"Traieste simplu. Nu fa rau nimanui. Nu invidia. Lasa ca indoielile sa treaca si nu cauta altele noi. Daruieste-ti viata frumosului. Creaza pentru arta, dar nu pentru recunoastere. Da viata trecutului, uitandu-l. Adu in lume ceva nou. Umple-l cu iubire. Acolo unde este iubire – acolo este si Dumnezeu."
Solomon
Kalmar Zoltan
„Cand regele Solomon s-a intors din munti, dupa apusul soarelui, cei adunati la poale l-au intrebat:
— Esti sursa noastra de inspiratie. Cuvintele tale ne ating inima. Iar intelepciunea ta ne lumineaza mintea. Suntem flamanzi sa te ascultam. Spune-ne: Cine suntem noi?
El le-a zambit si le-a raspuns?
— Voi— sunteti lumina universului. Voi sunteti stelele. Voi sunteti altarul credintei. in fiecare dintre voi este un univers. Gramaditi intelepciunea in inima, ascultati-va inima, ascultati prin dragostea voastra.
— Care este sensul vietii?
— Viata – este un drum, un scop si o victorie. Viata este un dans al iubirii. Misiunea voastra este sa infloriti. Sa FII – e un dar pentru toata lumea. Viata voastra – este istoria omenirii. De asta viata este mai frumoasa decat orice teorie. Creeaza din viata ta o sarbatoare, pentru ca asta este adevarata ei valoare. Viata este compusa din prezent. Iar sensul prezentului este sa traiesti in prezent.
— De ce ne urmareste necazul?
— Ceea ce ai semanat, aceea vei culege. Nefericirile sunt alegerile noastre. Saracia – este creatia omului. Iar nemultumirea este fructul neglijentei. invinovatind pe cineva, iti pierzi puterea. Nefericit este acel care nu se cunoaste. Sarac devine acel care pierde timpul in zadar. Nu permite multimii sa iti omoare sufletul.
— Cum sa trecem peste nefericiri?
— Nu te analiza. Nu te compara si nu te imparti . Multumeste pentru tot ce ai. Bucura-te pentru ca bucuria creaza minuni. Iubeste-te, pentru ca cei care se iubesc pe sine, ii iubesc toti. Roaga-te cand esti fericit si ghinionul te va evita.
— Care este drumul catre fericire?
— Fericiti sunt cei care iubesc, fericiti sunt cei care multumesc. Fericitii traiesc in armonie. Fericitii vad adevarata frumusete a lumii. Fericitii se bucura de soare. Fericitii sunt gata sa primeasca soarele in brate. Fericitii sunt liberi. Fericitii iarta.
— Cum sa traim in lumina?
— Savurati fiecare picatura a vietii, o viata traita in zadar va da nastere nefericirii. si sa stii ca ceea ce se afla in interior, aceea se afla si in exterior. Lumea este sumbra pentru ca inima este sumbra. Fericirea este apusul soarelui.
— Cum sa traim in armonie?
— Traieste simplu. Nu fa rau nimanui. Nu invidia. Lasa ca indoielile sa treaca si nu cauta altele noi. Daruieste-ti viata frumosului. Creaza pentru arta, dar nu pentru recunoastere. Da viata trecutului, uitandu-l. Adu in lume ceva nou. Umple-l cu iubire.Acolo unde este iubire – acolo este si Dumnezeu.
Traieste in armonie! Fii tu insuti!”
Razvan Vitionescu
Colț de gând
S-au întâlnit pe-un colț de gând,
„Suflet frumos” cu „suflet blând”.
Și se plimbau mergând la pas,
Prin toamna ce le-a mai rămas.
Aveau atâtea să își spună,
Câte în soare și în lună,
Dar ei doar se plimbau duios,
Sufletul blând și cel frumos.
Ei își spuneau în sinea lor,
În doi e totul mai ușor,
Dacă mereu sunt gând la gând,
Suflet frumos și suflet blând.
Într-un târziu suflet frumos,
Privind la frunze ce cad jos,
Pe suflet blând îl întreba,
Nedumerit în sinea sa:
-Cum poți să fii atât de blând,
Când peste tot sunt nori și vânt?
Dar suflet blând dar curajos,
Îi spuse lui suflet frumos:
-Eu nu am fost atât de blând ,
De când cutreier pe pământ,
Dar viața m-a făcut sa fiu
Blând, răbdător, dar totuși, viu.
Dar tu? Cum ești așa frumos?
Când toate parcă-ți sunt pe dos.
Mereu lovit cu vorbe grele,
Însingurat sub cer cu stele.
-Eu sunt frumos fiindcă iubesc,
Tot ce e simplu și firesc,
Iubesc și câmpul plin cu flori,
Și ploaia care cade-n zori.
Și-așa frumos își povesteau,
Câte pe suflet ei aveau,
Pribegi prin vise și prin gând,
Suflet frumos și suflet blând .
„... Dar copilul nu uită imediat.
Când fiul meu avea trei ani, cu mult timp în urmă, l-am surprins noaptea aproape de leagănul micii lui surori:
'Vorbeşte-mi despre Dumnezeu, îi spunea el. Eu încep să uit.'
De aceea omul trebuie să reînveţe totul despre Dumnezeu prin studiu”.
Lytta Basset (O spiritualitate de copil),
"Există pronie, există pronie, nu te teme, ci bucură-te! Să ai pronia lui Dumnezeu ca o umbrelă şi să stai sub ea."
Părintele Sofronie Saharov
"Poet al florilor, al dragostei și al mării, el se remarcă prin sensibilitate delicată, fantezie sclipitoare, rafinament intelectual și muzicalitate.”
Dimitrie Anghel - Wikipedia
DIMITRIE ANGHEL: „NEBUNI SUNT, DOAMNE, VISĂTORII!”
*
Gherghina
S-au stîns într-un aflux de sînge bujorii roşi, iar albii crini
Şi-au anunţat de la o vreme şi ei palorile lunare:
Cu o mireasmă, cu o umbră, ori prin fantastice lumini,
Apropiata agonie şi-o prevesteşte fiecare.
Culorile ca un incendiu, în clipa ultimului ceas,
S-aprind — căci ceasul cel din urmă oricum e o apoteoză —
Mai darnic îşi răstoarnă crinul parfumul ce i-a mai rămas
Pe fundul urnei, şi, cînd moare, mai roză se preface-o roză.
Gherghina singură, spre toamnă, cînd sînt grădinile pustii,
Nu-mprăştie nici o mireasmă, ci rece şi nepăsătoare,
Cînd stă să-i vie şi ei ceasul înfricoşatei agonii,
Şi-nalţă tot mai sus în aer, zîmbind, marmoreana-i floare.
Ca şi cum n-ar fi fost născută cu celelalte pe pămînt,
Fără palori şi fără umbre, ci tot mai dreaptă în lumină,
Ea luptă mîndră pîn’ la urmă şi se coboară în mormînt
Purtînd cununa ei de aur pe frunte, sus, ca o regină.
Cântecul greierului
Sînt poate milioane de ani de-atunci — o, Soare !
De cînd tu cel ce astăzi urci bolţile de-azur.
Erai de-abia o pată prin neguri călătoare,
O forţă-n mers ce-şi cată o formă şi-un contur.
Aşa erai, dar timpul ţi-a modelat conturul
Şi incendiul ce-n tine mocnea de veşnicii,
Înflăcărat deodată a luminat azurul
Şi ale mele negre şi mari melancolii.
Aşa erai pe vremea întîiei aurore,
Pe cînd eu, negrul greier, rapsodul fără glas
Ce te cînta-nstrunîndu-şi elitrele-i sonore,
Aşa am fost de-a pururi şi-acelaşi am rămas.
Eu sînt întîiul sunet care-a trezit ecouri
Făr-a trezi pe lume fiorul unei uri,
Rapsodul ce-a rupt pacea înaltelor platouri
Şi-a deşteptat visarea funebrelor păduri.
Ca într-o seră caldă trăiam punctînd tăcerea,
Privind plin de uimire cum vremile în mers
Înalţă continente ori pregătesc căderea
A cine ştie cărui fragment de univers.
Părea cum că natura arareori sătulă
De vechile tipare căta izvoade noi;
— Cum de-a putut fragila şi fina libelulă
Vîslind atîtea veacuri, s-ajungă pîn’ la noi ?
Azi năruia şi mîine, cum o-mbia capriciul,
Zvîrlea în dar eterne nimicuri pe pămînt,
De-atunci şi-a aprins lampa albastră licuriciul,
Şi n-a mai fost în stare s-o stingă nici un vînt.
O aripă de gîză, un sunet şi-o lumină
Au stăruit şi totuşi atîţia uriaşi
Făcuţi să-nfrunte vremea s-au prefăcut ruină
Şi-au dispărut din lume făr-a lăsa urmaşi.
*
Balul pomilor
Cu legănări abia simțite și ritmice, încet-încet,
Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii,
Înveșmîntați în haine albe se clatină în fața lunii,
Stînd gata parcă să înceapă un pas ușor de menuet.
Se cată ram cu ram, se-nchină, și-n urmă iarași vin la loc,
Cochetarii și grații albe, și roze gesturi, dulci arome,
Împrăștie în aer, danțul acesta ritmic de fantome,
Ce-așteaptă de un an de zile minuta asta de noroc.
Ce e de spumă, sus pe ramuri, se face jos de catifea,
Și astfel umbrele căzute pe pajiște par mantii grele
Zvîrlite de dănțuitorii ce au rămas numa-n dantele,
În parcul legendar în care s-a prefăcut grădina mea.
Pe gura scorburilor vîntul plecat a deșteptat un cînt,
Și-nvoalte mîneci horbotate se-ntind ușoare să salute
Preludiul acestei stinse și dulci orchestre nevăzute,
Și-apoi cu reverențe pomii s-au înclinat pîn’ la pamînt.
Ghirlanzi de flori îi leagă-n treacat și-un arc sub fiecare ram
Boltește-albastre perspective, sub care alte cete ninse
Coboară pe pămînt din ceruri, venind cu candele aprinse
Să facă și mai albă noaptea acestui alb epitalam.
Așa-s în clipa asta toate, dar mîine albii cavaleri,
Despodobiți de-atîtea gratii, ce le-mprumută luciul lunii,
Vor deveni ce-au fost de-a pururi: caișii, zarzării și prunii,
Banalii pomi din fața casei, ce-i știu de-atîtea primăveri.
*
Puterea amintirii
Ne vom aduce-aminte de toate pîn’ la urmă,
O, draga mea… Şi dacă viaţa nu se curmă
Ci stăruieşte încă închisă în morminte,
Atuncea şi acolo ne vom aduce aminte !
Inertă de-ar sta mîna pe veci, şi gura mută,
Ca două negre peşteri ce-arar, îşi împrumută
Ecoul fără voie şi cînta în furtună,
A noastre două inimi cînta-vor împreună.
De nu va vrea ce-i nobil în noi şi ce-i lumină
Să-şi amintească, totuşi, aceea ce-a fost tină
Va tremura, căci pururi argila modelată,
Păstrează urma mînei de care-a fost sculptată.
Oricum, pînă la capăt aminte ne-om aduce,
Şi oricît de departe destinele ne-or duce,
Mereu şi pretutindeni, oricînd şi orişiunde,
Cînd mi-oi suna eu lanţul, al tău îmi va răspunde !Mai mult:
Bel-Esprit
Ultima modificare făcută de latan.elena; 16.07.2021 la 15:21.
https://www.youtube.com/watch?v=GJVntasjWCo
Piotr Mamonov - Wikipedia
Piotr Mamonov a fost un muzician și actor rus, cunoscut pentru rolurile din filmele Taxi Blues și Ostrov sau Țarul. Fost component al unei trupe de rock, Mamonov s-a retras în ultimul timp din viața aglomerată a orașului, preferând să caute liniștea sufletească într-o localitate mai izolată din Rusia.
Anul nașterii: 14 aprilie 1951 (vârsta 70 de ani), Moscova, Rusia
Data morții: 15 iulie 2021
Actorul ortodox rus Piotr Mamonov, vedeta celebrului film „Insula” (Ostrov), în care l-a jucat pe Pr. Anatoly, nebun pentru Hristos, a trecut la Domnul în această dimineață...
Filmul a avut un impact asupra multor ortodocși, dar a și a convertit la Ortodoxie pe mulți. S-a retras în ultimul timp din viața aglomerată a orașului, preferând să caute liniștea sufletească, devenind foarte credincios.
Nu a jucat ci a trait ortodoxia ca nimeni altul în filmul "Ostrov". Pentru cei care nu au vizionat filmul, îl recomand calduros….
Schitul Sfantul Ilie
Piotr Mamonov, unul din cei mai vii oameni care au trăit pe acest pământ a pornit spre marea întâlnire cu Hristos, Lumina Vieții.
A fost unul dintre cei mai profunzi actori. Capabil să exprime spiritul jucăuș al nebuniei pentru Hristos, dar și bipolaritatea unui personaj fabulos, greu de prins în insectarul gândirii obișnuite, ca Ivan cel Groaznic.
"Ostrovul" revelează chintesența viziunii ortodoxe despre lume. Inspirată masiv din viața Sf Teofil cel Nebun pentru Hristos, în interpretarea lui Piotr Mamonov, ceea ce îndeobște am descrie ca ideologie (plicticoasă în cele din urmă) devine o înlănțuire de fapte, de întâmplări care traduc, ca într.o oglindă, ce se întâmplă dincolo de noi. În Dincolo, pur și simplu. Pur și dur.
Câtă viață mustește în concertele lui din vremea căutărilor heavy-metal, în interviurile lui, în filmele lui!
Piotr Mamonov n-a murit. Așa cum niciodată n-ar putea să piară un căutător al realului de dincolo de limitele realului. Un însetat de viață. O viață prefăcută, la momentul oportun, nu știm cum, în Viață.
Ciprian Voicila
"Iubesc să stau singur. Nu pentru că îi urăsc pe toți și nu-i iubesc, pur și simplu e bine. Dragul meu Isaac Sirul spune – "Singurătatea adună sufletul". 'Totul' de care are nevoie omul – e DUMNEZEU. Asta e TOT."
"În faţa noastră este veşnicia, iar viaţa - o secvenţă scurtă!"
Știi să scrii versuri? Scrie o poezie frumoasă. Ești jurnalist? Scrie un articol bun. Găsește ceva bun, frumos, și adu puțină lumină în întunericul din jur. Mereu se poate. Colegii de la locul de muncă nu sunt onești? Fii tu, sau cel puțin încearcă să o faci macar într-o singură zi. Fumezi un pachet de ţigări pe zi? Astăzi fumează doar jumătate. Și aceasta reprezintă trăirea credinței, o schimbare, o asceză.
Anume așa să ne trăim viața. Mereu să fie puțin în plus. Puțin mai bine, un pic mai bine, în fiecare zi. Astfel se formează obișnuințele. Obișnuințele sunt foarte importante pentru viața noastră. Așa dobândim și obișnuința de a face binele, de a ocoli răul. Până la sfârșitul vieții să devenim oameni normali. În aceasta și constă problema vieții. Pentru că cei din jur să se simtă alături de tine bine, liniștiți, simplu, nu confuzi, fără aceste probleme …“
„Trebuie să trăim după Lege, dar Legea unde e? În Sfânta Evanghelie. De la început până la sfârșit. Corespunde ceea ce fac eu, cu ceea ce dorește Dumnezeu de la mine? Dar ce vrea Domnul de la mine? Să trăiesc ca EL. Asta-i tot. Slujește oamenilor.”
Piotr Mamonov
Piotr Mamonov: Ce vrea şi doreşte omul? Să fie iubit!
''Ce ajută să ieşi la suprafaţă?
Dumnezeu, plus propria voinţă. Sinergia. Două energii: din toate puterile să te abţii de la păcat şi rugăciunea la Dumnezeu. Singur – nu se poate. Nu ne poate salva Dumnezeu fără ajutorul nostru, chiar dacă e Atotputernic, pentru că ne-a dat libertatea de a alege. De ce? Pentru că nu se poate să fii salvat împins de la spate. Să iubeşti se poate doar având libertatea absolută. Asta e schema. Mai departe încep dificultăţile. Lucrurile de maximă fineţe. Pentru înţelegerea lor sânt sute de volume ale Sfinţilor Părinţi. Acolo, ca într-un alfabet, fir cu fir, pas cu pas, ni se arată mişcările duhului nostru, ale trupului şi sufletului. Totul este consemnat, discutat. Cei care vor să afle – vor găsi. Iată, citesc pe Isaac Sirul, un sfânt de secol VII, şi mă gândesc: de unde mă cunoaşte în profunzime acesta? Întreg! Fiecare cută. Şi ce am spus eu acum, și ce voi simţi, și ce va fi mai târziu, și cum va fi. Este o lucrare. Lucrarea este o încredinţare a proniei. Aceea că omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Suntem fiinţe duhovniceşti. Avem această sete, cel de-al şaselea simţ – religios. Viaţa creştinească înseamnă comunicarea zilnică cu Dumnezeu cel Viu. Iată stăm aici – Hristos este lângă noi. El priveşte, şi mă vede întreg: ce spun, cum şi de ce m-am enervat – în faţa lui, mereu mă străduiesc, mereu.Simţiţi asta permanent? Uneori uit de Dumnezeu, grijile lumești, și imediat e pustiu. Deja fără El, nu pot să trăiesc și nici nu vreau. Se întâmplă, că...Desigur că se întâmplă. Dar chestiunea e în ce direcţie e mişcarea ta. Şi poţi deveni mai bun la infinit, dar şi mai rău. Poţi deveni la infinit mai rău. Zaci beat, ai ucis pe toţi, eşti cel mai rău – calmează-te, nene, se poate şi mai rău. Credinţa noastră este mântuirea şi zidirea continuă, fără zile libere, fără pauze. Legitatea căderii pietrei: zborul continuu, fie în sus, fie în jos. Oprirea din mişcare - este cădere. ''
Mai mult:Piotr Mamonov: Ce vrea şi doreşte omul? Să fie iubit! - Altarul
"În sicriu nu există buzunare. Ce ai adunat în suflet, aceea iei cu tine."
Piotr Mamonov
Ultima modificare făcută de latan.elena; 16.07.2021 la 17:03.
PLICTISITUL este simptomul unei vieți reținute
~ Plictiseala este pur și simplu sentimentul subiectiv de a nu fi în interiorul fluxului vieții. De fapt, plictiseala în sine nu există. Unele dintre cursurile colegiului pe care a trebuit să le urmez au fost foarte plictisitoare, dar între timp, am învățat să mă distrez.
Dacă suntem suficient de inventivi putem găsi întotdeauna o modalitate de a ne pune în realitate prin plictiseala. Doar pune fantezie spontană în realitate, iar plictiseala dispare pentru totdeauna. Viața atunci poate fi plăcută sau neplăcută, captivantă sau altfel, dar sigur nu va mai fi plictisitoare.
Plictiseala este deci un simptom al vietii restranse, al faptului ca nu stim ce sa facem cu ce avem inauntru, sau cum sa o punem in realitate.
Când învățăm să ne jucăm, nu mai e loc de plictiseală. Din păcate sunt copii, și chiar adulți, care nu știu să-și folosească resursele interioare.
În cazul tinereții, acest simptom nu este atât de negativ pentru că, într-o oarecare măsură, face parte din situație, deoarece tinerii încă nu au șansa să conștientizeze.
Marie Louise von Franz - Copilul veșnic
”Cuvintele sunt poduri de legătură, poduri ce leagă și unifică (...). Dar viața nu-i făcută din cuvinte de legătură. Ceea ce există sunt doar întâmplările, iar întâmplările nu fac decât să ne îndepărteze unii de alții. O împrejurare urmează alteia, și nu ne mai întâlnim niciodată.”
Ravensbrück
Putem s-o luăm de la capăt într-o mie de moduri diferite și fiecare dintre noi știe de unde să o ia.
Există un timp pentru a ieși din calea ta
și unul de a te întoarce întreg.
Liana Masi
Rămâi în viață.
Nu te mulțumi cu nimic.
Scoate-ți ochii la plimbare cât de repede poți.
Nu renunța la apusuri, la speranță.
Îmbrățișează suferința. Îmbrățișează fericirea. Acceptă puterea care uneori te copleșește.
Nu te lăsa strivit de ce a fost, de ce nu ai. Nu lăsa bunătatea, curiozitatea, imaginația să te îndepărteze.
Continuă să sari în bălți dacă ai chef.
Schimba coafura, schimba pielea. Schimbă felul în care te îmbraci și te machiezi, schimbă-ți obiceiurile, prietenii, locurile și visele.
Schimba-te des, dar lupta pana la capat ca sa nu te pierzi.
Ai grijă de tine, mai ales când sunteți din nou iubitori. Ai grijă de felul în care îi privești pe ceilalți.
Prețuiește-ți dragostea, mai ales acum. Mai ales când nu știi cui să o donezi. Nu-o arunca. Nu-o irosi. Ține-o deoparte, vei avea nevoie de ea.
Plângi oricum; plângi când vrei. Amintește-ți să faci asta din când în când.
Aminteste-ti că leacul, dacă există cu adevărat unul, sunt oameni.
Nu uita de ele. De propriile mâini. De propriul lor necaz. Din poveștile lor mici, dar mari.
Nu exclude nimic doar pentru că te-ar putea distruge. Nu dispărea.
Rămâi, bucură-te de spectacol.
Rămâi puternic.
Rămâi dulce.
Ține fruntea sus,
inimă în mână.
Susanna Casciani
Fecioara
Vasile Voiculescu
Ţie mă-nchin, trup senin,
Albă răspântie adâncă,
Între cerul senin
Şi lutul ce ne mănâncă.
Clară odihnă între Ursite,
Sub rotunjimile tale aduni
Fragedă taină a două lumi topite
În limpezimea unei minuni.
Sânul tău încă stă sibilin,
Pândit de toată zodia zării,
Încă din ţine se-naltă lin
Pură mireasmă a aşteptării…
Rămâi aicea viaţă întreagă,
Unde se taie păcat cu slavă.
Şi cai potrivnice încheagă
Un dulce popas de carne suavă.
Develv - Digital Artist
”Plăcerea e prea efemeră, iar muzica ne înalță o clipă, apoi ne lasă și mai triști. Somnul aduce însă alinare. Chiar după ce ne trezim, trec întâi câteva secunde și abia apoi începem să suferim iarăși. Iar ori de câte ori adormim avem impresia că ne lăsăm în voia unui prieten. Știm bine că și el, ca toți ceilalți, este un prieten necredincios, ne părăsește când ne e mai greu. Știm însă că, mai curând sau mai târziu, se va întoarce, poate sub un alt nume, și că atunci ne vom putea odihni. Somnul cel mai bun e somnul fără vise. În fiecare noapte el ne deșteaptă din viață.”
Marguerite Yourcenar-Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică
Sabin Bălaşa Dreams of Eternal Blue — DOP
Momentan sunt 84 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 84 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
.png)
.jpg)
Marcaje