Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !



”Totul se schimbă, nimic nu este fix. Dacă nu profităm de schimbare vom deveni victimele ei.”
Peter Arnold

[latan.elena]

"Spectacolul fără sfârșit al valurilor care lovesc plaja îl poți lua ca o lecție de perseverență... ca și cum universul ne-ar spune: să trăiești înseamnă să reziști, să reziști..."












Elliot MacGuire Photography

[latan.elena]

Lauda omului
Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dungă de căldură,
oamenii - o emoţie copleşitoare...
Ei sunt nişte fructe plimbătoare
ale unui pom cu mult mai mare!
Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatră căzătoare,
oamenii-s o lină apăsare...
Sunt mişcare-adaugată la mişcare
şi lumina ce-o zăreşti, din soare!
Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat - care e gândul!

Nichita Stanescu

[latan.elena]

Vasile Voiculescu s-a nascut in 1884 la Parscov iar la nastere a primit numele Vasile Costache Voicu. Opera sa poetica a stat sub influenta lui Alecsandri, Vlahuta si Cosbuc

Versurile sale contin un puternic simbolism religios, tranpus deseori in fenomene telurice. Natura joaca rolul de ecran proiector pentru sentimentele generate de credinta, adulatie sau framantari emotionale iar cel mai concludent exemplu in acest sens este poezia „In gradina Ghetsimani”.
Intre 1958 si 1962, a fost detinut in inchisorile comuniste, perioada in care trupul sau a fost macinat de cancer. Pe fondul detentiei si a unor ani cumpliti, Vasile Voiculescu a decedat in 1963.

Amintire

Cum s-a trecut, plapanda, amintirea
Iubirii noastre, tocmai ca o floare
Ce-ntr-un pahar isi plange stralucirea
Uitata-n coltul mesei, unde moare.

Batrana

De vreme ce iubirea, batrana slabanoaga,
Isi ia de-acum toiagul si pleaca-ncet spre schit,
Cu sila smulge-i floarea ce-n mana ei se roaga
Si tandari fa oglinda in care s-a privit;

Carne

Stiu de ce esti alba si nepasatoare ...
Carnea ta e suflet inghetat; de ger,
Aburii stau inca si ninsoare
Toata dimineata zilei lui prier.
Gerul diminetii si-al copilariei
Dainuieste-n tine, dezmortit putin ...
Sanii duri, doi turturi, spun din cretul iei
Prourul vietii rece si senin.
Carnea ti-e de suflet, sufletul de carne,
Unul si acelasi sloi, de ce sa-l rup?
N-a-nceput in aburi gheata sa se-ntoarne,
Alba, numai suflet, suflet inca trup!...
Dar, incet, sub ochiul soarelui de vara,
Molesita-n zambet, sau in lacrimi noi,
Toata amintirea stransa-n carnea clara
Aburind, sui-va sufletul inapoi ...
Izvorasc din carne sufletele oare?
Stiu atat, ca daca astazi esti de stei,
Carnea-nduiosata si-atotstiutoare
Iti va face-un suflet din topirea ei.

Cititor

O carte, scrie-n Buch der Lieber, Heine,
E un sicriu taiat din lespezi reci,
Unde poetul cu-ale sale taine
Se-nchide singur pentru veci de veci.
Sa nu te sperii, palid cititor,
Cand rasfoind tarziu aceste pagini
Ma voi scula oftand dintre imagini
Si voi zambi livid, strigoi al lor.

Despartire

Cand falfaisi naframa in albul steag al mainii
Se oglindea amurgul in apele fantanii;
Alaturi, sagetata in inima de frica,
In clipa despartirii gemu o turturica,
O rodie necoapta cazu, de vierme roasa,
Crapand, inabusita de iarba somnoroasa
Si, trist, pe poarta serii spre umbrele pieirii
Iesea, palit si rece, luceafarul iubirii,
Trecand ca peste-o rana, pe-un vanat cer ca fierea.

Dragoste

E ceasul vechi al dragostei, e seara,
Si, dand sa intru, stau infiorat:
Inaltul plop la porti m-asteapta iara,
Dar toamna purpurie l-a schimbat
In galben stalp palpaitor de para,
Ce freamata, de vanturi zbuciumat.

Era

Nu te mira ca-mi prinzi privirea,
Paienjenita de durere,
Adesea cercetand ivirea
Si alte lumi, si altor ere.

Frunzis

Azi am trecut s-o vad, instrainata,
Gradina-n care-o vara ne-am iubit ...
Podoaba-n zdrente-i spanzura uscata,
Rugini a prins frunzisul ravasit,
Iar parcul, raiul nostru de-altadata,
Cu ziduri altii azi l-au ocolit.

Grai

Grai tamaiat, catuie de petale,
Gandul mi-a ciobanit pe plaiurile tale.
Umbla singur pe munti de sare,
Vant batran cu miere-n spinare.
Serpi de racoare verde-n paraie,
Carari de bucium lung te stretaie.
Granguri de aur boabele-ti ciugul',
Sesul ti-l ara dorul cu plugul.

Calc des cu sufletul arsu-ti coclaur,
Din fund ofteaza sramosii de aur.

De piscul tau, unde se-mbina
Pale de nori cu limbi de lumina,
Buzele-mi razam frematatoare,
Slavit pristol de piatra si floare.

Hlamida

Sfasie-i lung hlamida, despoaie-o de inele
Si-i zvarle-n foc condurii cu aur la calcai.
Ucide-n cuib perechea de sure turturele
Ce v-a-nganat sarutul in zilele dintai;
Dar lasa-i amintirea cu miros trist de ceara:
Cand va veghea in miezul tacerii din chilii
La iezere de apa cu negura de si seara,
Din sloiul ei sa-si toarne uratului faclii.

Iubire

Plecat peste fantana, vedeam in fund durerea
Cum turbura adancul venind sa se adape
Si prefacea in sange clestarul scump de ape,
Cum se stingea amurgul si vestedul luceafar
Si cum porneai departe si singura tu, cea far’
De mila, luand cu tine in albul steag al mainii,
Ca-n zari sa mi le fluturi, naframele luminii,
Lasandu-ma, din golul fantanii cu balaur,
Sa ma priveasca noaptea cu ochii ei de aur,
Pe cand, cerand si dandu-si c-un bun ramas iertarea,
Se-mbratisau in umbra iubirea si uitarea.

Lupta

In toiul luptelor nebune,
Pe rana inimii ce moare
Nadejdea vremilor mai bune
Rasare pururi ca o floare.
Din tot ce mi-a-nflorit vreodata,
Ea singura purta-va roade,
Azi, cand gradina-i scuturata
Si toata floarea stearpa-mi cade.

Melancolie

Se face moina-n suflet, cu pacla-mpovarata;
Din sloiul amintirii cad picuri tot mai vii,
Si inima, hranita, porneste rar sa bata,
Cu sange alb de visuri si de melancolii ...

Noapte

La geamul meu sta noaptea si vrea sa intre-n casa,
In carnea ei de neguri ard stele mari de foc;
Cum n-o poate cuprinde camara ce m-apasa,
Ma scol si suflu-n ganduri si-n noaptea mea-i fac loc.
Ea intra si taraste alaiul tot afara:
Se umfla-n mine ape, trec turme de tigai
Si aburii launtrici iau chip de primavara,
Cu sani rotunzi de maguri si coapse moi de vai.

Oglinda

Nu-i nimeni in odaia tanjitoare.
Oglinda-n podini si-a holbat privirea.
Perdelele lungi tin calea catre soare ...
Paianjenii si-au intrerupt urzirea.

Paradis

[...] Si-n vijelia ce sa-ncins sa-l bata,
Aprinsul plop acolo mi-a parut
Ca-i sabia de foc neandurata
Pe care Heruvimul nevazut
O flutura spre lumea blestemata
La Poarta Paradisului pierdut.

Pustietate

Sta sufletul fara iubire, pustiu, ca marul fara roade,
Paraganit intr-o livada si plin de lacome omizi,
Ce-l napadesc in primavara si toata frunza incet o roade
Si toata floarea, otravita, se scutura curand si cade,
Lasandu-i crengile uscate ca niste sterpe palamizi.

Ruina

Sta sufletul fara iubire cum sta o vatra ruinata,
Ca un cuptor surpat de vremuri, fara de vad si fara foc,
La care nimeni nu duce aluatul proaspat in covata
Sa-l rumeneasca pe-ndelete dogoarea jarului, uscata,
Si sa-l prefaca-n dulce azimi, mirositoare, ce se coc.

Slabiciune

Nu ma-nspaimanta cerul, nici pamantul;
Pe unul calc, pe celalalt il strapung;
Sunt slab, samanta care-o sufla vantul
Pe stepele vietii indelung,
Dar el ma sufla unde vreau s-ajung!

Suferinta

Zadarnic firea ma striveste
Mereu sub aspra-mi suferinta,
In mine pururi incolteste,
Mai viu, obsteasca nazuinta.

Teama

Poarta fara teama, dreapta, lancea urii,
Infingand-o pururi mai setos ca zbirii...
Poate ca din rana ucigasei furii
Va tasni odata sangele urii!

Uitare

Sosesc, scapati si teferi din cuscile-ntristarii;
Cocorii bucuriei, solia-ntaiei berzi,
Si sesurile mintii, miristile uitarii
Le-mproureaza iarba cu mii de ganduri verzi.

Umbra

Privindu-se in cupa ofilite,
Din miezul vested foile mahnite
Se rup, treptat, cu-o muta iroseala
Picand domol in umbra linistita ...
Si floarea amintirii, parasita,
Se scutura petala cu petala
In apa vremii veche si clocita.

Vesnicie

Chiar daca esti la infinit de mine,
Dar stiu ca esti si-Ti cat Imparatia,
Nu-mi mai traiesc in van nimicnicia.
O, Doamne, sunt contemporan cu Tine
Si sunt contemporan cu Vesnicia.

Zapada

Pe dealurile vremii ierneaza neaua inca;
Dar canta gura dulce a vantului de sud,
Momita, gheata-si crapa pleoapa ei de stanca,
Surade si pe gingeni si-a prins sarutul crud.
Cand pururi vesnicia vorbeste numa-n soapte,
De unde-atata fosnet si susure si sfada?
Ma plec, ascult in mine prin sufleteasca noapte
Si-aud cum se dezbraca pamantul de zapada.

Sursa:https://www.kudika.ro/articol/specia...oiculescu.html

[latan.elena]

Poezia-Vasile Voiculescu

Cerească floare, albă, strălucită,
cu blând miros de rai e Poezia.
Sămânţa ei de îngeri e zvârlită
Şi brazdă caldă-i e copilăria.

Ascunsă-n suflet, tainică, cuminte,
Din lin izvor de lacrime amare
Şi din dulceaţa bucuriei sfinte
Ea suge hrană şi se face mare.

Înmugureşte floarea minunată
Sub mângâierea stelelor iubirii,
Când, pătimaşă, inima se-mbată
De clocotul năvalnic al simţirii,

Dar nu-nfloreşte falnică, deplină
Decât la viul soare-al cugetării,
Când patima nedreaptă se alină
Şi face loc doar milei şi iertării…

Cobor la floare gândurile toate,
Ca un norod de harnice albine
Şi mierea dulce, scumpă care-o scoate
E năzuinţa largă spre mai bine.

Ca o fâneaţă pururi înflorită
Îmbălsămat e sufletul de floare
Şi-n toată lumea zboară risipită
Mireasma-i dulce, binefăcătoare.

[latan.elena]

AI GRIJĂ DE ENERGIA TA

Dacă spunem unei persoane că ne este dor de ea
și acea persoană nu simte la fel.
energia este pierdută.

Dacă îmbrățișăm o persoană
și acea persoană nu o primește în inima ei,
energia este pierdută.

Dacă gătim ceva delicios și
Împărtășind-o cu dragoste,
celuilalt nu-i place,
energia este pierdută.

Dacă vrem să ne exprimăm dragostea
și că celălalt nu ne înțelege,
energia este pierdută.

Dacă intenționăm să ajutăm o persoană,
și că această persoană nu vrea ajutorul nostru,
energia este pierdută.

Energia trebuie să se miște liber,
ca o spirală în creștere.
Dacă nu se întâmplă asta
va fi o pierdere de energie.

Și o vom simți prin tristețe, oboseală și neputință, sentiment de lipsă.

Așadar, să avem grijă să ne înconjurăm de suflete vibrante și oameni care ne readuc la simplitatea și inocența ființei noastre.

Acei oameni care ne permit să fim noi înșine.

Acei oameni care ne cunosc și ne recunosc valoarea și reflectă lumina care suntem.

Gaia-Pătratul timpului

[latan.elena]

Înainte de a vorbi, cântă ca un copil.
Înainte de a scrie, desenează.
De îndată ce te trezești, dansează
Arta este fundamentul expresiei umane.
Phylicia Rashad



În cele din urmă, provocarea este cum să trăiești o viață fericită fără regrete..
Pe orice drum am merge.
Alex Bellini
















Edgar Degas - Wikipedia

[latan.elena]

“Singura hartă care nu se desenează pe un glob este harta inimii. Hartă pe dinlăuntru.”

"Scriu poezie, să-mi explodeze creierul de frumusețe lingvistică!"

“Cum să te poți lăsa de poezie dacă ai înțeles-o măcar o singură dată?”

Nichita Stănescu



Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi
oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii?
Nichita Stănescu.

[latan.elena]

via Daniel Constantin Găucan

"Tot mai mulți dintre voi ați început să priviți în interior, în căutarea puterii voastre personale, în loc să căutați să o obțineți din exterior - și ați început să vă recuperați această putere interioară.
Adevărul este că sunteți ființe foarte puternice, însă ați fost înșelați, v-au făcut să credeți că sunteți neputincioși, mai ales dacă nu aveți mulți bani, putere sau influență. “Puterea” la care mă refer în fraza anterioară este aceea a președinților, miniștrilor, directorilor de corporații, etc. Acesta este modul în care ați înțeles până acum “puterea”, acest gen de funcții/ titluri etalau indivizii care își arogau puterea; dar acele vremuri se apropie de sfârșit.
Acum voi conștientizați că fiecare om are o putere interioară - mai ales aceia dintre voi care sunteți treji din punct de vedere spiritual. Voi ați conștientizat că sunteți creatorii realității voastre. Știți cât de puternic poate fi efectul concentrării atenției asupra unui anumit lucru/ țel și știți cât de puternic poate fi efectul ridicării vibrației personale.
Din ce în ce mai mulți oameni își accesează acum puterea interioară. Din ce în ce mai mulți oameni se trezesc și înțeleg că vibrația personală vă oferă posibilitatea de a crea ceea ce vă doriți.
Voi decideți, unul câte unul, să vă luați înapoi puterea pe care ați cedat-o altora cu mult timp în urmă."
(Daniel Scranton)
Traducerea: Mihaela Dan



"Voi ați avut parte de urcușuri și coborâșuri, ați făcut pași înainte și pași înapoi, ați căzut și v-ați ridicat, apoi iar ați căzut și iar v-ați ridicat. Cred că toți cunoașteți foarte bine aceste lucruri…
Acum vă puteți ridica mult mai mult. Asta nu înseamnă că nu veți mai cădea, așa cum ați făcut și înainte, atunci când nu ați avut parte de nicio Lumină și nicio protecție. În aceste vremuri, însă, lucrurile s-au schimbat și puteți face foarte multe pentru creșterea/ evoluția voastră.

Ceea ce urmează este Ascensiunea Pământului și este la latitudinea voastră să ascensionați și voi, ca indivizi, sau nu. Alegerile sunt făcute în inimile voastre și cei care cițiți aceste mesaje ați ales deja acest lucru la nivel de suflet."
(Ann Dahlberg)

Traducerea: Dan Mihaela

[latan.elena]

Suflete, fii gata să urcăm Taborul :
Soarele și luna au orbit în piscuri
Cînd, Atunci, splendoarea și - a vărsat zăporul,
Peste spăimîntate, negrele lor discuri.

Ci pe noi, schimbații mai presus de îngeri
Vipiile sacre slobozi azi ne lasă...
Doar atît să spunem, tari, fără de-nfrîngeri
"Noi, copiii Slavei, ne-nturnăm acasă".

Vasile Voiculescu