Papornița Moșului
Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12
Rezultate 11 la 16 din 16

Subiect: Calatorie catre... noi inSine

  1. #11
    Senior Member
    Data înscrierii
    18.02.2013
    Posturi
    652
    Din secretele creierului uman - cele două mecanisme care ne controlează viaţa





    Trimite pe email
    Marius Comper | |
    49 Comentarii
    + zoom <img src="http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5387/9346706/3/creier-cover.jpg" width="618" alt="Din secretele creierului uman - cele două mecanisme care ne controlează viaţa" class="noscript-image" />
    Galerie foto (8)





    Oracolul din Delfi, cel mai important templu al Greciei antice, îi întâmpina pe toţi cei ce căutau înţelepciune cu un mesaj scurt scris pe frontispiciu: „gnōthi seauton”, care se traduce prin sfatul „cunoaşte-te pe tine însuţi!”. Astăzi, la aproape 3.000 de ani după scrierea acestui mesaj, continuăm să cercetăm funcţionarea unuia dintre cele mai misterioase obiecte de studiu întâlnite: mintea umană. Datorită studiilor efectuate în ultimele decenii, ce elucidează multe dintre mecanismele cogniţiei, astăzi suntem mult mai aproape de a atinge acest obiectiv.
    Cele două sisteme care ne ghidează
    Psihologul Daniel Kahneman, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în cogniţie şi pionier al economiei comportamentale, a studiat timp de peste patru decenii mecanismele decizionale ale creierului uman şi a identificat numeroase erori cognitive ce ne influenţează deciziile fără să ne dăm seama. În 2002, Kahneman a fost răsplătit cu Premiul Nobel pentru Economie pentru lucrările sale ce au demonstrat că omul nu este un „actor raţional”, aşa cum susţineau mulţi specialişti în economie, ci unul supus numeroaselor capcane ale intuiţiei. Nobelul decernat lui Kahneman a reprezentat o premieră, fiind pentru pentru prima dată când cel mai important premiu pentru economie a fost acordat unui specialist din alt domeniu (în acest caz, psihologia).
    <img src="http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5387/9346706/1/000-app2002100973531.jpg" width="635" height="456" alt="" class="noscript-image"/>
    Kahneman susţine că gândirea umană este controlată de două sisteme: sistemul 1, pe care îl numeşte „thinking fast” (gândire rapidă) este inconştient, intuitiv şi nu necesită efort voluntar sau control, pe când sistemul 2, denumit „thinking slow” (gândire lentă) este conştient, foloseşte raţionamente deductive şi necesită mult efort.
    <img src="http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5387/9346706/5/persoana-furioasa.jpg" width="635" height="479" alt="" class="noscript-image"/>
    Pentru a observa că persoana din imagine este furioasă nu este nevoie de un efort conştient, acest lucru realizându-se instant şi involuntar, într-un exemplu de gândire rapidă, tipică sistemului 1. În schimb, pentru a rezolva o problemă precum operaţiunea de înmulţire a lui 17 cu 25 este nevoie de direcţionarea conştientă a atenţiei spre un efort voluntar, fără de care răspunsul nu poate fi obţinut. Acesta din urmă este un exemplu de aplicare a celui de-al doilea sistem.
    Sistemul 1 este înnăscut, o consecinţă a evoluţiei şi rezultatul adaptării la mediu de-a lungul timpului, pe când sistemul 2 este o componentă specifică omului. De altfel, ceea ce noi percepem ca specific propriei persoane este sistemul 2 - sinele conştient şi raţional, cel care gestionează credinţe, opţiuni şi decizii.
    Deşi trăim cu impresia că sistemul 2 e răspunzător de majoritatea deciziilor pe care le luăm, viaţa noastră este controlată în mare parte de primul sistem. Motivul? În fiecare zi trebuie să luăm foarte multe decizii, ceea ce face imposibilă folosirea celui de-al doilea sistem pentru majoritatea. Pentru că deciziile raţionale necesită timp pentru analiză şi deducţie, eforturi ce consumă energie, cel de-al doilea sistem este folosit arareori.
    De cele mai multe ori, sistemul 1 generează sugestii pentru cel de-al doilea (impresii, intuiţii, intenţii şi sentimente) pe care acesta le adoptă fără a le modifica. Sistemul 2 intervine atunci când sistemul 1 nu oferă un răspuns imediat (de exemplu, în cazul problemei 17 x 24) sau atunci când detectează că urmează să aibă loc o greşeală (ca atunci când ne abţinem să reacţionăm într-un mod nepotrivit într-o situaţie dificilă, când mecanismul de control al sistemului 2 blochează intenţia generată de sistemul 1). Sistemul 2 are, însă, limite: cercetătorii au descoperit că atunci când o persoană este ocupată cu o problemă ce necesită folosirea sistemului 2, capacitatea de autocontrol scade, fiind mai probabil ca aceasta să cedeze tentaţiilor.
    Sistemul 1 prezintă însă anumite erori sistemice, erori cognitive ce duc, de multe ori, la adoptarea unor decizii eronate. În cea mai recentă carte a sa, Thinking Fast and Slow, dr. Daniel Kahneman expune câteva dintre aceste greşeli de gândire, sperând ca prin elucidarea lor să-i ajute pe ceilalţi să le identifice şi să-şi înţeleagă mai bine propriile decizii.
    Pentru că sistemul 1 este activ tot timpul (spre deosebire de sistemul 2, ce necesită un efort conştient), suntem mai predispuşi la erori cognitive. O exemplificare a autonomiei sistemului 1 o reprezintă iluzia optică Müller-Lyer, în care două linii paralele par a avea lungimi diferite. Chiar dacă măsurăm cele două linii şi ne convingem (cu ajutorul sistemului 2) că lungimea lor este aceeaşi, sistemul 1 va continua să le perceapă ca fiind inegale.
    <img src="http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5387/9346706/4/iluzia-optica.jpg" width="635" height="333" alt="" class="noscript-image"/>
    La fel ca iluziile optice, iluziile cognitive tind să fie greu de depăşit, însă primul pas spre ieşirea de sub dominaţia acestor greşeli de gândire este conştientizarea lor. Atunci când oamenii se află într-un moment de criză, în situaţii incerte, deciziile sunt luate de sistemul 1. De aceea, este esenţial să cunoaştem slăbiciunile acestuia.
    Greşelile cognitive care ne influenţează deciziile
    <img src="http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5387/9346706/7/shutterstock-76645396.jpg" width="635" height="635" alt="" class="noscript-image"/>
    Esenţial este să înţelegem că nu există persoane care nu să nu fie afectate de slăbiciunile sistemului 1. Acest lucru este demonstrat de un test simplu pe care Kahneman l-a aplicat de mii de ori: „O bâtă de baseball şi o minge costă împreună 1,10 dolari. Bâta costă cu un dolar mai mult decât mingea. Cât costă mingea?”. Chiar şi în cazul celor mai inteligenţi studenţi, precum cei de la Harvard şi Princeton, mai bine de jumătate au dat răspunsul evident, oferit de sistemul 1, dar totodată greşit: 10 cenţi. Răspunsul corect era, desigur, 5 cenţi.
    Una dintre erorile cognitive cele mai răspândite este „the overconfidence bias” - tendinţa de a avea încredere în exces în forţele proprii. Statisticile arată că şansele ca o companie nou fondată în SUA să funcţioneze timp de 5 ani sunt de aproximativ 35%. Cu toate acestea, un sondaj efectuat printre antreprenori a arătat că aceştia tind să estimeze şansele de succes ale unei companii noi la 60%, iar şansele propriei companii la 81%. Kahneman afirmă că optimismul este motorul capitalismului, lucru confirmat de faptul că liderii, inventatorii şi celelalte persoane ce influenţează viaţa unui număr mare de oameni tind să fie optimişti, asumându-şi riscuri convinşi fiind că vor avea succes în încercarea lor.
    O altă eroare cognitivă identificată de Kahneman este „the planning fallacy” - eroarea de estimare în planificare. Psihologul a întâlnit această problemă pentru prima dată în anii 1970, când Ministerul Educaţiei din Israel i-a cerut să conceapă un manual şi o programă de studiu având ca subiect luarea deciziilor. Kahneman a format o echipă de specialişti, printre care se număra şi un expert în conceperea de programe, iar după un an de lucru le-a cerut colegilor săi să estimeze cât timp considerau că le mai era necesar. Cei mai mulţi au estimat finalizarea proiectului peste aproximativ 2 ani, cu o marjă de eroare de 6 luni. Apoi, Kahneman l-a întrebat pe expertul în programe cât durau asemenea proiecte, în medie. El a explicat că durata medie a acestora era de 7 - 10 ani, iar 40% dintre ele nu se finalizau. Deşi ştia acest lucru, chiar şi acest expert prognozase o perioadă de lucru de încă 2 ani. În cele din urmă, proiectul a fost finalizat în 8 ani, iar între timp Ministerul Educaţiei nu mai era interesat.
    Un alt exemplu al erorii în planificare vine din SUA. Un sondaj efectuat în rândul proprietarilor de locuinţe a arătat că aceştia se aşteptau să cheltuiască, în medie, 18.500 de dolari pe reamenajarea bucătăriei. Costul mediu real se ridica, însă, la 39.000 de dolari. Un exemplu din Scoţia demonstrează că diferenţele pot fi chiar mai mari: în 1997, când a fost dezvăluit planul pentru o nouă clădire a Parlamentului, estimările de cost se ridicau la 40 de milioane de lire sterline. În 2004, când construcţia a fost finalizată, costul total a fost de 431 milioane de lire sterline.
    O altă greşeală a gândirii este ceea ce Kahneman numeşte „the availability bias” - tendinţa de a judeca pe baza a ceea ce ne vine mai uşor în minte. Un sondaj în rândul americanilor a relevat că aceştia cred că probabilitatea unui accident fatal este de 300 de ori mai mare decât cea a decesului cauzat de diabet, deşi rata reală este de 1:4. Kahneman consideră acest lucru o dovadă a faptului că mass-media influenţează felul în care percepem riscurile, ceea ce poate avea consecinţe negative asupra vieţii noastre. Un studiu efectuat după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 a arătat că mulţi americani au preferat în acel an să şofeze pe distanţe mari în loc să ia avionul. Dintre aceştia, aproximativ 1.500 au murit în accidente rutiere, subestimând riscul unei călătorii cu maşina şi supraestimându-l pe cel al unui atac terorist.
    O eroare cognitivă gravă este „the anchor effect” - efectul de ancorare. Unul din exemplele care ilustrează această „scurtătură” a gândirii este un studiu efectuat pe un grup de judecători germani cu peste 15 ani de experienţă. În cadrul experimentului, acestora li s-a citit descrierea unui caz în care inculpata fusese prinsă furând într-un magazin, iar înainte de a decide pedeapsa, judecătorilor li s-a cerut să arunce cu două zaruri. Acestea fuseseră măsluite, astfel că însumau fie 3, fie 9. Apoi li s-a cerut să decidă pedeapsa corectă pentru inculpată. Deşi zarurile nu ar fi trebuit să influenţeze decizia unor specialişti cu experienţă, cercetătorii au descoperit că judecătorii ale căror zaruri însumaseră 9 au decis, în medie, o pedeapsă de 8 luni de închisoare, iar cei ale căror zaruri însumau 3 au dat, în medie, o pedeapsă de 5 luni de închisoare. Eficienţa acestei erori a dus la exploatarea sa constantă în comerţ, pentru a modela aşteptările de preţ ale cumpărătorilor. De exemplu, o companie ar putea oferi 3 variante ale aceluiaşi serviciu, astfel încât cea mai ieftină variantă să pară mai atrăgătoare în comparaţie cu variantele mai costisitoare decât dacă ar fi singura propusă. Din acelaşi motiv, în cadrul licitaţiilor se stabileşte de obicei un preţ de pornire.
    <img src="http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5387/9346706/8/shutterstock-86188195.jpg" width="635" height="635" alt="" class="noscript-image"/>
    Un alt aspect important al sistemului 1 este faptul că, atunci când este confruntat cu o întrebare dificilă, el tinde să ofere răspunsul la o altă întrebare, mai simplă, fără ca noi să ne dăm seama. Profesorul Kahneman oferă ca exemplu un studiu efectuat pe un grup de studenţi germani. O parte dintre aceştia au primit următoarele două întrebări: „Cât de fericit eşti?” şi „Câte întâlniri romantice ai avut luna trecută?”. Ceilalţi au primit întrebările în ordine inversă. Dacă în primul caz nu exista nicio corelaţie între răspunsuri, în cel de-al doilea caz se putea observa o corelaţie între numărul de întâlniri şi nivelul fericirii indicat de studenţi. Profesorul Kahneman explică: „Pentru a răspunde corect la întrebarea «Cât de fericit eşti?», e nevoie să ne gândim mai mult. Studenţii care fuseseră întrebaţi mai întâi despre întâlnirile romantice nu au mai simţit nevoia să se gândească, pentru că au substituit răspunsul la această întrebare cu răspunsul la o alta - «cât de fericit sunt în viaţa mea sentimentală?». Studenţii sunt conştienţi că viaţa lor sentimentală nu este singurul aspect important pentru ei, dar sistemul 1 le-a oferit un răspuns facil, iar ei l-au folosit”.
    În ceea ce priveşte fericirea, explică dr. Kahneman, amintirile joacă un rol important. Oamenii nu au un singur sine, ci două: sinele experimental (the experiencing self) şi sinele memoriei (the remembering self).
    Majoritatea oamenilor sunt ghidaţi de cel de-al doilea. Pentru a exemplifica, dr. Kahneman pune o întrebare cititorilor: aţi fi dispuşi să plătiţi pentru o vacanţă grozavă, dar la finalul căreia ar trebui să beţi o poţiune care ar şterge orice amintire a călătoriei şi aţi rămâne totodată fără fotografii şi înregistrări video? Probabil că nu.
    Pentru a ilustra diferenţa dintre amintiri şi experienţe, Kahneman relatează dialogul pe care l-a purtat cu un membru al publicului după o prelegere. Interlocutorul a povestit despre momentul în care asculta captivat o simfonie excepţională, la finalul căreia s-a auzit un zgomot infernal, din cauză că discul era zgâriat. „Finalul mi-a stricat audiţia”, a afirmat acesta. Kahneman i-a explicat că, de fapt, experienţa nu a fost distrusă, căci el se bucurase de muzică timp de 20 de minute. Fusese afectată, într-adevăr, amintirea despre această experienţă.
    Confuzia celor două aspecte reprezintă o eroare cognitivă ce poate avea consecinţe neplăcute. Acest lucru a fost demonstrat într-un experiment în care voluntarii au fost supuşi la 2 experienţe dureroase. Rugaţi apoi să aleagă una dintre acestea pentru a fi repetată, aceştia au ales-o pe cea mai dureroasă dintre ele, per total, care durase mai mult dar se încheiase cu o durere mai puţin intensă, deoarece aceasta lăsase în urmă o amintire mai bună. „Sinele experimental tinde să nu aibă o voce suficient de puternică atunci când ne planificăm activităţile. Atunci când oamenii iau decizii nu se întreabă «ce voi simţi şi pentru cât timp?» şi tind să neglijeze trăirea în favoarea amintirii cu care vor rămâne”, afirmă Kahneman. „Din trecut învăţăm, de obicei, să maximizăm calitatea viitoarelor amintiri, nu calitatea viitoarelor experienţe. Numesc asta «tirania sinelui memoriei»”, scrie Kahneman.
    Cum putem evita greşelile în gândire?
    Doar dacă ne înţelegem punctele slabe vom fi mai pregătiţi să identificăm greşelile de gândire, chiar dacă nu vom le vom putea evita întotdeauna. „Pentru a contracara erorile sistemului 1 există, în principiu, o soluţie simplă: recunoaşterea semnelor ce sugerează că ne găsim într-o situaţie delicată, încetinirea procesului de decizie şi apelul la sistemul 2”, sugerează psihologul. „Nu putem face asta tot timpul, dar atunci când este vorba de o decizie importantă, trebuie să reflectăm şi să ne întrebăm dacă nu cumva cădem într-o capcană a gândirii”, adaugă Kahneman.
    Un alt lucru pe care trebuie să-l luăm în seamă este faptul că folosirea sistemului 2 implică un consum de resurse, iar în absenţa acestora sistemul 1 preia controlul. Un exemplu este oferit de un studiu efectuat în Israel asupra unui grup de 8 judecători ce au rolul de a decide eliberarea condiţionată a persoanelor condamnate. Decizia predominantă este respingerea solicitărilor de eliberare condiţionată, doar 35% dintre acestea fiind aprobate. Cercetătorii au descoperit că deciziile favorabile condamnaţilor sunt adoptate în mare parte imediat după pauza de masă a judecătorilor, rata aprobărilor scăzând apoi treptat, până la un nivel minim înregistrat chiar înainte de următoarea pauză de masă. Concluzia cercetătorilor a fost că judecătorii obosiţi şi înfometaţi tind să aleagă decizia cea mai comună, ce nu implică folosirea sistemului 2: respingerea cererii de eliberare condiţionată.
    Chiar dacă ştim care sunt greşelile de gândire, nu suntem feriţi de ele. „Gândirea mea este predispusă la a comite aceste greşeli la fel ca înainte să le studiez”, a explicat Daniel Kahneman. Ce putem face, în acest caz? Sfatul lui Kahneman este să folosim în vocabularul curent expresiile ce descriu aceste greşeli, iar apoi să apelăm la prieteni. Pentru că oamenilor le e mai uşor să recunoască greşelile altora decât pe cele proprii, discuţiile cu apropiaţii, folosind un vocabular ce cuprinde indicii ale greşelilor cognitive, ne vor ajuta să le evităm. „Scopul cărţii mele este acela de a ridica nivelul conversaţiei curente, de a face oamenii să gândească mai complex atunci când judecă deciziile altor persoane. Dacă am avea o societate în care oamenii folosesc un limbaj mai bogat atunci când discută despre aceste lucruri, cred că ea ar avea un efect indirect asupra deciziilor noastre, pentru că ţinem seama mereu de opiniile altora despre noi”, concluzionează Kahneman.






    http://www.descopera.ro/stiinta/9346...troleaza-viata

  2. #12
    Senior Member
    Data înscrierii
    18.02.2013
    Posturi
    652

  3. #13
    Senior Member
    Data înscrierii
    18.02.2013
    Posturi
    652
    http://www.unica.ro/articol/testul-c...o-alegi-142699

    Testul copacului – Află ce spune despre tine imaginea pe care o alegi


    Pe scurt, în imaginea de mai jos vei vedea nouă copaci. Tu trebuie să-l alegi pe cel care ce atrage cel mai mult, fie prin formă, fie prin culori. Nu te gândi prea mult! Pur și simplu alege primul copac care simți că îți reprezintă cumva personalitatea sau starea de spirit. După ce l-ai ales, află de mai jos ce spune acel copac despre tine…











    1. Ești o persoană introvertită, dar care se străduiește să devină din ce în ce mai bună. Ambiția ta este de invidiat. Îți place să studiezi și ai mereu o carte la îndemână. Ești genul de persoană curioasă, care mereu vrea să știe de ce se întâmplă anumite lucruri, care este explicația din spatele lor și ce poți face tu pentru a ajuta. Cei din jurul tău te plac foarte mult, chiar dacă tu nu realizezi asta de multe ori.
    2. Ești o persoană optimistă, care crede întotdeauna că ziua de mâine va fi una mai bună. Crezi în munca cinstită și, tocmai de aceea, mulți oameni din jurul tău te admiră. Ai o personalitate puternică, pentru că știi ce vrei și lupți mereu pentru a-ți împlini toate dorințele.
    3. Ești o fire gânditoare, care pune accent pe latura emoțională. Chiar dacă ești o persoană introvertită, petreci mult timp alături de prieteni și familie, iar asta te bucură. Chiar și atunci când în calea ta apar obstacole, tu știi că binele și dreptatea vor învinge.
    4. Ești o persoană specială, cu o intuiție de invidiat. Emoțiile sunt foarte importante pentru tine, la fel ca și spațiul personal. Casa ta e palatul tău. Îți iubești jumătatea mai mult decât pe oricine altcineva și ai putea face orice pentru persoanele dragi din viața ta.
    5. Te-ai născut pentru a fi lider și știi asta. Ești o fire independentă, care luptă pentru propriile idealuri și pentru oamenii pe care îi iubește. Nimic nu poate sta în calea ta. Ești o persoană puternică, mereu în căutarea adevărului.
    6. Fire sensibilă și sentimentală, tu ești genul de persoană care sare mereu în ajutorul celorlalți. Chiar dacă uneori sacrifici din timpul sau din banii tăi, aceste lucruri nu contează pentru tine – tot ce contează e să dăruiești speranță și ajutor celor din jurul tău. Să faci ceva pentru ca lumea în care trăiești să fie mai bună!
    7. În ciuda stresului zilnic și a energiilor negative din jurul tău, reușești să ai o viață echilibrată pentru că ești o persoană puternică, concentrată pe binele tău personal. Pentru a-ți menține acest echilibru interior, te relaxezi câte puțin în fiecare zi, așa cum poți – cu un film, o carte bună sau muzica preferată. Să știi că mulți te invidiază, mai ales cei care nu știu cum să jongleze cu stresul și agitația cotidiană!
    8. Ești o persoană cu multă energie, căreia îi place să se distreze și să facă oamenii din jur să râdă. Ești o fire pozitivă și nu te lași influențată de răutățile altora. Tu ți-ai stabilit deja prioritățile și drumul în viață și îți vezi de ele. Faci foarte bine, ești pe calea cea bună!
    9. Tu ești genul de persoană care crede că viața ne-a fost dăruită pentru a profita cât mai mult de ea! Îți plac aventurile de orice fel și ești foarte mândră de rezultatele muncii tale. Vezi viața ca pe o călătorie și te bucuri de orice îți apare în față, pe parcurs. Vezi mereu jumătatea plină a paharului!

    Foto: 123rf

  4. #14
    Senior Member
    Data înscrierii
    18.02.2013
    Posturi
    652
    Posesivitatea este o expresie a fricii, iar frica se naşte din ignoranţă

    Posted on 27 august 2015 by Solarris
    De ce oamenii simt nevoia să-şi posede semenii? De ce „te posed” este împachetat într-un ambalaj frumos colorat pe care scrie „te iubesc”? Posesivitatea este strâns legată de ignoranţă. Iată în ce fel. Ce faci atunci când încerci să posezi o altă persoană? Ce faci când încerci să pui stăpânire pe partenerul sau partenera ta? Te agăţi de ea. Nu-ţi place ce citeşti, nu-i aşa? Aceasta e realitatea. Te agăţi de celălalt, încerci să-l transformi într-un bun personal, deoarece nu ştii cine eşti. Dacă ai şti ce comori deţii înlăuntrul tău, nici prin cap nu ţi-ar trece să încerci să posezi, să controlezi sau să domini o altă persoană. Dar tu nu ştii cine eşti. Crezi că eşti un biet cerşetor care s-a trezit peste noapte cu ceva valoros. De acest ceva ţii cu dinţii. A devenit posesia ta. Nu îi mai dai drumul. Te agăţi cu disperare deoarece relaţia aceasta te face să te simţi un pic mai bine. Aceasta este iubirea, în opinia ta. Totul este, evident, o iluzie. Iubirea nu ia ostatici. Nu leagă oamenii de piciorul scaunului, şoptindu-le: „Eşti atât de important pentru mine. Te preţuiesc atât de mult.”A iubi înseamnă a dărui. Când iubeşti îi oferi celuilalt ceea ce ai tu mai bun. Nu îi oferi ceea ce nu ai. Îi oferi ceea ce ai. Ceea ce s-ar putea dovedi satisfăcător pentru el/ea. Sau nu. Asta este o altă problemă. Important este că atunci când iubeşti cu adevărat, oferi ceea ce ai de oferit şi nu ceri nimic în schimb. Desigur, primeşti dacă ţi se oferă. Ar fi o nebunie să refuzi. Dar nu pretinzi. Iubirea nu obligă pe nimeni să facă nimic. În acest sens iubirea este libertate. Acesta e un criteriu cristalin după care poţi şti dacă iubeşti sau nu pe cineva.Dacă iubeşti o persoană îi respecţi libertatea. Mai mult decât atât. Dacă poţi o ajuţi să-şi extindă libertatea. Hrănită cu iubirea ta, iubita ta devine o persoană din ce în ce mai liberă. Ea se extinde în mai multe direcţii, îşi revelează aspecte noi ale personalităţii, învaţă să-şi protejeze adecvat vulnerabilităţile, transformă ceea ce este grosier. Tu nu iubeşti pentru că ai nevoie de celălalt. Nu eşti un cerşetor. Eşti un împărat! Nu se pune problema să iei ceva, ci să dăruieşti ceva. Repet: poate că şi celălalt are ceva să-ţi dăruiască.Doi oameni care îşi oferă reciproc ceva din bucuria, calităţile, energia sau timpul lor, fără să ceară nimic în schimb. Orice altceva nu este o relaţie de iubire reală. Este întâlnirea a doi cerşetori, care din când în când poate mai dau câte ceva şi gratuit. Cât de numeroase sunt relaţiile împărăteşti? Relaţiile care să nu fie subtil infiltrate de demonii posesivităţii, geloziei sau controlului sunt puţine. Poate te revoltă afirmaţia aceasta. Cumva te include şi pe tine. Dar tu ai o relaţie armonioasă. Soţia îţi este credincioasă. Soţul tău îţi este fidel. Nu te hazarda. Demonii stau multă vreme ascunşi prin văgăunile inconştientului, aşteptând o situaţie favorabilă. Ipoteza mea este aceasta: dacă nu te-ai confruntat cu nici o situaţie în care partenerul tău să fie atras de altcineva, sunt aproape sigur că nu ţi-ai depăşit posesivitatea. Spun „aproape” deoarece există şi probabilitatea să fii un sfânt, situiaţie în care mi-ar plăcea să te întâlnesc şi să pun mâna pe tine.Mai există un criteriu după care poţi recunoaşte iubirea reală. Iubirea reală nu conduce niciodată la suferinţă. Nu ai cum să suferi „din iubire”. Iubirea reala nu presupune niciodată suferinţă. Doar fericire. Când iubeşti cu adevărat te reverşi. Dai pe dinafară. Eşti plin cu energia iubirii şi o împărtăşeşti cu cineva. Este foarte simplu. Iubirea a apărut în tine şi de la tine curge spre altcineva. De aceea nu ceri nimic în schimb. De aceea nu există posesivitate. Dacă cel spre care curge iubirea ta o respinge, asta nu reprezintă nici un fel de problemă pentru tine. Nu apare nici o suferinţă. O orientezi spre altcineva (nu neapărat o persoană). Eşti exact ca o apă curgătoare în calea căreia a apărut un obstacol. Vei înceta să curgi? Nici pomeneală, o să virezi puţin la stânga sau la dreapta şi asta-i tot. Vei continua să curgi. În acest punct vreau neapărat să fac o menţiune.Există oameni a căror iubire a fost respinsă şi care au hotărât să nu mai curgă. Unii s-au retras în mănăstiri, închipuidu-şi că dacă n-au putut iubi un alt om, îl vor putea iubi pe Dumnezeu. Alţii s-au retras în ei înşişi. Ei au încercat sau încearcă sa blocheze iubirea. Dar iubirea care nu se exprimă naşte monştri interiori! Energia care nu-şi urmează cursul natural se transformă în contrariul ei. O apă a cărei curgere este blocată ştii ce devine? O mlaştină. Nu cred că ţi-ar plăcea să conţii o mlaştină în interiorul tău. Dar te-ai analizat suficient ca sa fii sigur de asta? Iubirea care conduce la suferinţă nu este reală. Este ireală! Este o iubire iluzorie. Tu suferi acum (el te-a părăsit) şi eşti convinsă că l-ai iubit. Draga mea, nu l-ai iubit. Doar ţi-ai imaginat asta! E unul din cele mai frumoase lucruri pe care oamenii şi-l pot imagina. Şi oamenii nu ezită deloc. Dacă l-ai fi iubit, acum ai fi preocupată să-i fie bine acolo unde s-a dus, să fie satisfăcut de alegerea lui. Dacă a început o altă relaţie, dorinţa ta ar fi ca el sa fie fericit.Iubirii adevărate îi pasă de bucuria celuilalt. Iubirii iluzorii îi pasă de Eu. Reţine acest criteriu: dacă iubirea ta te-a condus la suferinţă, a fost o iubire în mare parte imaginată. Iubirea creează libertate şi bucurie. Dacă simţi că ai eşuat în dragoste, te rog, nu acuza iubirea de asta. Fii cât de lucid poţi şi vezi care este responsabilitatea ta. Poate ai avut anumite aşteptări. Anumite pretenţii. Cereri pe care nu le-ai exprimat niciodată. Dorinţe de care nici tu nu erai conştient. Toate acestea îţi aparţin. Nu au nici o legătură cu iubirea. Îţi aminteşti? Iubirea este dăruire, împărtăşire.În iubire nu există victime. Victimile există doar în luptă. Dacă stai acum şi plângi, acesta nu e semnul ca ai iubit. Este semnul că ai pierdut lupta. Ţi se pare că nu am nici un fel de milă faţă de tine? Intr-un fel, ai dreptate. Nu am nici un fel de milă pentru iluziile tale. Este ca şi cum ai fi dormit, iar eu îţi arunc puţină apă rece pe faţă. Trezeşte-te la realitate! Dacă vei continua să visezi că iubeşti, nu vei experimenta niciodată iubirea reală. Dacă el a plecat sau dacă ea te-a abandont, aceasta nu arată decât că ei aveau nevoie de altceva. Ceea ce tu aveai de oferit nu era exact ceea ce căutau. De ce să fii supărat pentru asta? Te superi pe cineva care caută o anumită adresă şi nimereşte din greşeală la tine? Şi dacă tot a venit şi aţi petrecut puţin timp împreună, cauţi să îl reţii cu forţa? Şi pe urmă numeşti asta „iubire”?Iubirea nu este posesivă şi nici calculată. „Poate va rămâne dacă îi promit cutare sau îi ofer cutare lucru”. Îţi spun: este mai bine să nu rămână! Dacă el rămâne pentru că tu îi oferi ceva la schimb, el nu rămâne pentru tine, ci pentru acel ceva. Relaţia voastră poate fi studiată la Ştiinţe Economice. Pentru aşa ceva trebuie plătit impozit la stat.
    Dacă ai chiar acum o relaţie şi spui „te iubesc”, te invit să te observi foarte atent. Pentru că acest sublim „te iubesc” poate să conţină următorii 2 viruşi:
    • Îţi aparţin. Sunt al tău.
    • Îmi aparţii. Te posed.

    Dacă acesta e cazul tău, ai nevoie urgentă de medicamente. Aceste medicamente eu le-am strâns sub numele de conştientizare. Afla de ce vrei să devii proprietatea cuiva sau de ce vrei să posezi pe cineva. Ce te nemulţumeşte în asemenea măsura la tine însuţi? În mod clar nu te simţi fericit şi împlinit cu tine însuţi şi ai nevoie de cineva care să-ţi distragă atenţia de la fiinţa ta. Te temi să stai faţă în faţă cu tine însuţi. Te refugiezi într-o relaţie pe care lipeşti eticheta nobilă a iubirii.O fiinţă care se lasă posedată devine un obiect. Posesivitatea este o expresie a fricii, iar frica se naşte din ignoranţă. Când te simţi împlinit şi fericit, tu iubeşti în mod natural, în acelaşi fel în care respiri. Iubirea este un fel de respiraţie a sufletului tău liber. Nu ai reuşi decât să fii penibil spunând: „Plecaţi de aici. Acesta este aerul meu.” în acelaşi fel eşti penibil crezând că celălalt îţi aparţine şi că tu nu poţi supravieţui fără el. Poţi trăi şi încă foarte bine, dacă ai suficientă răbdare pentru a-ţi identifica şi transforma posesivitatea. Nu, nu am greşit. Posesivitatea poate fi transformată. Un mare posesiv este, pe invers, un mare iubitor.A poseda se polarizează cu a dărui. A şti să realizezi această transformare este una din cele mai înalte capacităţi umane. Dacă trăieşti posesivitatea până la capăt, fără să o negi sau să o reprimi, ea începe să se transforme. Energia ei începe să urce, înăuntrul fiinţei tale. Nu va deveni imediat iubire, adică nu va urca instantaneu la etajul afectiv. Se poate opri un etaj mai jos, în zona bunei dispoziţii. „Doamne, oare aş fi putut fi mai prost decât atât?” Te amuzi pe seama ta. Libertatea ta a crescut. Dacă ai ajuns să râzi de propria ta prostie, ai făcut un salt extraordinar.Aceste lucruri par simple când le citeşti într-o carte. La treabă cu tine! Posesivitatea şi sora ei, gelozia, paralizează iubirea. Ocupă-te puţin de ele! A te duce la mănăstire este foarte simplu. Nu te costă decât trenul. Dar a iubi şi a nu fi posesiv, a iubi şi a nu fi gelos, aceasta este o realizare splendidă.Adrian Nuta – Inchisorile invizibile


    https://drumuricatretine.wordpress.c...din-ignoranta/

  5. #15
    Senior Member
    Data înscrierii
    18.02.2013
    Posturi
    652
    monkeys - how to create a mentality of 85% of the people that we call MASS ?

    https://www.youtube.com/watch?v=y-PvBo75PDo

  6. #16
    Senior Member
    Data înscrierii
    18.02.2013
    Posturi
    652
    http://adevarul.ro/sanatate/minte-sa...67c/index.html

    Secretele creierului. Cum ne putem antrena mintea să vindece boli

    Prof. dr. Leon Zăgrean, şeful Catedrei de Fiziologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, din Bucureşti şi fondatorul primului laborator de Neuroştiinţe din România, vine la Adevărul Live de la ora 15.00 să ne explice cât de puternică este mintea umană şi unde în creier este localizată capacitatea de vindecare a organismului.

    Ştiri pe aceeaşi temă



















    Neuroştiinţele îmbină cunoaşterea anatomică a creierului cu înţelegerea unor concepte mai abstracte, la limita cu filozofia: gândirea, limbajul şi, desigur, conştiinţa.
    Profesorul doctor Leon Zăgrean, cel care a fondat Catedra de Neuroştiinţe din cadrul UMF „Carol Davila“, vine la Adevărul Live să ne ajute să înţelegem mai bine secretele creierului şi ce ar trebui să facem pentru ne stimula calităţile vindecătoare ale propriei minţi.
    Specialistul dă un alt sens sintagmei devenită vorbă de lemn „Minte sănătoasă într-un corp sănătos“.
    Cât de puternică este mintea umană

    Noţiunea de sănătate este înţeleasă destul de diferit de oameni. în România, de exemplu, sănătatea se referă la buna funcţionare a tuturor organelor.
    O definiţie mai largă a sănătăţii este cea dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care spune că sănătatea este o stare de bine din punct de vedere fizic, psihic şi social, chiar dacă există o perturbare a unui organ, spune prof. dr. Leon Zăgrean.
    Din punct de vedere ştiinţific, mintea nu a facut parte din obiectul cercetării ştiintifice, ci creierul, din punct de vedere structural. Sigur că este oarecum un paradox al ultimilor 400 de ani. Omul se defineşte prin ceea ce face mintea. Creierul uman e o structură care exprimă conştiinţa. Prin el, mintea sau conştiinţa se exprimă, se actualizează.

    Neuroştiintele abordează din punct de vedere ştiinţific creierul.
    Sigur că nu putem separa mintea de creier, dar mintea e un fenomen mai complex decât creierul.
    Conştiinţa este cea care actualizează şi conştitizează această dimensiune a informaţiilor depozitate în creier.
    Nu pot să accept că informaţia din creier ar fi doar ceea ce învăţăm pe parcursul vieţii, ci şi ceea ce au învăţat predecesorii biologici. Noi suntem în mod cert o continuitate a tot ceea ce au învăţat strămoşii noştri. Suntem echivalentul materialului genetic, afirmă dr. Zăgrean.
    Un cuvânt pe care învăţăm să îl rostim în primii ani de viaţă este deja stocat sub formă de informaţie ancestrală.


    Orice individ învaţă mult mai uşor limba maternă decât o limbă străină. De exemplu, un copil născut în România, din părinţi români, care este transferat într-un alt mediu, o altă ţară, cu un alt limbaj, unde nu intră în contact cu părinţii lui biologici, va învăţa mult mai greu limba persoanelor cu care este înconjurat, adaugă medicul. Informaţia se organizează la nivel molecular sau chiar submolecular. Unii vorbesc chiar şi de o amprentă electrochimică a moleculei. Cu alte cuvinte, un gen de câmp care însoţeşte această substanţă.
    Pe măsură ce mergem spre profunzimile materiei fizice, ajungem, sper final la un amestec de energie şi informaţie la nivel cuantic. Existenţa timpului şi a spaţiului în acest punct nu mai au valoare, iar diferenţele dintre molecule sunt aproape insesizabile.
    Capacitatea de autovindecare prin puterea minţii

    Vindecarea este deja un păcat al educaţiei primite de noua generaţie când vorbim de sănătate. Prima etapă este menţinerea sănătăţii, prevenţia bolii. Aici ar trebui să fim cel mai eficienţi.
    Sănătatea nu este o integritate a structurii fizice, ci un complex al structurii fizice şi dimensiunii psihice a individului. Sunt oameni care nu au un picior, sunt bolnavi, dar pot fi mai sănătoşi decât cei care au toate organele intacte, pentru că se simt bine, îşi conştientizează starea de bine, spune prof. dr. Zăgrean.
    Cea mai mare lipsă a civilizaţiei actuale din perspectiva sănătăţii este lipsa cunoaşterii sau o cunoaştere distorsionată, falsă.
    În mod normal, Universul ar trebui privit prin intermediul fiinţei umane. Noi am pierdut sensul fiinţei umane şi de aici pleacă totul, de aici pornesc greutăţile, de aici pornesc bolile.
    Interesul acestei distrugeri ar aparţine, potrivit dr. Zăgrean, unui segment de 1% din populaţie, care se zice că ar deţine 99% din avuţia lumii. S-a ajuns la această situaţie, acest dezechilibru, pentru că oamenii au ajuns să se aprecieze folosind verbul "a avea" în loc de "a şti".
    Medicina a devenit un business periculos. Oamenii merg la doctor în primul rând pentru a fi ascultaţi. Or, doctorul nu are timp de aşa ceva, îi recomandă câteva analize, medicamente, iar bolnavul se întoarce la fel de mâhnit acasă. De multe ori, în locul unor tratamente medicale sunt indicate terapiile placebo, despre care s-a dovedit ştiinţific că pot avea efecte benefice.

    Există cazuri concrete de pacienţi care sufereau de angină pectorală, asupra cărora intervenţia de blocare a unei artere din apropierea inimii nu a avut efecte mai spectaculoase decât propria minte.
    Concret, cineva a vrut să facă un experiment pentru a verifica eficacitatea acestei metode iar rezultatul a fost că în cazul intervenţiilor adevărate 61% din pacienţi s-au simţit bine, iar cei falşi operati, deci cărora li s-a indus o stare placebo, s-au simtit mai bine în proporţie de 76%.
    Cu alte cuvinte, creierul nostru are capacitatea de a declanşa mecanisme de vindecare. Iar acest lucru se învaţă prin minte, educaţie, cunoaştere.
    Stresul este un factor major în apariţia bolilor. El este un produs al minţii noastre, nu există ca atare. Sub 5% dintre boli sunt cauzate de gene, restul sunt produse de propria acţiune a fiinţei umane. Mediul înconjurător acţionează prin intermdiul minţii noastre, noi ajutăm ca anumiţi factori să producă sau nu boala, a concluzionat prof. dr. Leon Zăgrean

Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •