iraţionalului.
    Uneori nu ni se întâmplă să pipăim timpul, să-l pierdem printre degete, în excese de intensitate care-l proiectează în conture materiale? Sau alteori să-l simţim ca o adiere subtilă prin firele de păr?. Să fi obosit? Caută el vreun culcuş? Sunt inimi mai ostenite ca el şi care totuşi nu i-ar refuza azilul...
    Veşnicia e un prilej de mândrie a muritorilor, o formă pretenţioasă, prin care îşi mulţumesc un gust trecător de nonviaţă.
    Viaţa este ceea ce aş fi fost, de nu m-ar fi robit ispita nimicului.
    Viaţa şi cu mine suntem două linii paralele ce se întâlnesc în moarte.
    Viaţa: pretext suprem pentru cine e mai aproape de depărtarea lui Dumnezeu decât de imediatul ei.
    Viaţa-i eterică şi funebră ca sinuciderea unui fluture.
    Vulgaritatea este o cale de purificare egală extazului - cu condiţia să fie suferinţă.




    SURSA:
    http://creatiasingurulsursaltragedieinoastre.blogspot.ro/2012/04/citate-emil-cioran-amurgul-gandurilor.html

    Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.03.2017 la 15:02.

  3. #3213
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.480









    "Pentru a aprecia pasiunea unui om, ar trebui sa stim ce pret au pentru el, toate lucrurile pe care le sacrifica pasiunii lui."

    Stendhal







  4. #3214
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.480











    „Muzica este o patrie, un refugiu, o credință, o licărire de lumină… Muzica ar fi pentru mine poate un lucru mai puțin înălțător și mai puțin pur dacă, asemenea multor alții, nu i-aș cere decât să-mi procure plăcere. După dezbinările nebune ale ființei tale, te apucă o dorință de puritate angelică, în care te-ai putea unifica, într-un vis de transcendență și de seninătate, departe de lume, plutind într-un zbor cosmic, cu aripile întinse spre vaste depărtări”







    „Și îmi vine să înghit cerurile care pentru mine nu s-au deschis niciodată.” ~ Georges Duhamel






  5. #3215
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.480





















    CUM NINGE...

    Val Răzeşu


    Cum ninge-n mine viscolit,
    Troienele-n privire se ridică
    Ca nişte draperii fără sfârşit,
    Şi-mi pare casa sufletului mică.

    Şi totuşi, ochii albi mai văd ceva,
    Din înghețata, trista lor pustie,
    O umbră de icoană, undeva
    Îngenunchează-n mica mea chilie.


    Şi, surâzând, cobori încet din ramă
    Mai vie ca oricând şi mai frumoasă.
    Îți înfloreşte cerul în privire, mamă,
    Să văd şi eu cum îmi va fi acasă...


    8 martie 2017

    VAL RĂZEŞU

















    https://www.facebook.com/diana.serba...2523382&type=3

  6. #3216
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.480








    “Mi-am vârât capul pe fereastră in aceasta dimineaţă şi primăvara m-a sărutat drept în faţă.’” –
    Langston Hughes








    “Este febra primăverii. Acesta îi este numele. Iar atunci când te cuprinde, îţi doreşti – nu ştii de fapt ce îţi doreşti – însă simţi pur şi simplu o durere în inimă, iar lucrul acesta ţi-l doreşti. ”
    Mark Twain







    „Existăm nu pentru a pălăvrăgi despre absurditatea lumii, ci pentru a ne da o justificare. Şi uneori e de ajuns duioşia unui cer de primavară ca să ne reamintească acest lucru.”
    Octavian Paler



    Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.03.2017 la 21:02.

  7. #3217
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.480













    Exista oameni care te ajuta sa te schimbi, din oricine, in cineva…


    Exista oameni a caror privire vede doar cine esti, cu adevarat si pe de-a-ntregul…
    Exista oameni care, atunci cand iubesc, o fac desprinzandu-se cu totul de lume… Cu conditia ca in cealalta dimensiune sa fie doar…iubirea insasi…
    Exista oameni cu care realizezi o legatura extrasenzoriala, prin care ti se scurg in vene niste emotii atat de puternice, incat intri in panica… Te linisteti abia cand incepi sa le daruiesti la randu-ti, mai departe..
    Exista oameni care pot privi in gol la nesfarsit. Inauntrul lor insa, se intampla…viata, cu toate ale ei…
    Exista oameni care te invata drumul inapoi spre tine… Am cunoscut un astfel de om..


    Mihaela Radulescu





  8. #3218
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.480








    Viata nu este guvernata de vointa sau de intentii. Viata e o chestiune de nervi, de fibre, de celule alcatuite incet, in care gandul se ascunde si pasiunea are visele ei. Poate iti inchipui ca esti la adapost si crezi ca esti puternic. Dar o nuanta de culoare intalnita intamplator intr-o camera, sau cerul de dimineata, un parfum anume pe care l-ai adorat candva si care-ti aduce amintiri suave cu el, un vers dintr-un poem uitat peste care ai dat din nou, un ritm dintr-o bucata muzicala pe care ai incetat sa o mai interpretezi…de lucruri ca acestea depind vietile noastre.

    Robert Browning







  9. #3219
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.480







    A avea o influenta asupra unei persoane inseamna sa-ti oferi propriul suflet. Acea persoana nu mai are propriile ganduri si nu se mai inflacareaza de propriile pasiuni. Virtutile sale nu-i mai apartin. Pacatele sale, daca exista asa ceva, sunt imprumutate. El devine ecoul muzicii altcuiva, un actor care interpreteaza un rol ce n-a fost scris pentru el. Scopul vietii este perfectionarea persoanala. Implinirea desavarsita a propriei firi – acesta este motivul pentru care fiecare din noi traieste pe acest pamant. Oamenii se tem de ei insisi in ziua de azi. Au uitat de cea mai inalta indatorire, de indatorirea pe care fiecare o are fata de sine insusi. Bineinteles ca oameii au suflet caritabil. Ii hranesc pe cei infometati si-i imbraca pe cersetori. Dar propriile lor suflete sunt infometate si dezgolite. Oamenilor le lipseste curajul. Poate ca nu l-au avut niciodata. Groaza de societate, care constituie baza eticii, spaima de Dumnezeu, care constituie secretul religiei – acestea sunt cele doua lucruri care ne guverneaza. Si totusi…



    Oscar Wilde




    Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.03.2017 la 22:57.

  10. #3220
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.480









    Maestrul m-a sărutat pe frunte! | O poveste de Osho



    Credeam că îmi găsisem calea. Credeam că îmi găsisem maestrul, înţeleptul care să mă călăuzească în viaţă. Nu a fost îndeajuns. Vreme de trei ani, el nu s-a uitat la mine. Îl aşteptam în fiecare zi ,din zori până la inserat. Atât de mulţi oameni veneau către el şi plecau de la dânsul, dar mie nu îmi acorda nici măcar o privire. Parcă nu existam pentru el. Cu toate acestea, m-am încăpăţânat să rămân în preajma sa, şi, mai mult decât atât, apropierea de el m-a făcut să mă simt din ce în ce mai bine. Cu cât mă ignora mai mult, cu atât mi se părea mai mult că ignorarea mea avea o semnificaţie din ce în ce mai adâncă.


    După trei ani, înţeleptul s-a uitat prima oară la mine. În acest fel, îmi dădea de înţeles că nu mai sunt o ucenică, ci o discipola. Dacă un învăţăcel nu avea răbdarea de a rămâne trei ani în jurul său, nu avea cum să îi deschidă poarta spre înţelepciunea să.

    Au mai trecut trei ani, şi înţeleptul şi-a aruncat iarăşi privirea spre mine şi mi-a zâmbit! Surâsul său a fost la fel de ascuţit în inima mea precum o sabie. Nu m-am putut împiedica să nu mă întreb de ce mi-a zâmbit.. Dar el avea treabă cu alţi ucenici...

    S-au scurs încă trei ani, şi, într-o zi, înţeleptul m-a chemat la el şi m-a sărutat pe frunte. Mi-a spus, "Fiica mea acum eşti pregătită. Acum poţi să pleci în lume şi să împărtăşeşti Mesajul."

    Dar el nu mi-a transmis nici un Mesaj.

    Timpul mi-a mai mâncat încă nouă ani din viaţă. Singurul său mesaj către mine rămăsese că privise la mine, că îmi zâmbise şi mă sărutase pe frunte.

    Dacă însă călăuzitorul tău nu îţi zice că eşti gata, aşa trebuie să fie. Atingerea picioarelui maestrului tău spiritual înseamnă să îi recunoşti bunătatea.

    După câtva timp, obişnuia să le mărturisească ucenicilor săi, "Am întâlnit pe cineva ciudat. Vreme de nouă ani m-a învăţat numai uitându-se la mine, însă, în fiecare din aceşti ani, m-a îndrumat. Atunci când mi-am dat seama că eram numai un ucenic şi că, orice mi s-ar fi întâmplat, privea către mine. Privirea să era o ploaie de dragoste... Am mai aşteptat încă trei ani, fără să se petreacă aparent nimic. Felul cum se uita la mine, cu o atât de mare iubire şi compasiune, mă făcea să fiu în al nouălea cer. Mă scăldam într-o improspatatoare experienţă de viaţă!"

    Înţeleptul nu s-a oprit aici, şi a continuat să le zică elevilor săi, "Fără să-mi spună nimic, în aceşti alţi trei ani mintea mea a încetat să mai funcţioneze. Ochii mei se îndreptau doar spre ea, şi, puţin câte puţin, atent la gesturile sale, nu m-am mai gândit la nimic. Am uitat până şi scopul pentru care eram acolo, şi conta numai modul în care mă privea. Ştiam ţelul şi eram întru totul împlinit."

    "S-au scurs încă trei ani, şi atunci când mi-a surâs, întrega viaţă mi-a surâs. Fiecare particulă din trupul meu a simţit zâmbetul său, cu o atingere atât de delicată încât mi-a pătruns profund în inimă. Ştiam că s-a întâmplat ceva, dar nu-mi dădeam seama ce se întâmplase. Am trecut din stadiul de ucenicie în cel de devotare."

    "Ziua în care m-a sărutat pe frunte m-a adeverit ca şi maestru. Sărutul său pe fruntea mea a fost ultimul său mesaj. Mi-au luat mulţi ani pentru a înţelege ce a însemnat asta."

    Un sărut dăruit de un înţelept ucenicului său este o declaraţie a faptului că s-a petrecut contopirea, că fuziunea a avut loc, şi eşti în stare să răspândeşti în jur aroma care îţi umple sufletul.

    Învăţăcelul este inconştient. Discipolul începe să devină conştient. Devotatul este atât de conştient încât nu îşi poate conştientiza conştiinţa sa! Este nevoie de recunoaşterea unui maestru, deoarece numai aşa distanţa dintre un devotat şi un maestru nu mai există deloc. Devotatul evoluează într-un maestru, dar este vorba despre o dezvoltare spontană, naturală.

    O poveste de Osho desprinsă din “Satyam Shivam Sundaram”



    SURSA:http://www.diane.ro/2015/07/maestru-sarutat-frunte-poveste-osho.html





    Ce înseamnă dacă te sărută pe frunte |

Pagina 322 din 1305 PrimulPrimul 123456789101112131415161718192021222324252627282930313233343536373839404142434445464748495051525354555657585960616263646566676869707172737475767778798081828384858687888990919293949596979899100101102103104105106107108109110111112113114115116117118119120121122123124125126127128129130131132133134135136137138139140141142143144145146147148149150151152153154155156157158159160161162163164165166167168169170171172173174175176177178179180181182183184185186187188189190191192193194195196197198199200201202203204205206207208209210211212213214215216217218219220221222223224225226227228229230231232233234235236237238239240241242243244245246247248249250251252253254255256257258259260261262263264265266267268269270271272273274275276277278279280281282283284285286287288289290291292293294295296297298299300301302303304305306307308309310311312313314315316317318319320321322323324325326327328329330331332333334335336337338339340341342343344345346347348349350351352353354355356357358359360361362363364365366367368369370371372373374375376377378379380381382383384385386387388389390391392393394395396397398399400401402403404405406407408409410411412413414415416417418419420421422423424425426427428429430431432433434435436437438439440441442443444445446447448449450451452453454455456457458459460461462463464465466467468469470471472473474475476477478479480481482483484485486487488489490491492493494495496497498499500501502503504505506507508509510511512513514515516517518519520521522523524525526527528529530531532533534535536537538539540541542543544545546547548549550551552553554555556557558559560561562563564565566567568569570571572573574575576577578579580581582583584585586587588589590591592593594595596597598599600601602603604605606607608609610611612613614615616617618619620621622623624625626627628629630631632633634635636637638639640641642643644645646647648649650651652653654655656657658659660661662663664665666667668669670671672673674675676677678679680681682683684685686687688689690691692693694695696697698699700701702703704705706707708709710711712713714715716717718719720721722723724725726727728729730731732733734735736737738739740741742743744745746747748749750751752753754755756757758759760761762763764765766767768769770771772773774775776777778779780781782783784785786787788789790791792793794795796797798799800801802803804805806807808809810811812813814815816817818819820821822823824825826827828829830831832833834835836837838839840841842843844845846847848849850851852853854855856857858859860861862863864865866867868869870871872873874875876877878879880881882883884885886887888889890891892893894895896897898899900901902903904905906907908909910911912913914915916917918919920921922923924925926927928929930931932933934935936937938939940941942943944945946947948949950951952953954955956957958959960961962963964965966967968969970971972973974975976977978979980981982983984985986987988989990991992993994995996997998999100010011002100310041005100610071008100910101011101210131014101510161017101810191020102110221023102410251026102710281029103010311032103310341035103610371038103910401041104210431044104510461047104810491050105110521053105410551056105710581059106010611062106310641065106610671068106910701071107210731074107510761077107810791080108110821083108410851086108710881089109010911092109310941095109610971098109911001101110211031104110511061107110811091110111111121113111411151116111711181119112011211122112311241125112611271128112911301131113211331134113511361137113811391140114111421143114411451146114711481149115011511152115311541155115611571158115911601161116211631164116511661167116811691170117111721173117411751176117711781179118011811182118311841185118611871188118911901191119211931194119511961197119811991200120112021203120412051206120712081209121012111212121312141215121612171218121912201221122212231224122512261227122812291230123112321233123412351236123712381239124012411242124312441245124612471248124912501251125212531254125512561257125812591260126112621263126412651266126712681269127012711272127312741275127612771278127912801281128212831284128512861287128812891290129112921293129412951296129712981299130013011302130313041305 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 12 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 12 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •