Marian Antonescu a distribuit o fotografie postată de Generalul Chelaru.


8 ore

Ce nu s-a putut in 1945, se poate acum!
BihariaEuroregion
La īnceputul lunii decembrie 1989, preşedintele Romāniei socialiste, Nicolae Ceauşescu, a primit, din partea lui Iulian Vlad, un raport despre discuţiile din Malta dintre celor două mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite şi URSS. Raportul vorbeşte despre “un nou echilibru pe continentul european”, respectiv “redefinirea sferelor de influenţă”. Documentul a fost făcut public şi nu insistăm asupra lui. Ceea ce nu se ştie este faptul că, alături de informaţiile mai sus amintite, spionii romāni care s-au ocupat de operaţiunea “Malta” au mai adus şi o hartă.
Coincidente, ei ?
Acest document a produs, pe plan intern, īn timp,demisia unui şef de Mare Stat Major al Armatei Romāne şi o catastrofă aeronautică: cea de la Baloteşti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce conţinea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale să se producă. Vă prezentam o reproducere a documentului, care se află la Biblioteca din Bucureşti a Mişcării Legionare.
Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armată Mircea Chelaru, la vremea respectivă şef al Marelui Stat Major al Armatei, a anunţat o Conferinţă de Presă ad-hoc, seara tīrziu. El a declarat, spre uluirea asistenţei, că structuri de tip mafiot īncearcă să destabilizeze Romānia şi să enclavizeze sudul Olteniei. Adică să constituie o veritabil㠓Republică a Olteniei”. Generalul nu a dat alte amanunte. La cīteva ore, īn replică, a venit răspunsul Ministerului de Interne, prin generalul Mircea Mureşan, care a spus c㠓se poate vorbi de elemente de crimă organizată, generate de nivelul scăzut de trai, de sărăcie. Este vorba despre recuperatori, traficanţi de droguri şi de cei implicaţi īn fenomenul prostituţiei. Dacă nu ţinem sub control fenomenul, īn timp, e posibil să devină un pericol”. ( Gen. Chelaru incerca sa demaste clica care a pus stapanire prin proxy peste Romania,cu ajutorul bandelor infractionale civile gen “zona” si “garda” – veti afla lucruri putin cunoscute in ambele articole )
A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru şi-a dat demisia din funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei.
Despre ce era vorba?
Īn 1992, William B. Wood, geograf-şef al Departamentului de Stat american (fost ambasador al SUA īn Afganistan), dădea publicităţii o hartă cu noile graniţe ale statelor Europei, care ar fi trebuit modificate īn virtutea intereselor strategice de după căderea blocului comunist. Adică īnţelegerea de la Malta. Pe scurt, se preconiza că: Scoţia devine independentă; o parte a Irlandei de Nord se uneşte cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franţa; Ţara Bascilor şi Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide īn zona de nord şi zona de sud; Belgia se divide īn Flandra şi Wallonia; Cehoslovacia se rupe īn două; Kaliningrad va fi o zonă autonomă īn cadrul Rusiei; Kosovo se alipeşte Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judeţe Dolj, Caraş-Severin şi Timiş se desprind de Romānia şi devin o ţară a ţiganilor; partea vestică a Basarabiei revine Romāniei;partea estică a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonom㠓Dniester” īn cadrul Ucrainei.
Publicaţia francez㠓L’evenement de Jeudi” arată harta mai sus menţionată, īn octombrie 1992. Peste Romānia de sud-vest scrie “Ţigani”. Un asemenea document primise Ceauşescu şi despre el vorbea şi generalul Chelaru.
Harta_Romania_tigani
Ce spune harta şi ce s-a īntīmplat
Iată paralele dintre datele hărţii mai sus amintite şi evenimentele de pe bătrīnul continent, din 1990 pīnă astăzi:
- Īn 1993 Cehoslovacia a dispărut de pe harta lumii şi au apărut Cehia şi Slovacia. Paşnic.
- Divizarea Iugoslaviei, aşa cum vorbea documentul, a fost efectul unui şir de conflicte armate īncepīnd cu 1990, cīnd Germania recunoaşte prima independenţa Sloveniei şi Croaţiei. Īn 1991 īncepe războiul dintre sīrbi şi croaţi, iar īn 1992 cel dintre sīrbi şi bosniaci.
- Īn 1996 mafia albaneză preia controlul traficului de droguri din Balcani.
- Īn 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.
-Īn februarie 2008 Kosovo īşi declara independenţa faţă de Serbia, cu recunoaşterea UE şi SUA. Este foarte posibil să se unească cu Albania īn următoarea perioadă.
- Īn noiembrie 2007, premierul regional scoţian Alex Salmond, şeful Partidului Naţional Scoţian (SNP), a vorbit pentru prima oară despre un calendar de separare de Marea Britanie şi a prezis că Scoţia va fi independentă peste 10 ani, respectiv īn 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupra independenţei Scoţiei īnainte de alegerile regionale din 2011.
- Īn noiembrie 2007, flamanzii din Belgia au aprins scīnteia scindării – deputaţii flamanzi au votat o lege care vizează reducerea drepturilor de vot ale francofonilor. Acest lucru s-a īntīmplat pentru prima oară de la independenţa Belgiei, īn 1830.
- Īn vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a readus īn actualitate ideea secesiunii dintre sudul şi nordul Italiei.
- “Eliberarea” bretonilor, consideraţi urmaşi ai celţilor veniţi din insulele britanice, de sub “opresiunea franceză”, este susţinută de Armata Revoluţionară Bretonă, care şi-a īnceput activitatea īncă de la īnceputul anilor 1970. Născută ca o copie fidelă a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), organizaţia bretonă aparţine aripii extremiste a mişcării naţionaliste Emgann, mişcare al cărei obiectiv este independenţa Bretaniei faţă de Franţa.
- Īn anul 2009, locuitorii din mai multe zone ale Cataloniei au participat la un referendum “simbolic” privind independenţa acestei regiuni faţă de Guvernul de la Madrid.
- “Situaţia din Craiova a scăpat de sub control şi cred că nu mai poate fi stăpīnită. Nu mai ai curaj să ieşi seara pe stradă”. Afirmaţia aparţinea preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj, Ion Preoteasa, şi era legată de escaladarea luptelor de stradă īntre clanurile mafiote din Bănie īn ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 şi 2009, cīnd războaiele dintre clanurile de ţigani din Craiova s-au derulat chiar īn centrul oraşului, līngă Tribunalul Judeţean, īn plină zi.
Chelaru: ” Oltenia urma să se desprindă de Romānia īn decembrie 2000″
Generalul Mircea Chelaru: “La vremea respectivă (octombrie 2000) aveam informaţii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, şi nu numai, de comunităţi compacte de tigani, cu implicarea unor structuri de tip mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potenţiali agresori. Tocmai īn acest sens am convocat acea Conferinţă de Presă, pentru a descuraja, pentru a atrage atenţia acelor structuri că se ştie despre ele şi că există modalităţi de anihilare a lor. Demisia mea a fost legată de acea declaraţie. Regret că am avut dreptate. Fenomenul enclavizării e real. Oltenia urma să se desprindă oficial de Romānia īn decembrie 2000, iar Strehaia urma să devină capitala enclavei. Din cīte ştiu, nu s-a renunţat īncă la acest plan. Īn Romānia s-au făcut şi se fac greşeli politice ce intră īn categoria erorilor istorice, care, tare mă tem, nu se vor putea spăla decīt cu sīnge”.
Generalul Mircea Chelaru, născut īn 1949, este doctor īn ştiinţe militare şi a absolvit – pe līngă Şcoala Superioară de Ofiţeri şi Academia Militară din Romānia – Colegiul de Studii Strategice şi Economice de Apărare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate “George C. Marshall” din Germania, precum şi cursuri internaţionale de drept militar. Īn anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Romān de Informaţii. A fost şeful Marelui Stat Major al Amatei īn anul 2000. Din anul 2008 este general cu 4 stele, īn rezervă.
De ce a dispărut Dosarul Baloteşti?
Din informaţiile pe care le deţinem, spionul romān care i-a adus lui Iulian Vlad şi, prin acesta, lui Ceuşescu, acele date de la Malta, īn 1989, a decedat īn catastrofa aeronautică de la Baloteşti.Cităm declaraţia unei persoane care cunoaşte detalii din interiorul sistemului: “Omul care a adus informaţiile de la Malta īn 1989 se afla īn Airbusul care s-a prăbuşit la Baloteşti īn 1995. Nu a fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o execuţie, era vizată chiar persoana care era implicată īn acţiunea romānească de spionaj de la Malta”. O aeronavă cu destinaţia Bruxelles s-a prăbuşit, la 31 martie 1995, īn jurul orelor 9, īn apropierea Aeroportului Internaţional Bucureşti – Otopeni, după aproximativ două minute de la decolare. Īn accident şi-au pierdut viaţa toţi membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucureşti, dar şi funcţionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricată īn 1987, aparţinea Companiei TAROM şi efectua zboruri regulate pe ruta Bucureşti – Bruxelles.
balotesti
Desigur, este greu de crezut că īn Romānia am putea asista la o asemenea desfăşurare complexă de forţe, ca īn filmele de spionaj, dar… Ce scria presa īn 20 mai 2008: “Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din Romānia, accidentul de la Baloteşti, este de negăsit. Consiliul Superior al Magistraturii īncearcă să afle cum au dispărut documentele, īnainte ca procurorii să se pronunţe asupra cauzelor care au dus la catastrofa aviatică”. Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului şi Curţii de Apel Bucureşti, dar şi cele ale Parchetului Curţii Supreme. Verificările au dus la concluzia că dosarul accidentului aviatic nu a fost soluţionat de nici unul din aceste parchete. Cīt despre dosarul īn sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unităţi de Parchet, care au preluat, pe rīnd, frīiele investigaţiei. Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii să reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum să le reconstituie…
Romānia a scăpat, deocamdată, de liniile noii ordini europene trasate pe această hartă blestemată. Reamintim, īnsă, o idee aristotelică, conform căreia o comunitate īn care dispare Justiţia este pe cale de disoluţie, īn contextul īn care Romānia este īn acest moment cel mai corupt stat din Uniunea Europeană, iar nivelul de trai este īn prăbuşire.
De ce ne urăsc fiii celor care au bolşevizat Romānia?
Imediat după evenimentele din decembrie 1989, īn peisajul mediatic au apărut voci care au īnceput să ne răstălmăcească istoria, minimalizīnd şi denaturīnd faptele de glorie ale īnaintaşilor, să ne defăimeze personalităţile devenite simboluri şi valori ale spiritualităţii romāneşti şi, īn general, să-i prezinte pe romāni ca un popor necivilizat, fără cultură, fără demnitate. La īnceput, mai timide, aceste atacuri au crescut, treptat, īn agresivitate, ajungīndu-se ca, astăzi, ele să devină un fapt obişnuit, de care nu se mai simt deranjaţi nici măcar cei direct vizaţi, adică romānii. Constrīnşi să se īngrijească de propria existenţă, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activiştii neoliberalismului postdecembrist, mulţi dintre ei nu şi-au mai dat seama că īn Romānia se instaura, cu ficare acţiune politică sau aşa-zisă reformă administrativă, economică, culturală etc., un regim de ocupaţie.
N-au sesizat, deşi s-au străduit unii să le deschidă ochii, că atacurile din ce īn ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gīndite tocmai să īnlesnească realizarea acestui obiectiv. Īn acest scop, trebuiau demolaţi stīlpii de rezistenţă ai unităţii şi coeziunii poporului, ai credinţei sale strămoşeşti, ai dorinţei sale de a trăi īntr-o ţară liberă şi independentă, īn care să se simtă stăpīn pe munca şi bogăţiile sale, valori pentru care şi-au dat viaţa generaţii īntregi de īnaintaşi.
Mulţi au fost duşi īn eroare de aceste atacuri perfide, ajungīnd chiar să creadă că trecutul istoric al poporului romān, īn spiritul căruia au fost educate atītea şi atītea generaţii de romāni, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunistă. Campania furibundă de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al acţiunilor de demolare a structurilor instituţionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefică şi pentru propaganda denigratoare īndreptată īmpotriva valorilor definitorii ale neamului romānesc.
A trebuit, īnsă, să treacă 20 de ani, să vedem ţara prăbuşită, cu economia devastată, cu bogăţiile ei īn mīna a tot felul de aventurieri străini, cu valorile noastre spirituale defăimate, cu īnvăţămīntul, cultura, sănătatea şi chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca să ne dăm seama că tot ceea ce a īnceput īn acel decembrie nefericit pentru poporul romān n-a fost nimic altceva decīt o agresiune de mari proporţii, care continuă şi īn prezent şi care nu are alt scop decīt să ne piardă ca neam, pentru ca aceste teritorii şi cine or mai rămīne pe ele să ajungă pentru totdeauna sub stăpīnire străină.
Dacă mai sīnt unii care se īndoiesc de această perspectivă şi nu īnţeleg că tot dezastrul ce s-a produs īn ultimii 20 de ani este rezultatul unor acţiuni premeditate, le supun atenţiei, ca un argument suplimentar, o scurtă analiză asupra unora dintre cei mai aprigi detractori şi defăimători ai neamului romānesc.
Īn primul rīnd, cred că nu-i o simplă coincidenţă că, īn marea lor majoritate, aceştia sīnt fiii celor care, tot īntr-un moment greu pentru ţară, respectiv spre sfīrşitul celui de-al II-lea război mondial, au impus, de asemenea, Romāniei un regim de stăpīnire străină, făcīndu-se cunoscuţi prin zelul lor nemăsurat faţă de ocupantul sovietic. Activişti ai bolşevizării ţării şi duşmani ai poporului romān, aceştia ne-au rămas īn amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii ’50, ce au urmărit anihilarea fizică a intelectualităţii, considerată, pe bună dreptate, stīlpul rezistenţei naţionale. A se constata că analizele şi rechizitoriile asupra acestor grave evenimente i-au ocolit, cu premeditare, pe adevăraţii vinovaţi. Au fost supuşi, īnsă, oprobriului public tot romānii, care, din ignoranţă, au devenit victime ale manipulării şi au fost folosiţi īn asemenea acţiuni barbare.
Adevăraţii criminali de atunci şi-au dus traiul tihnit pīnă la adīnci bătrīneţe şi şi-au lăsat urmaşi de nădejde, care le continu㠓opera” şi īn vremurile noastre. Iată, doar, patru dintre aceste nume: Leonte Tismăneanu, născut Leonid Tismineţki, Walter Roman, născut Neuländer, Dionis Patapievici, născut Denys Patapiewicz, şi Mihai Oişteanu, născut Mihail Oigenstein.
Ce au ei īn comun? Īn primul rīnd, faptul că toţi sīnt evrei, proveniţi din teritoriile unde sovieticii şi-au pregătit acţiunile īmpotriva Romāniei, toţi, după 1964, şi-au romānizat numele pentru a-şi ascunde originea, dar, mai ales, crimele săvīrşite īn perioada de bolşevizare a Romāniei, toţi au ajuns, cu sprijinul Moscovei şi al NKVD-ului, pe trepte īnalte ale ierarhiei de partid, toţi şi-au lăsat cel puţin cīte un urmaş cărora le-a transmis atitudinea lor ostilă faţă de romāni şi misiunea de a continua să-i duşmănească.
International_jew
Anul 1964 a marcat īnceputul unei perioade de dezgheţ īn politica statului comunist. Romānii din nomenclatura de partid şi-au īntărit poziţiile şi au īnceput să imprime propagandei şi ideologiei de partid un caracter naţional din ce īn ce mai pronunţat. S-au recunoscut şi au fost condamnate chiar şi o parte din greşelile şi crimele trecutului. Romānia se distanţa tot mai mult de Moscova şi stabilea relaţii cu lumea occidentală. Concomitent, aparatul de partid şi instituţiile statului au fost curăţate de elemente alogene, barīndu-se, totodată, prin subtile pīrghii administrative, accesul etnicilor minoritari īn funcţii importante. Īn aceste condiţii, indivizi ca aceia nominalizaţi mai sus şi-au pierdut poziţiile dominante īn partid şi, o dată cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncaţi īn stradă din locuinţele luxoase pe care le ocupau, aşa cum au făcut odraslele lor cu romānii după 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfrīul şi opulenţa cu care se obişnuiseră şi, mai ales, favoarea pe care le-o dădea puterea.
Cei care le-au făcut aceast㠓neplăcere” erau tocmai romānii, pe care ei īi urau genetic şi lucru acesta n-aveau cum să-l uite. Unii au mai apucat momentul răzbunării din decembrie 1989, aşa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, alţii au lăsat pe seama urmaşilor duşmănia īmpotriva romānilor şi, din cīte se constată, aceştia se dovedesc extrem de zeloşi īn a-şi executa aceste obligaţii testamentare. Īi recunoaştem, prin ostilitatea ce o manifestă faţă de romāni, prin īnverşunarea cu care īncearcă să ne īnstrăineze de valorile naţionale şi, īn general, prin răul imens făcut ţării īn aceşti 20 de ani, pe indivizi ca Vladimir Tismăneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sau Andrei Oişteanu. Sīnt binecunoscute blasfemiile lor īmpotriva personalităţilor istorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat istoria şi ne-au ridicat spiritualitatea naţională ce ne dă identitate, legitimitate şi ne plasează īn rīndul naţiunilor civilizate etc.
Tismaneanu
Şi ei, ca şi bolşevicii din care, biologic, se trag, tot de pe funcţii de autoritate īi duşmănesc pe romāni. Puterea ce le-o conferă aceste funcţii le permit să acţioneze cu mai multă eficienţă şi, totodată, să beneficieze de privilegii şi să ducă un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Dacă părinţii lor i-au duşmănit pe romāni īn numele comunismului, iată că ei o fac de pe poziţie de anticomunişti. Numai vectorul s-a schimbat, scopul a rămas īnsă acelaşi, adică să-i menţină pe romāni īntr-o stare de īnapoiere culturală pentru a-i putea domina.
Pentru romāni se pun, īnsă, nişte īntrebări: de ce tocmai Patapievici, cel care s-a afirmat deschis ca denigrator al neamului romānesc, a fost numit şi reinvestit īn funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Romān, organism care ar trebui să ne promoveze cultura şi valorile īn lume şi de care el, de fapt, se foloseşte pentru a ne batjocori şi a ne expune īn ipostaze umilitoare?
De ce o altă odraslă de bolşevic, īn speţăTismăneanu, a ajuns “inchizitorul” comunismului, folosindu-se de această ocazie, autoritate şi, bineīnţeles, fonduri substanţiale, pentru a-i ataca, de fapt, tot pe romāni? De ce şi celelalte odrasle de bolşevici se situează bine īn zona privilegiaţilor postdecembrişti, nimeni nu-i deranjează cu nimic, ocupă funcţii importante, duc un trai opulent pe seama romānilor pe care continuă să-i umilească cu abjecţiile lor anticomuniste? Sunt īntrebări la care ar trebui să răspundă cel care le-a īncredinţat aceste funcţii şi continuă să-i īncurajeze īn acţiunile lor, deşi acestea oripilează tot mai multă lume.
Sunt, desigur, īntrebări retorice pentru că şi individul numit Ion Iliescu, agentul dovedit al KGB, prin tot ceea ce face (impreuna cu urmasii lui), se poziţionează īmpotriva intereselor poporului romān. Īn aceste condiţii ar trebui să-i īntrebăm pe cei care au votat PSD - USL dacă nu cumva prestaţia lui īncepe să-i dezamăgească, dacă nu cumva īncearcă un sentiment de culpabilitate faţă de răul ce se va abăte asupra ţării, in curand, prea repede si numai in folosul tiganilor.