"E prea frumos cerul ca Dumnezeu să nu fie acolo."
Paul Feval
"Bucuria este viaţa văzută printr-o rază de soare..."
Regina Maria
"Dacă nu găseşti nici o cale de ieşire, încearcă privind în sus!"
"Mai bine sa stii mai putine si sa iubesti mai mult, decat sa stii mai multe si sa nu iubesti!"
Erasmus Din Rotterdam
Bucovina, te iubesc
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.11.2021 la 14:57.
Savatie Baștovoi
După ce lumea s-a luptat să-l despartă pe om de Dumnezeu, se luptă să-l despartă de propriul suflet. Nimic nu are omul mai prețios decît sufletul său. Sufletul întreg, cu toate puterile lui, cu energia lui, cu setea lui de cunoaștere, cu setea de adevăr, cu setea de frumos. Cînd sufletul omului se deschide, cerurile se prăbușesc în el, aceste ceruri trecătoare. Puterea sufletului este mai mare decît iadul, mai mare decît orice suferință, mai mare decît boala și moartea. Cuprindeți în sufletele voastre lumea și o preschimbați în lumină. Lumina adevărată care tămăduiește orice rană. Numai într-un astfel de suflet Se arată Dumnezeu. Numai un astfel de suflet este viu cu adevărat și prilejuiește fericirea necontenită.
Floarea din asfalt
Şi când nu pot să mă rog, iubesc mai mult.
Iubesc şi sărut mâini care cândva m-au rănit. Poate pe nedrept.
Ochi care m-au judecat. Poate pe nedrept.
Inimi care m-au alungat. Poate pe nedrept.
Iubesc şi îmbrăţişez, tare tare de tot, orice suflet care m-a făcut cândva să plâng. Poate pe nedrept.
Iubesc şi sărut uşor orice rană făcută cândva de cei care m-au iubit prea puţin. Sau prea mult. De cei care m-au înţeles prea puţin. Sau deloc. Şi mulţumesc, cu iubire, în gând. Pentru rana care m-a învăţat să zbor. Pentru suferinţa care m-a făcut să caut bucuria pe care nu ţi-o poate lua nimeni.
Şi după ce iubesc în gând tot ce ar fi în mod normal mai greu de iubit, iubesc aşa, pur şi simplu, un necunoscut.
Iubesc un copil care plânge astă-seară, cu lacrimi grele, neştiute şi neşterse de nimeni aici pe pământ. Adunate sus în ceruri, în coşuleţele acelea cu lacrimi curate de jertfă purtate de îngeri spre rai.
Iubesc şi mângâi în gând omul bolnav care priveşte pe geamul spitalului trecătorii, dorindu-şi să mai fie ca ei.
Iubesc şi învelesc în gând bătrânul sărac care a adormit în sfârşit întins lângă chioşcul de ziare, bucuros că iarna mai întârzie puţin. Bucuros pentru pâinea caldă pe care a căpătat-o astă-seară. Bucuros că luna i-a zâmbit, mare ca un dovleac, aşa cum era în copilărie. Bucuros că parcă astă-seară nu se mai simte atât de singur şi de al nimănui.
Iubesc şi mângâi în gând bătrânica de la ţară, care adoarme singură în căsuţa ei, cu grija zilei de mâine, cu teamă pentru pământul ei de care nu ştie ce se va alege de mâine încolo, cu dor de copii şi de nepoţii ei pe care nu i-a mai văzut de atâţia ani. O învelesc uşor şi o sărut pe frunte în gând, aşa cum ar săruta-o nepoata ei, de-ar fi aici, dându-i uşor la o parte şuviţa albă de pe fruntea brăzdată de riduri. Rostim împreună Tatăl Nostru în şoaptă şi o ţin de mână până adoarme, în sfârşit liniştită.
Iubesc inima femeii care astă-seară plânge de prea multă iubire care nu-şi găseşte locul într-o lume prea săracă de suflet. Şterg în gând lacrima de sânge a altei femei care iubeşte un bărbat pe care l-a întâlnit prea târziu. Şi o şterg şi pe a lui, cel care adoarme cu ea în gând. Iubesc lacrima iubirii lor imposibile, care se duce şi ea în rai, în coşuleţul cu lacrimi purtat de îngeri. De data asta, de îngeri mai mari. Iubesc sufletul trist al altei femei care se simte atât de singură încât dacă nu ar fi credincioasă s-ar sinucide... şi iubesc mâinile muncite ale unei mame, epuizate după o zi dăruită toată altora... zi în care nu a avut timp nici să se aşeze câteva clipe. Iubesc inima bărbatului dezamăgit care a realizat astăzi că femeia adorată nu era Dulcineea. Şterg în gând lacrima altuia care a fost trădat de cea de la care se aştepta cel mai puţin. Când se aştepta mai puţin. Iubesc inima puştoaicei de liceu care adoarme în sughiţuri de plâns că băiatul de care e îndrăgostită n-a văzut-o nici azi... Iubesc atâtea inimi care sângerează acum, parcă mai mult la cea târziu din noapte...
Chiar dacă ei nu ştiu, îi iubesc. Aşa, de nicăieri, din necunoscut.
Fiindcă uneori nu pot să mă rog. Şi atunci, iubesc mai mult.
E atâta nevoie de iubire în lume... Chiar dacă pare să vină de nicăieri, din necunoscut.
Iubirea e iubire, îşi face ea drum... Către atâtea inimi care adorm astă-seară plângând. Şi poate totuşi vreuna din inimi va zâmbi. Ca de-o mângâiere venită de nicăieri, din necunoscut. Şi poate va adormi, totuşi, astăzi, zâmbind. Fără să ştie de ce. Fără să ştie că o inimă care astăzi nu s-a putut ruga, s-a hotărât, pur şi simplu, să iubească mai mult. Aşa…un necunoscut.
"Floarea din asfalt" - Alexandra Svet
Frunze-Eusebiu Camilar
Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea fosnesc…
În palmele întinse le prind necontenit,
Asa cum cad, cu pete de soare vestejit.
Cad fosnitoare frunze sau clipele se cern?
Odată la picioare speram să ti le-astern…
Deopotrivă, toate sub talpa mea fosnesc,
Din mâna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.
„Fiecare furtună dispare în cele din urmă.
Sigur, ne lasă neputincioși, ca un rămas bun;
fragil, cu frica de rupere.
Câteva frunze rămân pe stradă,
niște pietre în stomac
și puțin nisip în ochi.
Apoi, într-o dimineață, te trezești
cu o mare dorință de a revedea marea,
îmbrățișezi viața, faci pace cu inima ".
Carla Casolari
Serenitatea este ceva care se întâmplă brusc.
Este un sentiment ciudat, dar plăcut, mizează pe tristețea inimii și îi dă din nou culoare.
Te trezești că zâmbești fără un motiv real, dar ceva în tine se scutură și realizează că miracolele există și sunt acele lucruri pe care nu le vezi, dar le simți... sub piele la un pas de inimă.
Loredana Bertone
Dan Cristian Mihăilescu
Unbelievable Emerald Trapichr
′′ Uneori cauți pietre.
Uneori cauți fluturi.
Uneori cauți flori.
Uneori cauți adevărul.
Dar amintiți-vă întotdeauna:
Frumusețea stă în căutare, nu în ceea ce găsești.
Asta e doar o scuză."
Osho
Rough Opal From Opal Butte, Oregon
killer Rhodochrosite crystals from N'Chwaning Mines, Kuruman,
Giant Citrine faceted gem from Minas Gerais, Brazil
4.6 kilo High quality Quartz Crystal from a mine in Mondo Tanzania.
In love with the rich violet color of the fluorite coming out of Shangbao
Gorgeous Fluorite Slab & Amazing banding Purple and Blue
Newly find Natural Heart Shaped Amethyst Geode From Uruguay
This Absolutely Gorgeous Amethyst Agate eye Geode.
Amethyst Stalactite slices are now in the shop!
This is Crazy Smoky/Amethyst From Australia
deep red and clear scalenohedrons of rhodochrosite form N'Chwaning Mine, Kuruman
This is Incredible Fluorite From Rogerley Mine, England, UK.
This Fantastic Big and Colorful Ammolite from Alberta, Canada.
Geology Wonders
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.11.2021 la 19:18.
Faceti liniste... în voi...
În starea actuală, lumea si viata întreagă sunt bolnave.
Dacă as fi medic si as fi întrebat ce sfaturi pot să dau, as răspunde:
Faceti liniste, faceti-i pe oameni să tacă.
În aceste conditii cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi auzit.
Si dacă, folosind mijloace zgomotoase, strigi destul de tumultuos ca să fii auzit, chiar si în zgomot, acesta nu mai este cuvântul lui Dumnezeu. Deci, faceti liniste!
Kierkegaard - Papirer
Atlasul lumii cunoscute
Câtă alergătură de la o zare la altă zare,
Câtă cuprindere, câtă vânzare.
Câte guri de hrănit, câte frunți înfierate,
Câte gropi de gunoi, câte gânduri curate,
Câtă orbească uitare și câtă cunoaștere,
Câtă viață umilă, câtă falnică naștere
Câte coase prea vechi, câtă iarbă prea nouă,
Câți copii de pripas, câte boabe de rouă,
Câte biete statui retopite să poarte
Câtor alți muritori amintiri fără moarte,
Cât pământ vlăguit, câtă miere în faguri,
Câte uși de lăsat, de trecut câte praguri,
Cât mister solitar, câte stoluri de vrăbii,
Câte ultime căi pentru câte corăbii,
Câtă dragoste-n van, câtă ură fecundă,
Câți poeți care-apun din secundă-n secundă,
Câte noduri la sfori după dogme și caste,
Câte strâmte ieșiri din războaie prea vaste,
Cât blestem aruncat din amvonul iertării,
Câți prieteni uitați și lăsați depărtării,
Cât puțin adevăr la minciuni cât de multe,
Câtă vorbă de duh, câte scopuri oculte,
Câte case pustii, câți bolnavi de candoare,
Câtă liniște-n plâns și cât râs care doare,
Câți soldați prăbușiți cu privirea-n țărână,
Câte munci de-mplinit pentru somnu-ntr-o rână,
Câți copaci condamnați de uscare-n picioare
Câtă ceață, câți nori, câte jocuri, cât soare.
George Tarnea
„Nu am cerut,
Nu am cerut nicicând
De la nimeni nimic,
Și cred că am dat
Altora mai mult
Decât nu am voit să cer.
Astfel,
Am cunoscut fericirea.”
Grigore Vieru
''Priveste-ma in lumina si vei vedea poezie.
Strabate-ma pe intuneric si vei vedea lumina.''
Edward Young
''Toti suntem in sant ,dar unii dintre noi privesc spre stele...''
Oscar Wilde
Momentan sunt 115 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 115 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje