Pagina 1053 din 1219 PrimulPrimul 1234567891011121314151617181920212223242526272829303132333435363738394041424344454647484950515253545556575859606162636465666768697071727374757677787980818283848586878889909192939495969798991001011021031041051061071081091101111121131141151161171181191201211221231241251261271281291301311321331341351361371381391401411421431441451461471481491501511521531541551561571581591601611621631641651661671681691701711721731741751761771781791801811821831841851861871881891901911921931941951961971981992002012022032042052062072082092102112122132142152162172182192202212222232242252262272282292302312322332342352362372382392402412422432442452462472482492502512522532542552562572582592602612622632642652662672682692702712722732742752762772782792802812822832842852862872882892902912922932942952962972982993003013023033043053063073083093103113123133143153163173183193203213223233243253263273283293303313323333343353363373383393403413423433443453463473483493503513523533543553563573583593603613623633643653663673683693703713723733743753763773783793803813823833843853863873883893903913923933943953963973983994004014024034044054064074084094104114124134144154164174184194204214224234244254264274284294304314324334344354364374384394404414424434444454464474484494504514524534544554564574584594604614624634644654664674684694704714724734744754764774784794804814824834844854864874884894904914924934944954964974984995005015025035045055065075085095105115125135145155165175185195205215225235245255265275285295305315325335345355365375385395405415425435445455465475485495505515525535545555565575585595605615625635645655665675685695705715725735745755765775785795805815825835845855865875885895905915925935945955965975985996006016026036046056066076086096106116126136146156166176186196206216226236246256266276286296306316326336346356366376386396406416426436446456466476486496506516526536546556566576586596606616626636646656666676686696706716726736746756766776786796806816826836846856866876886896906916926936946956966976986997007017027037047057067077087097107117127137147157167177187197207217227237247257267277287297307317327337347357367377387397407417427437447457467477487497507517527537547557567577587597607617627637647657667677687697707717727737747757767777787797807817827837847857867877887897907917927937947957967977987998008018028038048058068078088098108118128138148158168178188198208218228238248258268278288298308318328338348358368378388398408418428438448458468478488498508518528538548558568578588598608618628638648658668678688698708718728738748758768778788798808818828838848858868878888898908918928938948958968978988999009019029039049059069079089099109119129139149159169179189199209219229239249259269279289299309319329339349359369379389399409419429439449459469479489499509519529539549559569579589599609619629639649659669679689699709719729739749759769779789799809819829839849859869879889899909919929939949959969979989991000100110021003100410051006100710081009101010111012101310141015101610171018101910201021102210231024102510261027102810291030103110321033103410351036103710381039104010411042104310441045104610471048104910501051105210531054105510561057105810591060106110621063106410651066106710681069107010711072107310741075107610771078107910801081108210831084108510861087108810891090109110921093109410951096109710981099110011011102110311041105110611071108110911101111111211131114111511161117111811191120112111221123112411251126112711281129113011311132113311341135113611371138113911401141114211431144114511461147114811491150115111521153115411551156115711581159116011611162116311641165116611671168116911701171117211731174117511761177117811791180118111821183118411851186118711881189119011911192119311941195119611971198119912001201120212031204120512061207120812091210121112121213121412151216121712181219 UltimulUltimul
Rezultate 10.521 la 10.530 din 12190

Subiect: Elena Latan

  1. #10521
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    24.258




    Buna dimineata,Soare ! Buna dimineata, Viata !



    Du-te! Îmbrăţişează Columna infinirii cu palmele mâinilor deschise. Apoi, înălţându-ţi ochii, priveşte-o - şi vei cunoaşte, astfel, într-adevăr, sinele cerului.
    Constantin Brâncuşi



    Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?... Profilul acestor doi ochi (uniţi - în Templul sărutului)?... Aceste emisfere reprezintă Iubirea. Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?... Numai amintirea ochilor şi a privirilor cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume. Ei bine, aceste profiluri ale Porţii sărutului reprezintă contopirea, prin dragoste, între bărbat şi femeie.
    Constantin Brâncuşi





    Arta ar trebui să fie numai bucurie!... De aceea, nu există "artişti", ci numai oameni care simt nevoia să lucreze, întru bucurie! Să cânte, asemenea păsărilor!
    Constantin Brâncuşi



    Se poate că poezia pură este o rugăciune, însă eu ştiu că rugăciunea bătrânilor noştri olteni era o formă a meditaţiei - adică o... tehnică filosofică.
    Constantin Brâncuşi


  2. #10522
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    24.258




    Eu nu mai sunt al acestei lumi:
    sunt departe de mine însumi,
    desprins de propriul meu trup –
    mă aflu printre lucrurile esenţiale !



    Eu mă aflu acum foarte aproape de Dumnezeu:
    şi nu îmi mai trebuie de cât să întind o mână spre El, ca să îl pipăi!...
    Îl voi aştepta pe bunul Dumnezeu în Atelierul meu
    Constantin Brâncusi
    (1876-1957)

    Aforisme si texte
    Proporţia interioară - este ultimul adevăr inerent, în absolut toate lucrurile.

    *
    Simplitatea este o complexitate rezolvata.

    *
    Eu am voit să înalţ totul dincolo de pământ.
    Cocoşii mei cântă !
    Şi păsările mele zboară !

    *
    În timpul copilăriei - am dormit în pat.
    În timpul adolescenţei – am aşteptat la uşă.
    În timpul maturităţii – am zburat înspre ceruri…


    92
    Opera de artă trebuie să fie creată ca şi o crimă perfectă - fără pată şi fără urmă de autor...
    Arta (mea) este realitatea însăşi.
    Arta nu este o evadare din realitate, ci o intrare în realitate
    cea mai adevărată - poate
    în singura realitate valabilă.
    93
    (Pentru Domnişoara Pogany) s-ar putea să mă gândesc într-o zi la o interpretare şi mai perfectă!...
    Căci cine ştie dacă o operă de artă este vreodată dusă până la capăt?!...
    Sculpturile mele sunt fecioarele mele!... Le gătesc ca de nuntă!...
    Observaţi Dvs., această versiune Pogany a fost cea dintâi „idee". Braţele au fost modelate într-o manieră aproape precisă, părul a fost strâns într-un rulou, spre ceafă, însă faţa avea să îşi piardă toate caracteristicile sale particulare, cu excepţia ochilor şi a curbelor, în arc, ale sprâncenelor, în următoarea versiune, capul a primit forma definitivă a unui oval iar părul a devenit mai lejer strâns spre ceafă, conceput ca un desen de curbe on*dulate, în ultima versiune - care va fi oare aceea ultima? - capul, braţele, părul se unduiesc la unison; curbele îşi iau zborul ca o plantă care se ridică, ele se ondulează, astfel, de-a lungul cefei; şi îşi lasă amprenta lor pe întreaga compoziţie.
    94
    Pietrele (operele) pot să devină dintr-o dată... şugubeţe!...
    95
    „Spre imensitatea văzduhului" - aceasta este Pasărea mea.
    Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri.
    De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre.
    Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul...
    Nu cred că voi putea izbuti vreodată...
    Dumnezeirea este pre*tutindeni;
    şi când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, şi când te simţi umil,
    şi când te dăruieşti.
    Divinitatea rămâne în opera ta; ea este magică...
    Ei bine, o doamnă de la New York, care a simţit într-adevăr acest lucru,
    a plâns şi a îngenuncheat în faţa uneia dintre Măiestrele mele.

    Iubesc tot ceea ce se înalţă.
    96
    Istovesc la Pasărea măiastră (vrăjită) din 1909 încoace şi mi se pare, iată, că nu am desăvârşit-o încă.
    Eu aş vroi să reprezint imponderabilul într-o formă concretă.
    97

    Păsările măiestre m-au fascinat şi nu m-au mai eliberat din mreaja lor niciodată.
    98

    Pasărea de aur!... O lucrez încontinuu!... Insă nu am găsit-o încă!

    99
    Măiastră!... Ea se zbate aprig, ca tot ceea ce am realizat, până astăzi, ca să se înalţe spre ceruri.

    100
    Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul - ce fericire!...
    101
    Eu văd această Pasăre de aur foarte departe - la o sută de kilometri depărtare
    şi de o asemenea măreţie, încât să umple întreaga boltă cerească.
    102
    Pasărea măiastră este un simbol al zborului ce îl eliberează pe om din limitele materiei inerte. Aici am avut de luptat cu două mari probleme. Trebuia să arăt în formă plastică sensul spiritu*lui, care este legat de materie. Concomitent, trebuia să fuzionez toate formele - într-o unitate perfectă.
    Chiar formele contra*dictorii trebuiau să se unifice într-o comuniune nouă, finală,
    în filosofia mea asupra vieţii, separarea materiei de spirit şi orice soi de dualitate rămân o iluzie.
    Sufletul şi lutul formează o uni*tate.
    Prin acest oval al trupului Păsării măiestre, eu am separat şi am combinat două mişcări imperioase - una deasupra ovalului şi alta dedesubt. Mă întrebam singur: cum trebuie să balansez oare formele pentru a daPăsării un sens al zborului - fără efort?
    După cum observaţi, am reuşit cumva să fac ca Pasărea măiastră să plutească.
    103
    Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră? Viteza! Oamenii cu*ceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă... Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte... Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturieasupra epocii în care trăieşte artistul.
    104
    În vreme ce mă apropiam de New York, pe vaporul „Paris", pornind din Le Havre, în 1926, cu prilejulProcesului împotriva vamei SUA, care a interzis expunerea Păsării măiestre, pe pământ american, la Brummer Galleries, ( Josef Brummer - manager de artă, evreu româno-austro-ungar, născut la Botoşani, emigrat în America în 1912, ale cărui galerii de artă, expunând opere ale avangardei din Paris - Brâncuşi, Picasso, Marcel Duchamp etc. - au înnoit arta americană şi au devenit celebre în întreaga lume) eu am avut revelaţia să revăd-rememorez imaginea atelierului meu, la o altă dimensiune („a large scale" - devenită cu totul monumentală).
    Toate acele arhitecturi (edificii, amplasamente, construcţii) şi toţi acei zgârie-nori îmi păreau fascinanţi!...
    Totul mi-a rămas ca o experienţă unică, de neuitat.
    Am dorit ca Măiastra mea să îşi ridice capul,
    fără a exprima cumva prin această mişcare mândrie, sfidare sau orgoliu.
    A fost una dintre cele mai dificile probleme şi numai după o îndelun*gată străduinţă
    am izbutit să redau această mişcare - integrată în avântul zborului.
    105

    Eu nu creez Păsări - ci zboruri.
    106
    Păsările măiestre sunt o serie de obiecte diferite,
    născute dintr-o căutare unică,
    rămasă prin timp încontinuu aceeaşi.
    Idealul realizării acestor sculpturi ar fi o mărire care să umple întreaga boltă cerească,
    în ultimele două variante ale Păsărilor - cea albă şi cea neagră -
    m-am apropiat cel mai profund de o dreaptă măsură -
    şi am realizat acest lucru cu atât mai mult, cu cât reuşeam ca să mă detaşez de persoana mea.
    107
    Eu nu doresc să reprezint în sculpturile mele făpturi terestre - hamali grei -
    ci fiinţe înaripate şi eliberatoare -
    şi, pentru aceas*ta, nu ar trebui să glorificăm nicidecum munca în sine sau dificultatea efortului.
    Acestea rămân cele mai nenorocite dintre lucruri
    şi nu sunt, în definitiv, decât un mijloc,
    însă până şi Creatorul le-a împrumutat, în drumul său.
    108
    O pasăre a intrat, odată, prin fereastra Atelierului meu.
    Şi încerca să iasă bătând în geam şi nu găsea ieşirea - căci se lovea mereu de sticlă.
    S-a aşezat apoi să se odihnească. Şi a încercat din nou şi a ieşit.
    Sculptura este la fel: dacă găseşti acel geam (acea ieşire), te ridici înspre cer, intri în împărăţia cerurilor...
    109
    Păsările de aur, Măiestrele şi Coloana fără de sfârşit... sunt nişte proiecte care,
    o dată mărite (agrandies), ar putea să umple toată bolta cerească şi să o susţină.
    Ţelul sculpturii rămâne o nobilă simplitate şi o grandoare caldă.
    110
    Între timp, trec zilele, trec anii. Iar eu caut acea formă definitivă, nepipăibilă, alunecoasă.
    111
    Încă nu am avut, până astăzi, nici un fel de artă!... Arta de-abia acuma începe!...
    112
    Eu vă vorbesc numai despre acea sculptură care posedă viaţa ei proprie;
    iar nu despre una care ar avea vreo formă asemă*nătoare vieţii.
    De altfel, întotdeauna: teoriile simple şi pure sunt eşantioane fără de valoare;
    numai acţiunea contează.
    113
    Desăvârşirile mele datează de cincisprezece ani;
    şi sunt în stare să proiectez o sculptură nouă în fiecare zi.
    Însă când sfârşesc oare cu adevărat lucrul meu...
    114
    Înălţimea în sine a unei opere nu vrea să vă spună nimic.
    Este întocmai ca lungimea unei bucăţi muzicale.
    Insă proporţiile interioare ale obiectului - acelea vă spun Totul.
    115
    Măsurătoarea este vătămătoare, tocmai pentru că există în lucruri...
    Ele se pot înălţa până la ceruri şi se pot coborî din nou, pe pământ, fără să îşi poată schimba proporţiile.
    116
    Există în toate lucrurile o măsură, un adevăr ultim.
    117
    Prin artă, te vei detaşa de tine însuţi. Iar măsura şi numărul de aur te vor apropia de absolut.
    118
    Proporţia interioară - este ultimul adevăr inerent, în absolut toate lucrurile.
    119
    Atâta vreme cât obiectele (sculpturile) nu există decât printr-o opoziţie faţă de tine însuţi,
    nu ai să poţi niciodată să îţi dai perfect seama de adevărata lor esenţă.
    Pentru a ajunge la esenţă, trebuie să te detaşezi de tine însuţi,
    proiectându-te în acele obiecte, care, astfel, vor putea vorbi în locul tău.
    120
    Nu mai avem nici un acces la spiritul Lumii, poate fiindcă nici nu îl căutăm;
    însă trupul omenesc nu este nici el diferit de structura universului.
    Statuile mele sunt ocaziuni ale meditaţiei.

    Templele şi bisericile au fost şi au rămas întotdeauna lăcaşuri ale meditaţiei.
    121
    O sculptură desăvârşită trebuie să aibă darul de a-l vindeca pe acela care o priveşte.
    122
    Să dai senzaţiile realităţii, astfel cum ni le procură Natura însăşi,
    fără însă a reproduce sau a imita,
    este astăzi cea mai vastă problemă a Artei.
    A crea un obiect care îţi dă prin propriul său organism ceea ce natura face prin miracolul ei etern,
    este ceea ce arta îşi doreşte.
    Şi a realiza aceasta, înseamnă a intra în spi*ritul universal al lucrurilor
    şi nu a te limita la imitarea imaginii lor.
    O operă de artă astfel concepută va tinde către echilibrul absolut;
    iar echilibrul absolut rămâne perfecta expresie a Fru*mosului.
    123
    În timpurile cele vechi, credinţa clădea forme adecvate senti*mentului religios.
    Astăzi însă arta creează conştient forme pure
    care exprimă principiile unor legi universale.
    Noi nu ştim totuşi să apreciem destul de bine calităţile sculpturale ale Naturii.
    Fru*mosul în natură rămâne încă închis cunoaşterii noastre.
    Singură Arta ne mai poate procura, în aceste vremuri, cheia înţelegerii şi perceperii frumosului.
    124
    De la formele microcosmosului către cele ale macrocosmosului,
    varietatea Naturii, în concepţie sculpturală, ne pare a fi infinită,
    însă, în infinitatea formelor ei, Natura se ghidează după o lege constantă şi invariabilă.
    Căci fiecare dintre aceste forme şi volume rămâne o creaţie vie -
    un individ cu o viaţă indepen*dentă şi cu un caracter inevitabil personal.
    125
    Antropomorfismul l-a făcut pe om să încerce să producă şi să exprime naturalul şi supranaturalul prin sine însuşi; şi, astfel, omul a neglijat viaţa materiei... În chiar primele timpuri ale artei creştine, artistul avusese percepţia posibilităţilor plastice ale pietrei. Sculpturile sale cele mai mari, catedralele, au fost sculp*turi abstracte, nereprezentative, dar cu un sens definitiv şi con*cret. Reprezentările (ilustraţiile) apăreau în catedrale, în forma umană, animalieră şi de floră, însă toate acestea au fost adoptate pietrei; şi au devenit detalii ale unei mari unităţi şi ale unui mare echilibru al ansamblului. Aceşti fanatici exaltaţi şi vizionari doriseră să redea în chip vizibil armonia universală; iar monu*mentele lor abstracte includeau (pe lângă toate acestea) şi ilus*traţia ritului lor, pentru o mai bună înţelegere; şi iarăşi, piatra era aceea care comanda şi dirija formele acelor ilustraţii.
    Însă, în clipa în care dispăru artistul (de valoare), iar arta religioasă deveni o aşa-numită... „oglindă a naturii",
    imitaţia împinse arta spre un soi de decrepitudine.
    133
    Din toată lumea - numai românii şi africanii au ştiut cum să sculpteze în lemn.
    134

    Gândeşte-te că stejarul din faţa ta este un bunic înţelept şi sfătos.
    Vorba daltei tale trebuie să fie respectuoasă şi iubitoare:
    numai astfel îi poţi mulţumi.

    135
    Natura zămisleşte o vegetaţie vânjoasă care creşte drept în sus, de la pământ înspre ceruri.
    Iată, Coloana mea fără sfârşit trăieşte într-o grădină frumoasă - din România...
    De jos şi până sus, ea are aceeaşi formă şi nu îi trebuie nici piedestal şi nici soclu - ca să se sprijine;
    iar vântul nu o va dezrădăcina niciodată, căci Ea va rezista pe propriile-i puteri...
    136
    Coloana infinirii va fi una dintre minunile lumii...

    137
    Eu cred că o formă adevărată, în plastică, ar trebui să ne sugereze infinirea.
    Suprafeţele ar trebui să arate, atunci,
    ca şi cum ar înainta, încontinuu,
    ca şi cum ar pleca, din acea masă,
    într-o existenţă cu totul desăvârşită şi completă...
    138
    Eu forma o caut în tot ceea ce creez!...

    139
    Însă sculptura nu este altceva decât apă. Apa însăşi!...
    140

    Du-te! îmbrăţişează Columna infinirii cu palmele mâinilor deschise.
    Apoi, înălţându-ţi ochii, priveşte-o - şi vei cunoaşte,
    astfel, într-adevăr, sinele cerului...
    141
    Elementele Coloanelor mele infinite nu sunt altceva decât
    însăşi respiraţia omului,
    propriul ei ritm...
    142
    Coloana infinirii se aseamănă şi cu o plantă exotică -
    la care vor să viseze (veşnic) adolescenţii.
    Sau cu însuşi pendulul tim*pului, răsturnat.
    143

    Coloana fără de sfârşit este negarea Labyrintului.
    144
    O sculptură nu se sfârşeşte niciodată în postamentul său,
    ci se continuă în cer, în piedestal - şi în pământ.
    145
    Un monument depinde întotdeauna de locul anumit pe care îl alegi
    şi de cum va răsări sau va apune soarele deasupra lui,
    de însăşi materia înconjurătoare...
    De abia atunci, având aceste date (perspective, fotografiate la diverse ore şi luate din diferite un*ghiuri),
    îţi poţi alege materialele şi poţi să îi studiezi formele
    - care vor trebui să se lege perfect cu Natura -
    şi să îi fixeze monu*mentalitatea.
    146
    Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?...
    Profilul acestor doi ochi (uniţi - în Templul sărutului)?...
    Aceste emisfere reprezintă Iubirea.
    Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?...
    — Numai amintirea ochilor! şi a privirilor! cu care ne-am revelat dragostea,
    pentru oameni şi pentru lume.
    Ei bine, aceste profiluri ale Porţii sărutului reprezintă
    contopirea, prin dragoste, între bărbat şi femeie.
    147
    Coloanele Templului sărutului, sunt rodul unor îndelungi ani de căutări.
    La început, am tăiat direct în piatră grupul celor două fiinţe înlănţuite.
    Iar apoi, după mai multă vreme (peste 30 de ani), m-a purtat, constant, gândul
    spre eternizarea unei înalte Porţi..., a unei Porţi prin care se poate trece dincolo...
    Eu nu sunt nici suprarealist, nici baroc, nici cubist; şi nici alt*ceva de soiul acesta;
    eu, cu noul meu, vin din ceva care este foarte vechi...
    148
    Acum, la bătrâneţe, văd că, în fond, Masa tăcerii este o altă, o nouă Cina cea de taină...
    Linia Mesei tăcerii... vă sugerează curbu*ra închisă a cercului, care adună, uneşte şi apropie...
    149
    Această sculptură (operă de o viaţă întreagă) va aparţine tuturor timpurilor,
    din pricină că am despuiat forma esenţială de toate trăsăturile
    care ar putea să vă povestească de vreo anu*mită epocă sau de vreo perioadă de ani.

    150
    Duceţi-vă la noi, în România, să vedeţi oamenii, costumele, locurile (spaţiul românesc...).
    Duceţi-vă să vedeţi ceea ce am putut să realizez eu - la Târgu-Jiu !
    151
    Ceea ce fac eu astăzi, mi-a fost dat ca să fac!...
    Căci am venit pe lume cu o menire!
    152
    Prefer să creez aceste sculpturi şi să greşesc;
    decât să nu gre*şesc şi să recreez pe Venus din Milo -
    căci Venus din Milo a mai fost creată odată şi este, vai,
    insuportabil de bătrână.
    153
    Eu nu fac decât să împing graniţele Artelor şi mai adânc - în necunoscut.
    154
    India!... Mă simt în India ca la mine acasă.
    Ceea ce îmi place în India este vitalitatea enormă, vitalitatea copleşitoare,
    obişnui*tă poate numai negrilor şi asiaticilor. (...)
    În India, am găsit înţe*lepciunea mea milenară păstrată sub ploile Occidentului şi ale tuturor stupidităţilor;
    am găsit la paix et la joie!...
    Am găsit dem*nitate fără de trufie şi amabilitate - fără de slugărnicie.
    155
    Eu am ajuns un commis-voyageur în branşa artelor plastice mondiale.
    156
    Nu am făcut niciodată nimic pentru vâlvă (...).
    Dimpotrivă, am înăbuşit cu încăpăţânare, pe cât mi-a stat în putinţă, orice soi de spectacol (...).
    Fiindcă gloria este poate cea mai mare înşelătorie pe care au inventat-o oamenii.
    Oamenii se iau pe ei înşişi chiar prea în serios.
    Ei vor mai întotdeauna să fie cineva!...
    Însă această glorie îşi bate joc de noi, atunci când ne tot ţinem după ea,
    iar de îndată ce îi întoarcem spatele, ea este cea care... aleargă
    în urma noastră.
    157
    În prezent, eu nu mai visez - iar aşa ceva nu este deloc bine!...
    158
    Am schimbat deja albastrul veştmintelor mele cu albul şi galbenul - drept urmare a unei vârste înaintate.
    159
    Trăiesc, acum, ca într-un deşert - singuratic, cu animalele mele.
    160
    Aşteptaţi până când voi muri - şi veţi putea vedea numai cum vulturii se vor aduna împrejurul meu.
    161
    Vedeţi, situaţia Broaştei ţestoase îmi pare a fi cu totul dificilă.
    Căci stând mereu lipită de pământ, ea este foarte aproape de Sa*tana.
    Iar când îşi scoate capul afară din carapace, riscă să fie strivită de însăşi Creaţiunea...
    Nu putem să îl ajungem niciodată pe Dumnezeu - însă curajul de a călători înspre el rămâne important.
    162
    Sculptura mea Cocoşul nu mai este cocoş; iar Pasărea măiastră nu mai este o pasăre: au devenit simboluri.
    Eu am căutat mereu naturalul, frumosul primar şi direct, nemijlocit şi etern!...
    Doresc ca Păsările şi Cocoşii mei să umple odată întreg Universul şi să exprime marea Eliberare!...
    Păsările măiestre zboară, însă Cocoşii cântă!...
    163
    Cocoşul sunt eu.
    164
    Deviza mea (de artă şi de viaţă) a fost: totul sau nimic.
    165
    Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe...
    Şi merită să încerci să faci totul, în speranţa că vei putea odată să intri în împărăţia sferelor celor înalte.
    166
    Eu am făcut piatra să cânte - pentru Umanitate.
    167
    Nebuni sunt toţi aceia care consideră sculpturile mele drept abstracte.
    Ceea ce cred ei că este abstract, este tot ceea ce poate fi mai realist,
    căci realul nu însemnează forma exterioară a lucru*rilor -
    ci ideea şi esenţa fenomenelor.
    168
    De câte ori m-am apucat de vreo operă,
    eu aveam sentimentul că un absolut se exprimă prin mine -
    şi atunci, nu mai contam ca individ şi nu mai aveam nici un fel de importanţă.
    Aceasta ar trebui să rămână relaţia fiecărui artist faţă cu Lumea.
    169
    Nici nu vă puteţi da seama de ceea ce vă las Eu.
    Căutarea primitivului în artele plastice se îngemănează cu o căutare a Simplităţii.
    Pentru ca acea Coloană fără sfârşit să se poată înălţa înspre ceruri,
    trebuia să fie jertfit cineva.
    Daedalus, după ce a construit Labyrinthul,
    încercând să evadeze din el, a inventat aripile,
    iar fiul său, Icarus, s-a prăbuşit.
    Am dat din nou peste Labyrinth pe când mă străduiam să-mi închid Păsările măiastre
    sub bolta unui templu indian,
    nemaiînţelegând cum să ademenesc, peste ele, lumina.
    Amintindu-mi de Coloana fără sfârşit din România
    şi de astrele care se roteau deasupra ei, chemându-i zborul,
    am renunţat, în concepţia mea, la bolta de marmură, care trebuia să copleşească Măiestrele...
    Aceste opere, ca să poată să se înalţe, implorau o libertate deplină;
    şi, atunci, am avut revelaţia a cum să evadez din La*byrinth...
    M-am sacrificat întotdeauna pe mine însumi.
    Mi-am lăsat dalta şi ciocanul - şi am şlefuit materia cu propriile-mi mâini.
    Mi-am lăsat sculpturile să se joace cu cerul şi cu oamenii,
    dove*dind lumii că este cu putinţă o sculptură a focului.
    Libere - ele erau mereu altfel iubite de oameni, ele însele mereu altfel iubind.
    Dar operele nu ajung niciodată la o desăvârşire completă,
    pentru că însăşi materia nu este desăvârşită.


    170
    Un înţelept face din veninul său interior remediu pentru sine;
    sau precept de tămăduire pentru semeni (...)
    Însă cine nu se luptă în contra Răului, s-a şi predat deja inamicului.
    171
    În durere există, întotdeauna, un fior de plăcere.
    172
    Diavolul şi bunul Dumnezeu nu se află separaţi, în realităţi;
    şi nu sunt nici aici şi nici acolo,
    ci ei sunt... simultan şi pre*tutindeni.
    173
    Istoria unei înşelătorii.
    Toate acestea s-au petrecut în acele timpuri foarte, foarte îndepărtate, când oamenii nu îşi dădeau încă seama cum de au apărut animalele pe lume.
    Intr-o zi a vremurilor acelora foarte vechi, un om a întâlnit în calea sa o păsăruică ce-şi clocea liniştită ouăle sale. Şi, cum în epocile acelea primare, animalele şi oamenii se înţelegeau încă între ei şi îşi puteau vorbi, el a întrebat-o... ce este lucrul acela tăinuit pe care îl săvârşeşte ea?!... Iar cum păsările erau gentile, amabile, pentru că în vremurile de demult animalele purtau un profund respect pentru oameni, o, chiar un foarte profund res*pect, în comparaţie cu ceea ce este astăzi, ea s-a ridicat imediat, pentru a nu ţine înainte-i un om; şi pentru a-i putea explica... Şi i-a tot explicat, i-a tot explicat lungă vreme, ah, într-atât de lungă vreme, încât atunci când s-a reaşezat pe ouăle sale - sărmanele ouă erau deja moarte şi reci...
    Iată de ce, şi în zilele noastre, păsările care îşi clocesc ouăle se fac că le plesnesc ochii de o spaimă mută,
    atunci când oamenii se apropie de cuiburile lor!...
    174
    Eliberează-te de pasiuni, eliberează-te de pofte, eliberează-te de greşeli – acestea sunt trei precepte, zale şi scut, pentru orice Spirit.
    Purtând această armură, eşti puternic în contra răului - devii invulnerabil.
    175
    Toate dilemele se rezolvă prin unificarea contrariilor.
    176
    Împăcarea de sine se instaurează în sufletul tău - atunci când te priveşti
    ca un inel dintr-un lanţ nesfârşit, al înaintaşilor;
    şi când nu calci nici măcar cu o iotă prescripţiile naturalităţii eterne.
    177
    Se poate că poezia pură este o rugăciune, însă eu ştiu că
    rugăciunea bătrânilor noştri olteni era o formă a meditaţiei -
    adică o... tehnică filosofică.
    178
    Ţăranii români ştiu de la mic şi până la mare ceea ce este bine şi ceea ce este rău.
    Tablele lor de valori sunt cuprinse în prover*bele, în datinile şi în doctrina străbunilor -
    ca şi în filosofia naturalităţii.
    179
    Nici o energie morală nu se pierde, în zadar, în Univers.
    180
    Noi ne jucăm cu gama tuturor pasiunilor, aşa cum se joacă unii copii de-a stafiile,
    pentru a-şi izgoni spaima de strigoi.
    182
    Când o societate nu mai cunoaşte, sau amestecă binele cu răul,
    ea se află deja pe povârnişul pierzaniei.

    *

    Oamenii văd lumea ca pe o piramidă fatală; şi se înghesuiesc înăuntru-i, pentru a ajunge cât mai sus, înspre vârfu-i;
    drept pentru care se şi sfâşie între ei şi sunt cu totul nefericiţi (nemulţumiţi)…
    Pe când, dimpotrivă, dacă ar creşte şi s-ar împlini în chip firesc, dacă s-ar dezvolta ca şi spicul de grâu pe câmpie,
    fiecare ar fi ceea ce trebuie să fie, sau ar putea fi…
    (Constantin Zărnescu – Aforismele şi textele lui Brâncuşi,
    Editura CARTIMPEX Cluj, 1998)
    O pagină excelentă despre Brâncusi aici:





    Constantin Brancusi

    Ultima modificare făcută de latan.elena; 19.02.2019 la 20:20.

  3. #10523
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    24.258




    Brâncuşi era şi un meloman. Ce muzică asculta Brâncuşi? O carte publicată la Paris în 2012 cu sprijinul financiar al Institutului Cultural Român – Denys Riout, Constantin Brancusi, l’Hélice et l’Oiseau, Nouvelles Éditions Scala – este prima care pune jaloane sigure în biografia sculptorului român, un fel de schiţă pentru o viitoare cercetare de amploare. Ne rezumăm aici la a cita cîteva dovezi în legătură cu melomanul Brâncuşi. În discoteca acestuia s-a găsit şi o restrînsă colecţie de jazz: Louis Armstrong, Bennie Goodman, Duke Ellington, Kid Ory, Dizzy Gillespie, Django Reinhardt, Cab Calloway. Pe mulţi dintre ei i-a cunoscut în nenumăratele şi prelungitele sale călătorii, cînd îşi însoţea expoziţii în SUA sau călătorea pur şi simplu, şi i-a regăsit la Paris atunci cînd aceşti mari muzicieni făceau turnee în Europa. Se presupune că doi i-au fost chiar mai apropiaţi, Cab Calloway şi Django Reinhardt. Amîndoi mai puţin ascultaţi astăzi, dar celebri în anii dintre războaie.
    Cab Calloway (1907-1994), inventatorul lui “Hi de hi de hi de ho”, silabe fără vreun sens anume, şi al lui “Minnie the Moocher”, a dominat, împreună cu încă vreo trei-patru muzicieni, deceniile 4 şi 5 ale secolului XX. Django Reinhardt (1910-1953) este inventatorul jazzului “ţigan”. A activat în cadrul unui cvintet compus dintr-un violonist şi un chitarist, susţinuţi de alte două chitare şi un contrabas, la Hot Club de France. Centrul Pompidou a scos un disc cu o antologie din melodiile pe care le asculta Brâncuşi după discurile care au rămas de la el în atelier. Pe lîngă jazzmeni sînt repertoriate pe CD o sîrbă de la noi, două melodii ungureşti şi alte muzici stranii de pe toate continentele. Deşi autorul francez al cărţii din colecţia “Ateliers imaginaires”, Denys Riout, cunoaşte bine viaţa lui Brâncuşi din România, cu detalii inedite privind prima sa tinereţe, povestea de dragoste fulgerătoare şi tumultuoasă cu Maria Tănase din 1938-1939 pare să-i fie necunoscută.
    Continuare: http://www.cotidianul.ro/ce-muzica-a..



    “Eu nu creez păsări, ci zboruri”


    Constantin Brâncuși – autoportret din 1934


    Cinci gânduri despre artă.

    “O pasăre a intrat odată prin fereastra atelierului meu. Și încerca să iasă bătând în geam și nu găsea ieșirea – căci se lovea mereu de sticlă. S-a așezat apoi să se odihnească. Și a încercat din nou și a ieșit. Sculptura este la fel: dacă găsești acea ieșire te ridici înspre cer, intri în împărăția cerurilor…”

    “Aș vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri și grădini publice, să se joace copiii peste ele cum s-ar fi jucat peste pietre și monumente născute din pământ, nimeni să nu știe ce sunt și cine le-a făcut – dar toată lumea să simtă necesitatea și prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii.”


    “Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari.”


    “Ce definește, oare, civilizația noastră? Viteza! Oamenii cu*ceresc timpul și spațiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poți parcurge o distanță… Și, uneori, este vorba de distanța care ne separă de moarte… Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morții, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă încât să rămână și o mărturie asupra epocii în care trăiește artistul.”

    “Arta ar trebui să fie numai bucurie! De aceea, nu există “artiști”, ci numai oameni care simt nevoia să lucreze, întru bucurie. Să cânte, asemenea păsărilor!”
    Constantin Brâncuși

    SURSA: http://webcultura.ro/eu-nu-creez-pasari-ci-zboruri/


  4. #10524
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    24.258




    Deși nu se știe mare lucru despre primele iubiri ale lui Brâncuși, se spune că la Hobița, în tinerețe, Brâncuși a iubit-o pe Ioana, o spălătoreasă din Craiova, pe care sculptorul a cerut-o în căsătorie când avea numai 18 ani.

    Margit Pogany a fost prima iubire celebra din viața lui Brâncuși. Aceasta era o pictorița unguroaică care i-a servit maestrului drept model în 1909. El îi spunea “ibovnica nemuritoare”. În 1913, Brâncuși expune în Statele Unite lucrarea Domnișoara Pogany, sculptură care are un succes enorm. Există mai multe versiuni ale acestei sculpturi. Se spune că, după război, Margit Pogany a emigrat în Australia, de unde timp de 30 de ani a ținut corespondență cu Brâncuși.



    Eileen Lane, americancă de origine irlandeză, cu 20 de ani mai tânără decât maestrul, este un alt model care i-a devenit acestuia muză în 1922. În toamna acelui an, Brâncuşi şi Eileen au petrecut o vacanţă în România. “De ce nu vii în Romania? Asta îți va schimba ideile, nu trebuie să îți faci probleme de ce vor zice oamenii, te voi prezenta drept fiica mea..!!”. Se spune că după această vacanță, Eileen Lane și-a dorit să devină șotia lui Brâncuși, dar maestrul i-a spus că nu are chemare de soț. În urma acestei povești de dragoste, sculptorul a realizat lucrarea “Eileen Lane”.





    O altă iubită a artistului este Peggy Guggenheim, o miliardară americană, care a venit în atelierul lui Brâncuși la sfârşitul anilor ‘30 să cumpere o versiune a sculpturii “Pasărea în văzduh”. Pentru a obține o reducere de preț, americanca pe care, ulterior, artistul o va alinta “căpriţa” şi “Peghiţa”, încearcă să îl seducă pe acesta. Între ei se naște o relație pasională. Peggy Guggenheim spunea despre Brâncuși că este când «ţăran viclean”, când “zeu adevărat” și scrie despre el că “obişnuia să se îmbrace frumos şi să mă scoată în oraş, atunci când nu-mi gătea. Avea un complex al persecuţiei şi întotdeauna era obsedat că oamenii îl spionează. Mă iubea foarte mult…”. In final, miliardara americanca este nevoită să dea 4000 de dolari ca să cumpere sculptura “Pasărea în văzduh”.





    O iubită celebră a lui Constantin Brâncuşi este din România. Sculptorul a cunoscut-o pe Maria Tănase în 1938 la Paris. Ei s-au cunoscut la o expoziţie de artă populară, la Paris, și au trăit o relaţie scurtă, dar pasională, deși diferența de vârstă dintre cei doi era de 37 de ani: Brâncuși avea 62 de ani şi Maria Tănase 25 de ani. Petre Pandrea scrie în cartea sa despre ce îi trezea sculptorului Maria Tănase: “Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înţelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu…Auzi? Mă-nţelegi?”. În 1939, Maria Tănase se desparte de Constantin Brâncuşi. Acesta declarase, la un moment dat, că dragostea dintre ei “a venit la momentul oportun şi a durat exact cât trebuia, până când ne-am plictisit unul de celălalt”. Mariei Tănase nu i-a făcut artistul nici o sculptură.



    Pianista Vera Moore, neozeelandeză evreică, a fost una dintre cele mai mari iubiri ale artistului. Ea i-a făcut un copil, Moore Constantin Brâncuşi, născut la Londra, pe 15 septembrie 1934, dar sculptorul nu l-a recunoscut oficial pe fiul său. Moore Constantin Brâncuşi a devenit fotograf profesionist la Crazy Horse în Paris si spune că şi-a văzut tatăl o singură dată, dar că nu şi-au vorbit absolut deloc.



    Ancuța Motoianu

    Sursa:http://www.cunoastelumea.ro/femeile-din-viata-lui-constantin-brancusi/



    “Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înțelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de țară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nțelegi?”

    Continuare:

    Maria Tănase și Constantin Brâncuși: o iubire ca o pasăre măiastră ...

    Ultima modificare făcută de latan.elena; 19.02.2019 la 21:09.

  5. #10525
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    24.258




    Nichita Stănescu

    " Coloana infinitului când o vezi...
    te suge în sus ca marile spații, o ieșire din himeric.
    ...A privi cu evlavie acest monument nu e posibil, a-l privi cu disperare numai cum faci atunci când vezi idei, sau, mai mult încă, pentru că coloana infinitului nu este alegorie, nici simbol, nici idee, ceva ce nu se poate defini, e sculptura, un trup al artei, o ființă vie."



    „Starea de levitaţie a pietrei se poate realiza prin sculptură. Sculptura este arta tactilului.
    Tactilul ridicat la idee. Ceea ce este îmbrăţişat cu ceea ce nu este. Privire cu degete. Unghie cu retină.”

    Nichita Stănescu - Sandaua lui Marc-Aureliu XIV
    din volumul RESPIRARI -1982





  6. #10526
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    24.258




    Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindește sufletul.
    Constantin Brâncuși



  7. #10527
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    24.258




    Oamenii nu își mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai știu să privească minunile Naturii.



    Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubești tu cu toată puterea și cu toată ființa.


    Constantin Brâncuși


  8. #10528
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    24.258




    În clipa în care am încetat a mai fi copii, vom fi morţi deja.



    Nu mai avem niciun acces la spiritul Lumii, poate fiindcă nici nu îl căutăm; însă trupul omenesc nu este nici el diferit de structura universului.

    Constantin Brâncuşi





  9. #10529
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    24.258



    Constantin Brancusi - cel mai valoros

    Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari.
    Constantin Brâncuşi








    desene de Brancusi


    Domnisoara Pogany (studiu)

  10. #10530
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    24.258




    Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe.



    Eu văd această Pasăre de aur foarte departe - la o sută de kilometri depărtare şi de o asemenea măreţie, încât să umple întreaga boltă cerească.



    Ne aflăm într-o sferă, ne jucăm cu alte sfere, le îmbinăm, le facem să clipească.

    Constantin Brancusi





Pagina 1053 din 1219 PrimulPrimul 1234567891011121314151617181920212223242526272829303132333435363738394041424344454647484950515253545556575859606162636465666768697071727374757677787980818283848586878889909192939495969798991001011021031041051061071081091101111121131141151161171181191201211221231241251261271281291301311321331341351361371381391401411421431441451461471481491501511521531541551561571581591601611621631641651661671681691701711721731741751761771781791801811821831841851861871881891901911921931941951961971981992002012022032042052062072082092102112122132142152162172182192202212222232242252262272282292302312322332342352362372382392402412422432442452462472482492502512522532542552562572582592602612622632642652662672682692702712722732742752762772782792802812822832842852862872882892902912922932942952962972982993003013023033043053063073083093103113123133143153163173183193203213223233243253263273283293303313323333343353363373383393403413423433443453463473483493503513523533543553563573583593603613623633643653663673683693703713723733743753763773783793803813823833843853863873883893903913923933943953963973983994004014024034044054064074084094104114124134144154164174184194204214224234244254264274284294304314324334344354364374384394404414424434444454464474484494504514524534544554564574584594604614624634644654664674684694704714724734744754764774784794804814824834844854864874884894904914924934944954964974984995005015025035045055065075085095105115125135145155165175185195205215225235245255265275285295305315325335345355365375385395405415425435445455465475485495505515525535545555565575585595605615625635645655665675685695705715725735745755765775785795805815825835845855865875885895905915925935945955965975985996006016026036046056066076086096106116126136146156166176186196206216226236246256266276286296306316326336346356366376386396406416426436446456466476486496506516526536546556566576586596606616626636646656666676686696706716726736746756766776786796806816826836846856866876886896906916926936946956966976986997007017027037047057067077087097107117127137147157167177187197207217227237247257267277287297307317327337347357367377387397407417427437447457467477487497507517527537547557567577587597607617627637647657667677687697707717727737747757767777787797807817827837847857867877887897907917927937947957967977987998008018028038048058068078088098108118128138148158168178188198208218228238248258268278288298308318328338348358368378388398408418428438448458468478488498508518528538548558568578588598608618628638648658668678688698708718728738748758768778788798808818828838848858868878888898908918928938948958968978988999009019029039049059069079089099109119129139149159169179189199209219229239249259269279289299309319329339349359369379389399409419429439449459469479489499509519529539549559569579589599609619629639649659669679689699709719729739749759769779789799809819829839849859869879889899909919929939949959969979989991000100110021003100410051006100710081009101010111012101310141015101610171018101910201021102210231024102510261027102810291030103110321033103410351036103710381039104010411042104310441045104610471048104910501051105210531054105510561057105810591060106110621063106410651066106710681069107010711072107310741075107610771078107910801081108210831084108510861087108810891090109110921093109410951096109710981099110011011102110311041105110611071108110911101111111211131114111511161117111811191120112111221123112411251126112711281129113011311132113311341135113611371138113911401141114211431144114511461147114811491150115111521153115411551156115711581159116011611162116311641165116611671168116911701171117211731174117511761177117811791180118111821183118411851186118711881189119011911192119311941195119611971198119912001201120212031204120512061207120812091210121112121213121412151216121712181219 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 7 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 7 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •