Elena Latan

[latan.elena]

SEARA FRUMOASA TUTUROR !

Seara incepe frumos pentru mine! Cu bucurie,trebuie sa va spun ca pe Forum am 30.528 postari iar aceasta pagina tocmai a depasit 100.005 vizite pana in acest moment. Pentru mine inseamna mult si sunt onorata !
Cu drag, multumesc tuturor celor care au trecut pe aici,au citit si s-au bucurat de un moment de infrumusetare sufleteasca alaturi de mine !
VA MULTUMESC SI VA IUBESC !!!
Elena




Si pentru ca imi plac citatele:

“Îmi doresc să mă ții minte pentru totdeauna. Îți vei aminti că am existat si că am stat lângă tine, așa?”
Murakami, Pădurea norvegiană

[latan.elena]

''Ba să vezi... posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii... Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege...
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -
Astea toate te apropie de dânşii... Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.''

Mihai Eminescu, Scrisoarea I-fragment

[latan.elena]

O, rămâi...
Mihai Eminescu

"O, rămâi, rămâi la mine –
Te iubesc atat de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu știu să le-ascult;

În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinț,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri și cuminți;

Și prin vuietul de valuri,
Prin mișcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;

Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol.

Și privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."

Astfel zise lin pădurea,
Bolți asupră-mi clătinând -
Șuieram l-a ei chemare
Ș-am ieșit în câmp râzând.

Astăzi chiar de m-aș întoarce
A-nțelege n-o mai pot...
Unde ești, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?

[latan.elena]

„Muzică, prin fond şi prin formă, poezia lui Eminescu nu mai are nevoie de nici o altă melodie”, spunea criticul şi istoricul literar Garabet Ibrăileanu, încercând să sublinieze ideea, adevărată în fond, că muzicalitatea poeziei eminesciene, excepţională, îşi este suficientă sieşi.

Cu toate acestea, nu puţini au fost artiştii români care, de-a lungul anilor, au pus pe muzică câteva dintre cele mai cunoscute poezii eminesciene.
Puteţi asculta, pe www.ziarulmetropolis.ro, câteva dintre cele mai cunoscute melodii inspirate de versurile poetului nostru naţional,

https://www.ziarulmetropolis.ro/eminescu-si-slagarele.../?



ZIARULMETROPOLIS.RO
Eminescu şi slagărele muzicii româneşti - Ziarul Metropolis
„Muzică, prin fond şi prin formă, poezia lui Eminescu nu mai are nevoie de nici

[latan.elena]

viaDoina Grozea

BUSTUL lui MIHAI EMINESCU din Constanta a fost executat cu multa maiestrie la inceputul anilor '30 de catre sculptorul Oscar Han. Monumentul este situat in apropierea marii, pe faleza Cazinoului, indeplinindu-se astfel una dintre dorintele exprimate de artist in versurile poeziei "Mai am un singur dor..."

"Mai am un singur dor:
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii. "

Poetul Mihai Eminescu a vazut marea pentru prima data in anul 1882, pe vremea cand avea 32 de ani. Acesta a poposit timp de 10 zile la Constanta pentru a face bai de mare, la recomandarea medicilor, si s-a indragostit iremediabil de frumusetea intinderii de apa. Initiativa inaltarii unui monument in cinstea lui Mihai Eminescu a apartinut lui I.N. Roman, stralucitul avocat, scriitor, jurnalist, primar si om politic al Constantei, care l-a cunoscut personal pe poet. I.N. Roman a fost cel care s-a ocupat de strangerea de fonduri necesare lucrarilor. Din nefericire, personalitatea constanteana a murit in 1931, inainte ca statuia sa fie terminata. Bustul lui Mihai Eminescu, sculptat in 1932, a fost dezvelit doi ani mai tarziu, pe data de 15 august, de Ziua Marinei, in prezenta regelui Carol al II-lea. Pentru a marca evenimentul, regele a recitat prima strofa din poezia "La steaua", iar corul prezent a intonat "Mai am un singur dor". (litoralul românesc.ro). Mă mândresc pentru că trăiesc la țărm de mare.

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=KTB_vkRLOCA



''Ce poezii… Nu în fiecare vers, nu în fiecare cuvânt, dar în fiecare literă, în fiecare sunet era muzică. Este greu să te apropii de Eminescu, dar cea mai bună metodă este sinceritatea. Aşa cum îl înţelegi, aşa vorbeşte cu opera lui Eminescu, ceea ce încerc să fac.''

''Eminescu era şi muzician. În poezia lui e muzică, de aceea repet: nu compun pe versurile lui Eminescu, eu descifrez muzica din versurile lui Eminescu.''
Eugen Doga


https://www.facebook.com/DogaEugen/v...48783661872594

[latan.elena]

Departe sunt de tine
Mihai Eminescu

Departe sunt de tine și singur lângă foc,
Petrec în minte viața-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trait,
Că sunt batrân ca iarna, că tu vei fi murit.

Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeșteptând în fața-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul lovește în feresti,
Se-toarce-n gându-mi firul duioaselor povești,

Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâini subțiri și reci;
Cu brațele-amândouă de gâtul meu te-anini
Și parcă-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…

Eu te strâng la piept averea-mi de-amor și frumuseți,
În sarutări unim noi sărmanele vieți…
O! glasul amintirii ramâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,

Să uit cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smuls…
Voi fi batrân și singur, vei fi murit demult!

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=ZKNx...W_2bHjgxBzpScQ



Apari să dai lumină -Mihai Eminescu

Apari să dai lumină arcatelor fereşti,
Să văz în templu-i zâna cu farmece cereşti.
Prin vremea trecătoare luceşte prea curat
Un chip tăiat de daltă, de-a pururi adorat.
Privi-te-voi cu ochii în lacrime fierbinţi…
O, marmură, aibi milă de-a mele rugăminţi!

Îndură-te şi lasă privirea-mi s-o consol
La alba strălucire a gâtului tău gol,
La dulcea rotunzime a sânilor ce cresc,
La noaptea cea adâncă din ochiul tău ceresc,
Să văd că de privirea-mi tăcând te înfiori…
O, marmură, aibi milă de ochii-mi rugători!

Aş vrea cu-a mele lacrimi picioarele să-ţi scald,
În dulcea-nfiorare a sufletului cald,
Să mor pătruns de jalea amorului meu sfânt,
Ca lebăda ce moare de propriul ei cânt,
Să mor de-ntâia rază din ochii tăi cei reci…
O, marmură, aibi milă de stingerea-mi pe veci!

Ca iarna cea eternă a Nordului polar
Se-ntinde amorţirea în sufletu-mi amar,
Nimic nu luminează astei pustietăţi,
Doar sloiurile par ca ruine de cetăţi,
Plutind de asprul viscol al morţii cei de veci…
Tu ramură-nflorită… pe visul meu te pleci!

Din lumea de mizerii şi fără de-nţeles
Cu ochii cei de gheaţă ai morţii m-am ales
Şi totu-mi pare veşted, căzut şi uniform.
Sunt însetat de somnul pământului s-adorm,
Încât numai de nume îmi pare că exist…
Tu doar răsai c-un zâmbet în visul meu cel trist!

Cu ochii tăi de înger mă mângâi şi mă minţi,
Căci ei cuprind o lume de dulci făgăduinţi,
De-amor fără de margini, de scumpe fericiri,
Cum nu se află-n lumea aceasta nicăiri,
Căci este umbra blând-a iubirii cei de veci,
Ce trece cu întreaga-i putere, pe când treci!

Nici luna plutitoare, nici stelele din cer
N-or să pătrunză-n lumea trecutelor dureri,
N-or să pătrunz-amarul pierdutei tinereţi,
Măcar să am de-acuma o sută de vieţi,
Căci sufletu-mi de-atuncea e-atât de-ntunecat…
Doar ochii tăi de înger în visul meu străbat!

Ca toamna cea târzie e viaţa mea, şi cad
Iluzii ca şi frunza pe undele de vad,
Şi nici o bucurie în cale-mi nu culeg,
Nimic de care-n lume iubirea să mi-o leg,
Pustiul şi urâtul de-a pururi mă cuprind…
Doar braţele-ţi de marmur în visul meu se-ntind!

Precum corăbii negre se leagănă de vânt
Cu pânzele-atârnate departe de pământ,
Cum între cer şi mare trec pasările stol,
Trec gândurile mele a sufletului gol,
Întind ale lor aripi spre negre depărtări…
Tu numai eşti în visu-mi luceafărul pe mări.

Cu aspra nepăsare tu sufletu-mi aduci
Pe cele două braţe întinse-a sfintei cruci
Şi buzele-nsetate cu fiere mi le uzi;
Când ruga mea fierbinte nu vrei să o auzi,
Mă faci părtaş în lume durerilor lui Crist…
O, marmură, aibi milă de sufletul meu trist!

Dar te cobori, divino, pătrunsă de-al meu glas,
Mai mândră, tot mai mândră la fiecare pas…
Visez, ori e aievea? Tu eşti în adevăr?
Tu treci cu mâna albă prin viţele de păr?
Dacă visez, mă ţine în vis, privindu-mi drept…
O, marmură, aibi milă să nu mă mai deştept!

[latan.elena]

STELELE-N CER

Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier.

După un semn
Clătind catargele
Tremură largile
Vase de lemn:

Nişte cetăţi
Veghind întinsele
Si necuprinsele
Singurătăţi.

Orice noroc
Şi’ntinde-aripele
Gonit de clipele
Stării pe loc.

Până nu mor,
Pleacă-te îngere
La trista-mi plângere
Plină de-amor.

Nu e păcat?
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?



Cu pânzele-atârnate - Mihai Eminescu

Cu pânzele-atârnate
În liniște de vânt,
Corabia străbate
Departe pe pământ.
Iar stolul rândurelelor
Trece-ntre cer și mare...
O, stelelor, stelelor,
Nemuritoare,
De ce și voi nu vă luați
Pe-ale lor urme oare?

De ce mă întristează
Că valurile mor,
Când altele urmează
Rotind în urma lor?
De ce căderea florilor
Ș-a frunzelor ne doare?
O, norilor, norilor,
Ști-veți voi, oare,
De ce rămân atâtea-n veci
Și numai omul moare?

În cer întotdeuna
Urmăm al nostru mers,
Ca soarele și luna
Rotind în univers.
Un crez adânc pătrunde-va
De-a pururi omenirea
Că undeva, undeva
E fericirea:
Și toți aleargă după ea:
N-o află nicăirea.

[latan.elena]

,Lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi."
Mihai Eminescu



NOAPTE BINECUVANTATA TUTUROR !