Si o sa uiti cararea – Nahabed Kuceak
„Frumoasa mea, cu straiul ca rodiile coapte,
Din miazazi venit-ai sau vii din miazanoapte?
Stiu numai ca-n clipita în care ne-am privit,
Cazu asupra-mi cerul albastru, nesfârsit.
Si-acum ma rog de soare, de stelele vecine,
Ca sa ramâi de-a pururi alaturea de mine.
O sa-ti cuprind în palme obrajii amândoi,
Si-o sa uiti cararea întoarcerii-napoi...”
„Nu-mi cere, deci, mie, conducător al unui imperiu, de a cuceri fericirea pentru tot poporul meu. Nu-mi cere mie, sculptor, să alerg după frumuseţe: m-aş opri în loc, neştiind încotro să alerg. Cere-mi doar să le clădesc un suflet în care un asemenea foc să poată arde.”
Antoine de Saint-Exupéry – Citadela
Anna Razumovskaya | Romantic Figurativ
Fiecare dintre noi suntem chemate să ne manifestăm feminitatea din plin și să nu ne mai temem de ea considerându-i atributele drept slăbiciuni. În noi, femeile, dincolo de toate durerile prin care am trecut, dincolo de toate provocările pe care ni le-am oferit, dincolo de suferința în care ne-am pierdut atâția ani, iubirea necondiționată există ca un datum. Este natura noastră intrinsecă, profundă, chiar dacă a fost acoperită cu straturile iluziei. În inimile noastre, există compasiune și daruri unice care așteaptă a fi manifestate. Lumea în care trăim are nevoie de forța noastră vitală, de creativitatea noastră, de puterea de a ne rosti adevărul, și, mai presus de orice, de capacitatea noastră de a asculta cu atenție, de a conține Existența. Să ascultăm, deci, fără judecată, fără critică, fără să pretindem că știm noi mai bine decât ceilalți. Lumea are nevoie de tăcerea și așezarea pe care doar o adevărată femeie o poate oferi.
Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)
Viaţa poate fi trăită oriunde, decorul nu are nicio importanţă, esenţială este intensitatea.” - Cezar Petrescu
''Adevărata frumuseţe izvorăşte din sublim şi simplitate.''
Voltaire
RUMI
Noaptea trecută am învăţat cum sa-l iubesc pe Dumnezeu. Să trăieşti în această lume fără să ceri nimic.
Oriunde te-ai afla şi orice ai face, iubeşte.
Înalţă-ţi cuvintele, nu vocea. Ploaia face florile să crească, nu tunetul.
''Sunetul tobelor se ridică în aer iar zvâcnirile ei în inima mea. O voce din interiorul bătăii spune : “Ştiu că eşti obosit dar vino. Aceasta este Calea.”
Eu, Tu, El, Ea, Noi. În grădina îndrăgostiţilor mistic aceste distincţii nu există.
O viaţă trăită fără iubire nu are nicio valoare. Iubirea este fântâna vieţii. Soarbe apa din această fântână cu Inima şi cu Sufletul.
Dacă cauţi apropierea de cel Preaiubit, atunci iubeşte pe toată lumea. Indiferent dacă oamenii sunt sau nu prezenţi lângă tine priveşte numai binele din ei.
Dacă vrei să fii la fel de curat sau de proaspăt, ca respiraţia brizei de dimineaţă sau ca Soarele, să fii numai căldură şi lumină, atunci iubeşte pe toată lumea.
Tu eşti viaţa mea, simţirea mea, tu eşti totul pentru mine! Tu eşti Luna care luminează nopţile mele întrunecate Sunt însetat de lumina ta. Foloseşte-te de mâinile mele, priveşte prin ochii mei, ascultă cu urechile mele. Tu eşti Sufletul care există în fiecare fiinţă.
Dumnezeu nu se uită la formele tale, nici la faptele tale. El se uită la Inima ta.
Lumina care străluceşte în ochi este lumina Inimii.. Aceea Lumină care umple Inima cu Lumina lui Dumnezeu, care este pură şi separată de lumina inteligenţei şi a simţurilor.
Două inimi când se-mbină,
Când cufund pe tu cu eu,
E lumină din lumină,
Dumnezeu din Dumnezeu.
Mihai Eminescu
''Bucuria este liniştea, tăcerea din voi, pacea fiinţei voastre, pacea spiritului vostru care se face cunoscut în vibraţiile pe care le simţiţi. Când trăiţi acea pace, simţiţi ca şi cum lumina soarelui, toate razele acelei frumuseţi s-ar revărsa în voi. Sunteţi una cu Divinul.''
Shri Mataji Nirmala Devi
Val Răzeşu
VISEAZĂ-ȚI VEŞNICIA
Val Răzeşu
Soarele răsuflă greu, obosit de jocul lui
De-a lumina strecurată în petalele de flori
Şi a aripă de fluturi ce cutreieră hai-hui,
Parcă vrea spre asfințit sprijinit de subțiori.
Lucrurile îşi arogă dreptul lor la umbră lungă
Şi alungă către ceruri somnul din privighetori,
Să îşi scrie partitura, greierii cât cântă-n dungă,
Şi să facă pregătirea pentru simfonii în zori.
Frunzele prefiră cântec de pe buze de zefir,
Împrumută în clipire, licuricii, raza lunii,
Stelele se strâng de mână în dumnezeesc delir
Şi ascund povestea zilei, ca în cuibul lor lăstunii.
În privirea ta adâncă se ascunde infinitul,
Din privirea mea te strigă răsăritul cel mai clar,
Pe mirarea ta coboară pleoapele, ca asfințitul.
Doar pe aripă de flutur aş putea să intru iar.
Hai, iubito,- n brate, vino, cerurile să le sui,
În iubire învelită să te culc pe bratul stâng,
Să auzi cum te sărută inima în ,, nani pui"
Şi toți îngerii în mine aripile cum îşi strâng.
Dormi, visează-ți veşnicia, nu-mi lua în seamă pripa,
Gândurile mele bune să îți fie câmp cu flori
Şi, zâmbeşte când ți-atinge fluturele cu aripa
Coapsele, sânii şi gura, şi te umpli de fiori...
14 februarie 2017
VAL RĂZEŞU
''Imens și liniștit e adâncul oceanului meu, dar el strălucește de frumuseți și taine pe crestele valurilor.''
Friedrich Nietzsche
Ultima modificare făcută de latan.elena; 15.02.2017 la 11:34.
Momentan sunt 61 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 61 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje