Papornița Moșului
Pagina 4 din 4 PrimulPrimul 1234
Rezultate 31 la 38 din 38

Subiect: Schimb de Carti

  1. #31
    Senior Member
    Data înscrierii
    18.02.2013
    Posturi
    652
    Elena Latan a distribuit o fotografie postată de Universul Cunoașterii.



  2. #32
    Senior Member
    Data înscrierii
    18.02.2013
    Posturi
    652
    Elena Latan a distribuit fotografie postată de Universul Cunoașterii.



  3. #33
    Senior Member
    Data înscrierii
    18.02.2013
    Posturi
    652
    https://www.youtube.com/watch?v=_1yAOK0nSb0

    Go To College Music Video (with FIRST LADY MICHELLE OBAMA!

  4. #34
    Senior Member
    Data înscrierii
    18.02.2013
    Posturi
    652

  5. #35
    Senior Member
    Data înscrierii
    18.02.2013
    Posturi
    652
    Paul Purea2 ore
    EMINESCU – STRIGĂT ÎNTRU DEVENIREA NOASTRĂ!
    “Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă...”
    Eminescu a fost om. Din carne şi oase. Un om pipăibil cu mâna ...– cum a spus Nichita Stănescu. Ascultat cu urechea. Văzut cu ochii. Cântec şi curcubeu. Jumătate lună, jumătate soare. În acelaşi timp, în acelaşi loc.
    Metamorfoză a cărnii în Lumină!
    Poet şi creator de limbă, simbol de împlinire, culoare în vis, formă în iubire…Tremur şi adevăr, făclie în timp…Şi durere. Şi alinare. Şi dor. Creangă, izvor, pasăre, iarbă…Foşnet şi căprioară…Bucium pentru ţară, pentru sufletul şi mintea românilor…Brazdă şi sămânţă. Floare de colţ şi încolţire.
    De toate a fost Eminescu între Carpaţi, Dunăre şi Mare !
    De toate a fost/este/va fi Eminescu al nostru. Cel cu fiorul în vine…cu dragoste în loc de sânge. Cu conştiinţa românismului în puterea acţiunii. Şi cu acţiunea în geometria schimbării…Sărbătoare.
    Eminescu a fost român. Este. Va fi. Cel dintâi şi cel de pe urmă. Cel întotdeauna prezent. Autentic şi stăpân pe materie şi cuget, pe dragostea de neam şi de glie – toate româneşti! Dacă vrei, închide ochii pentru o clipă, trecătorule, şi o să-l vezi pe Eminescu de mână cu România, preumblându-se prin Neam!
    Eminescu este gând. Şi cuvânt. Strigăt către Ţară, cu energiile toate dezlănţuite…ca un mit răsărind din istorie. Eminescu este mereu aici, printre noi, întru TREZIREA ŞI ÎNTRUPAREA NOASTRĂ NAŢIONALĂ.
    (Cineva mi-a povestit că, în 1989, la Revoluţie, l-ar fi zărit pe Eminescu printre românii dezlănţuiţi, cu steagul într-o mână, cu pumnul celălalt strâns, strigând: ”Trăiască Naţia!”).
    Eminescu este cântec. Un cântec de izbândă, de viaţă şi de viitor! Să ne rugăm lui întru însănătoşire. Întru ieşirea din adormire. Întru speranţă, unire şi împlinire…
    Îmi amintesc ce-am scris cândva, demult, în anii studenţiei: “Astă-noapte l-am văzut pe Eminescu/ Cu craniile noastre în mână – călimară/ Pregătit să scrie caligrafic Edictul/Reântoarcerii noastre în noi…”.
    Nu vi se par gândurile mele de atunci mai actuale astăzi ca oricând ?...

  6. #36
    Senior Member
    Data înscrierii
    18.02.2013
    Posturi
    652
    Elena Latan a distribuit postarea publicată de Cartile Elena Francisc.

    10 ianuarie la 13:57








    Cartile Elena FranciscÎmi place pagina ianuarie la 12:00



    Poziţiile de victimă, de călău sau de salvator apar ca roluri limitative, de care fiecare dintre noi se pot elibera, pentru a se reconcilia cu sine.
    Pentru a de...scifra tainele situaţiilor complicate pe care le trăim în viaţa de zi cu zi şi a ne ghida etapele transformării, autorul cărții "CĂLĂU ŞI VICTIMĂ
    Un ghid pentru eliberarea din frică" apelează la poveştile captivante în care sunt ţesuţi zeii mitologiei egiptene. Osiris gloriosul, Seth distrugatorul și Isis, sursa vieţii, ne ajută să intelegem situaţiile complexe pe care le trăim.
    Vezi mai mult







    Psyche - CĂLĂU ŞI VICTIMĂ
    Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci teama este opusul iubirii. Teama, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, rupt de Univers, de Sine, de Sursa profundă a întregii creaţii. Teama este cea care ne face să ne simţim într-un permanent conflict cu ceilalţi, apărând o iluzie şi tot teama este cea care ne face să ne agăţăm de ei, cerându-le cu disperare afecţiunea şi recunoaşterea fără de care ne simţim morţi.
    www.elenafrancisc.ro|De Calatoria Inimii

  7. #37

  8. #38
    Senior Member
    Data înscrierii
    18.02.2013
    Posturi
    652

Pagina 4 din 4 PrimulPrimul 1234

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •