Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
''Totul are un inceput si un sfarsit.Trecem prin viata cantand partitura aleasa cand am venit pe lume.Exersam pana devenim Privitori si lasam sa treaca viata prin noi,bucurandu-ne de fiecare Clipa daruita .''
„Totul este iluzie, cu o exceptie: Puterea atotpătrunzătoarea a iubirii divine”
Shri Mataji
''Sa fie azi pace inlauntru tau. Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine. Nu uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta in tine si in ceilalti. Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in continuare altora dragostea pe care o primesti. Fii multumit(a) de felul in care esti tu, asa cum esti. Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi. Asta exista pentru noi toti."
Părintele Ortodox Melethios Weber, în cartea sa
"Doisprezece Paşi de Transformare"
Vlad Eftenie - Tuzla, Constanța.
"Dacă cineva vrea să te rănească, privește-i rănile și durerea pe care o ascunde!
Dacă cineva te minte, privește-i imensa goliciune!
Dacă cineva te trădează, privește-i singurătatea care îl apasă!
Dacă cineva își bate joc de tine, urmărește-i traumele stocate și neeliberate!
Dacă cineva te tracasează, privește-i sărăcia și mizeria interioară acumulată!
Dacă cineva te invidiază, privește frustrarea interioară!
Dar... nu te supăra pe defectele altora, lucrează cu ale tale și fii bun cu cei care au cea mai mare nevoie de sprijinul tău și de un cuvânt de incurajare!
În momentul în care ajungi să înțelegi, să înveți și să accepți ceea ce cu adevărat te deranjează la alții, automat încetează să te mai afecteze, apoi vezi viața și lucrurile dintr-o altă perspectivă cu mai multă înțelegere, cu mai multă compasiune iar în această stare, apare și iertarea în mod natural!"
Sursa: Daniela Hell
"Curățenia începe de la suflet", mi-a spus odată o maramureșeancă. "Iar pe coconi îi învățăm de mici ce înseamnă credința." / Maramureș, Breb.
Mănăstirea este tinda raiului, casa lui Dumnezeu, poarta cerului, locul împlinirilor, cerul cel de pe pământ şi locul în care se arată iubirea lui Dumnezeu.
Părintele Teofil Părăian
Mănăstirea Bârsana
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.06.2021 la 17:12.
Martha Medeiros - Moare câte putin
Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.
Moare câte puțin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb și punctele pe „i” în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învață ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile „responsabile”.
Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.
Moare câte puțin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.
Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că „a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim…
Dan Cristian Mihăilescu #vamaveche
Risipei se dedă florarul
de Lucian Blaga
Ne-om aminti cândva târziu
De-această întâmplare simplă,
De-această bancă unde stăm
Tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
De pe stamine de alun,
Din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
Risipei se dedă Florarul.
Polenul cade peste noi,
În preajmă galbene troiene
Alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.
Ne cade-n gură când vorbim,
Şi-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
Ne tulbură, pieziş, avântul.
Ne-om aminti cândva târziu
De-această întâmplare simplă,
De-această bancă unde stăm
Tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
Visând, întrezărim prin doruri --
Latente-n pulberi aurii
Păduri ce ar putea să fie
Şi niciodată nu vor fi.
Sila - Adrian Păunescu
Mi-e dor de traiul simplu și exact,
mi-e dor de-o nemurire refuzată,
aș fi în stare să mai mor o dată,
pentru-a avea alt rol în primul act.
În dreptul tâmplelor să-mi cânte cuci,
în loc de-o inimă să-mi crească două,
pe glezne urce râuri reci de rouă,
să-mi fie gâzi sărmanii nuci uituci.
Nici bună ziua parcă n-aș mai da,
m-aș duce-n munți să viețuiesc sălbatic,
s-arunc o căprioară pe jăratic
și Dumnezeu să stea la masa mea.
Bucovina, te iubesc
Mihai Eminescu
Atât de fragedă...
Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.
Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,
Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.
Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.
Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.
Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană -
Unde te duci? Când o să vii?
Richard S Johnson paintings
Îngere palid
Îngere palid, îți e mister
Cum că a lumei valuri și șoapte
Este durere și neagră noapte
Pe lângă cer?
Nu știi tu, înger, oare să zbori,
Să lași pământul, trista ruină?
De-ți place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?
O, dar pământul încă te ține
În niște lanțuri țesute-n rai.
Demult zburai tu în lumi senine ¬
De nu iubeai.
Mihai Eminescu
Rugaciune
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Și pururea fecioară,
Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!
Mihai Eminescu
Momentan sunt 80 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 80 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje