Ion Barbu, un buchet de recomandări de cărți, filme și destinații literare
|
|
Dragă cititorule,
Suntem pe picior de plecare în noi aventuri literare, așa cum probabil ești și tu. Nu te reținem mult.
Cum mai e puțintel din vara aceasta, hai să profităm din plin de ea și să ne bucurăm de cât mai multe cărți bune (avem niște recomandări speciale pentru tine mai jos), de filme inspirate de viețile scriitorilor (atât străini, cât și români, vei vedea), de destinații literare din volumele autorilor care ne plac. Jonglăm cu un interviu cu Ion Barbu despre proiectul realizat împreună cu fiul lui, Mihai A. Barbu, „Sticle pentru minte, inimă și literatură”, apoi cu știri despre ce mai e nou în lumea cărții din România și, la sfârșit, ne relaxăm bine de tot cu un articol despre o întâlnire care ne-a făcut ziua mai frumoasă: un taximestrist care citea (ce și cum, vezi tu acolo).
Hai, să ai lecturi fabuloase!
Interviu
Am stat de vorbă cu Ion Barbu, binecunoscutul caricaturist român și seniorul proiectului „Sticle pentru minte, inimă și literatură”, pentru a ne da mai multe detalii despre acesta din urmă, care ne suna foarte interesant.
Ion Barbu: „Proiectul „Sticle pentru minte, inimă şi literatură” înseamnă, în fapt, continuarea unei preocupări constante, din parte-mi, de promovare a poeziei româneşti. Nu scriu poezie, dar sunt degustător de esenţe tari. Am înţeles s-o promovez pe materiale neconvenţionale, silind-o să iasă din coperţile care o închid ca între două paranteze”. Citește tot interviul!
Cronici de cărți
În seria de autor Eric-Emmanuel Schmitt de la Humanitas Fiction a apărut recent un nou volum, Cei doi domni din Bruxelles, un volum de cinci povestiri. Eric-Emmanuel Schmitt e un autor de succes la marele public, tradus în multe ţări, şi asta pentru că are abilitatea de a aborda teme de interes public, teme dificile pentru că ele privesc mentalităţile: nivelul de toleranţă, prejudecăţile, dinamica normelor sociale şi individuale. E vorba de homosexualitate (de căsătoria între homosexuali), de iubire şi de toate avatarurile ei, şi în genere de problemele pe care le întîmpină cuplul în (post)modernitate (ca, de pildă, renunţarea la sarcină atunci când fătul pare a avea o boală fatală). Hai să citești cronica!
Oamenii eternității nu se tem niciodată, de Shani Boianjiu,este, pe de-o parte, un roman despre trecerea de la adolescent la adult în timpul stagiului militar (împreună cu riturile aferente) – cu precădere la femei, totul în cadrul israelian – și despre așteptarea și iminența războiului. Pe de altă parte, este un roman cu multe scene pline de umor, unele suprarealiste, altele absurde. Neapărat de citit!
Ambele romane ale lui Kenzaburō Ōe, Stârpiți răul de la rădăcină, împușcați copii, cât și 17, sunt scrise într-un stil simplu, concis, ușor de citit, dar greu de digerat din pricina subiectelor dure, personajele sunt descrise mai ales prin intermediul acțiunilor lor, naratorii – anonimi, adolescenți și paria ai societății amândoi – relatează la persoana I experiențele lor, spațiile sunt necunoscute, dar pline de sens pentru desfășurarea acțiunii, iar timpul este diferit: în primul roman, ne aflăm în plin război – Al Doilea Război Mondial -, pe când în 17 este vorba despre Japonia anilor 1960. Citește toată cronica!
Femei singure este, cel mai adesea, prezentat ca romanul pe care Cesare Pavese l-a publicat în 1949, cu un an înainte de a se sinucide. Legătura dintre cele două „evenimente” nu este făcută la întâmplare: una dintre co-protagonistele romanului, Rosetta, intră în volum în momentul în care a încercat să se sinucidă, dar a supraviețuit, și iese din volum (odată cu sfârșitul acestuia) în clipa în care actul de a se sinucide îi reușește. Hai pe site!
Un film și două documentare
Una peste alta, Corbul este un film călduț: actorii au prestații bune, scenariul este puțin tras de păr – dar sunt și scene faine, cu suspans, antrenante -, regia nu are parte de o viziune precum V for Vendetta, iar moartea lui Edgar Allan Poe nu este rezolvată nici măcar acum, ficțional. Premisele incipitului promit mult, dar, așa cum se spune în popor, practica ne omoară. Cu toate acestea, noi te-am sfătui să-l vezi, te va distra și te va face să-ți fie dor de Poe. Toată cronica, poate?
Îți recomandăm două documentare realizate de Casa de Pariuri Literare: „Aici Nora Iuga” și „Sânge albastru” (în care rolul principal este jucat de poeta Angela Marinescu). „Aici Nora Iuga” este un film care, privit în ansamblu, încearcă un portret cât mai complet al Norei Iuga, adunând atât propriile povești și mărturisiri, cât și pe cele ale invitaților Bianca Burța-Cernat, Corina Sabău, Octavian Soviany și Constantin Abăluță. Iar „Sânge albastru” te va determina să o privești cu alți ochi pe Angela Marinescu, să aduni mai multe informații despre aceasta chiar de la sursă și să-ți resuscite interesul pentru poezia ei. De văzut!
CălătoLIT
Destinații literare – din H. Miller, H. Murakami, C.R. Zafon, M. Duenas: am ales, cu dor de ducă, locuri în care se desfășoară acțiunea a patru cărți care ne-au plăcut. Unele sunt cunoscute, altele mai puțin. Unele sunt situate chiar în centrul orașelor în discuție, altele la periferia lor, unele sunt puncte de legătură între diferite zone geografice, altele sunt insule exotice. Toate au însă ceva aparte, lucru care face ca aceste mici hărți literare pe care le propunem să nu mai pară, sperăm noi, atât de labirintice. Hai într-o călătorie literară!
Ce e nou în lumea cărții din România
Un nou material în rubrica „Ce e nou în lumea cărții din România”. De data aceasta, îți povestim, pe scurt, despre ediția a șasea a campaniei „Te așteptăm în librărie”, organizată de Editura Herald; îți dăm informații cu privire la noul director general interimar al Bibliotecii Naționale a României și, implicit, la destituirea din funcție a Elenei Tîrziman; menționăm poziția asociației ActiveWatch asupra comunicatului de presă emis săptămâna trecută de Ministerul Culturii cu privire la campania brand-ului Veneris; de asemenea, enumerăm noutățile editoriale care ne-au atras atenția și îți dăm de știre despre moartea scriitoarei Oana Orlea, nepoata vitregă a lui George Enescu. Pe larg, veștile sunt în material.
Personal
„De data aceasta, în șirul de mașini parcate, l-am zărit pe unul dintre șoferi citind. O carte. O carte groasă. Zău că nu mi-a trebuit o secundă pentru a mă îndrepta spre el și a-l întreba, cu zâmbetul pe buze, dacă e liber. Nu știu dacă tu ai văzut vreodată un taximetrist citind o carte. Eu nu, așa că am fost surprinsă. Plăcut, evident.” – Așa că am scris despre această experiență, despre cât de fain este să stai de vorbă cu un taximetrist despre cărți, despre ce citea acesta și altele. Curios?
|
|
|
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje